Din Alanya înapoi spre casă (via Eskișehir, Istanbul)

TIPĂREȘTE

Dacă până la Delphin De Luxe din Alara – Alanya am mers pe un traseu (zic eu) mai lejer, cu mulți km pe autostradă (pentru drumul de la dus vezi aici), la întoarcere am setat GPS-ul pentru cel mai scurt traseu, ca să vedem dacă sunt avantaje sau dezavantaje în ceea ce privește o astfel de alegere. Ruta propusă de GPS a fost aceasta: punct de plecare Resort Delphin De Luxe pe D-400 și apoi la dreapta pe D-695 (spre Akseki) – Akseki – Seydișehir – Beyșehir – Akșehir – Yunak (stânga spre Emirdag pe 42-89/03-02) – Emirdag (dreapta pe D-675) – Ҫifteler – Hamidiye (stânga pe E90/D-200) – Eskișehir (prima cazare intermediară) – Bozüyük (dreapta pe D-650) – Bilecik – intrarea pe autostradă la aproximativ 60 de km) – Istanbul (a doua cazare intermediară) – Kirklareli – Malko Tărnovo – Burgas – Varna – Dobriç – Negru Vodă – Constanța – Tulcea.

După 503 km și 8 ore de mers am fost nevoiți în cele din urmă ă recunoaștem că avem nevoie de o oprire și am ales orașul Eskișehir, un oraș care de altfel merită a fi vizitat (am putea spune că acesta ar fi singurul motiv pentru ca cineva să aleagă acest traseu). Deoarece nu aveam rezervare făcută (preventiv ne scrisesem totuși câteva opțiuni pentru orice eventualitate) am trecut prin ceva emoții când vedeam că afară este noapte și camere la hotelurile alese de noi nu. În cele din urmă Dumnezeu s-a milostivit de noi și am găsit o cameră la Büyük Hotel, dar despre asta am scris într-un alt review - vezi impresii.

Despre orașul Eskișehir se poate spune că este un oraș deosebit, frumos, curat și cu o dezvoltare industrială și culturală în ascensiune: multe fabrici, parcuri imense și o universitate de invidiat. Ce se poate vizita în Eskișehir? Noi nu avem multe poze deoarece l-am văzut în tercere din mașină (din lipsă de timp), dar am cerut la recepție informații.

•Parcul de Știință, Artă și Cultură. Parcul a fost construit pe un teren abandonat din spatele unei fabrici de ciment, are un iaz pentru rațe și o corabie de pirați în el, iar punctul de atracție îl constituie un frumos castel ce imită castelul de la Disney din California.

•Marele Parc. Este cel mai mare parc din oraș și aici poți găsi restaurante, un amfiteatru pentru concerte în aer liber, un lacmare în care se pot desfășura diverse sporturi acvatice, un loc de joacă pentru copiii cu handicap.

•Parcul Grădina Japoneză.

•Kent Park.

•Universitatea Anadolu. Întinsă pe câteva hectare și străjuită de un gard înalt și cu pază strictă la zona de acces, asemeni unei fortărețe, ai avea impresia privind intrarea din stradă că este vorba despre o academie militară (noi chiar asta am crezut că este vorba despre o academie de aviație militară, dar cerând mai multe informații am aflat că aici găsim un oraș în oraș, cu mai multe facultăți, campusuri, școală primară și gimnazială, școală pentru handicapați, librării, cofetării, centr de producție radio-tv, bănci, teatru, cinematograf, spital, hotel, magazine, terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi etc). Rămâi uluit să vezi complexitatea activităților universitare, fiind clar că statul turc acordă mare importanță învățământului primar, gimnazial, universitar și postuniversitar, dar și a condițiilor de desfășurare a acestuia. Probabil datorită existenței în Eskișehir a Universității Anadolu, viața orașului este una animată, efervescentă la orice oră din zi și până târziu în noapte, pe stradă mișunând foarte mulți tineri de toate vârstele, iar seara terasele sunt înțesate de aceștia și este mare agitație.

Ne-a plăcut foarte mult orașul pentru că este tânăr, modern, o adevărată copie occidentală și sperăm ca într-o zi să revenim, să putem sta mai mult pentru a vizita obiectivele enumerate mai sus. Vi-l recomandăm și dumneavoastră și dacă ajungeți în zonă nu-l ocoliți. În ceea ce privește circulația ni s-a părut a fi mult mai organizată și mai ordonată decât în alte orașe turcești. Găsești multe artere principale cu două și trei benzi, poduri și pasaje și multe echipaje de poliție. În același timp am constatat și un inconvenient al acestor artere mari: dacă din neatenție nu te încadrezi corect pentru drumul pe care dorești să-l urmezi, trebuie să mergi ceva cale pentru a găsi spațiu de întoarcere.

A doua zi am plecat spre Istanbul, un traseu care nu părea la prima vedere a fi lung (aveam de parcurs 320 km în 4 ore), dar s-a dovedit că „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din piață”. Aglomerația de pe autostradă (aproximativ 3 ore pe 35 km) ne-a determinat ca acest traseu să-l parcurgem în 7 ore până în fața hotelului unde doream să ne cazăm. Despre cazarea în Istanbul am scris în review-ul referitor la Hotelul Hürriyet.

Ziua următoare ne-a purtat pe drumul spre casă de la Istanbul la Tulcea, un traseu de 749 km pe care l-am parcurs în 10 ore. Fiind un traseu cunoscut l-am parcurs cu mare ușurință, iar dorul de casă ne-a dat impresia că am ajuns mai repede.

Per total, pot spune cu mâna pe inimă că drumul de întoarcere (chiar dacă a fost mai scurt – 1572 km și 83 litri de motorină) mi s-a părut mai greu, mai anevoios, cu multe intrări prin localități (chiar și sate) unde și GPS-ul mai dădea greș, timp mult pierdut (pentru că am făcut mai puțini km dar într-un timp mult mai mare), limite dese de viteză unde poliția turcă era la datorie, șoseaua prin unele locuri mai lăsa de dorit, deci nu l-aș recomanda.

Sperând că cele scrise mai sus vă vor fi la un moment dat de folos, vă dorim să aveți gânduri bune și concedii tot mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 5337 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI