Ce minunatie a sculptat natura! – Pietrele Doamnei - Rarau

TIPĂREȘTE

In tinerete am cutreierat muntii patriei in lung si in lat, intr-o perioada reusind chiar sa merg saptamanal pe carari de munte. Intelegeti de aici pasiunea mea pentru drumetii. Am cutreierat aproape toti masivii muntosi din Romania, cu rucsacul in spate. A mai scapat pe ici pe acolo cate unul neescaladat.

E drept ca de ani buni am lasat-o foarte moale cu muntele, dupa ce odata cu venirea pe lume a copiilor prioritatile si posibilitatile s-au schimbat….

Luna august a anului 2014 ne regaseste in concediu la Pensiunea Casa Vero din localitatea Vama, judetul Suceava -vezi impresii.

Si pentru ca se anuntau zile caniculare si pentru ca citisem despre Rarau si pentru ca Raraul era printre putinii munti nebatuti cu piciorul de mine, m-am gandit ca este tocmai potrivit sa ne urcam toata familia in masina si sa plecam spre Rarau, urmand ca acea parte a familiei care isi doreste sa urce pe munte sa o faca, restul sa ramana sa savureze o zi de plaja, la munte, la altitudine.

Zis si facut.

Aflasem de la gazda pensiunii, doamna Vero, ca drumul de acces catre Rarau a fost de curand asfaltat. Acesta pleaca din localitatea Pojorata, prima dupa Campulung Modevenesc catre Vatra Dornei pe directia noastra de mers. Mai este un drum care urca in Rarau imediat dupa intrarea in Campulung Moldovenesc, dar nemodernizat.

Pana in Campulung Moldovenesc am parcurs circa 20 km in 15 minute urmand drumul european E58. Traversarea orasului Campulung Moldovenesc cu masina a durat alte 15 minute, am intrat apoi in Pojorata si am identificat ramificatia catre Rarau. Intersectia este bine semnalizata.

Am parasit europeanul catre stanga, urmand de acum DJ175B, care imediat a traversat calea ferata printr-un loc cu o vizibilitate precara (!) in ce priveste asigurarea la nivel cu calea ferata. Imediat cum traversezi calea ferata, trebuie sa cotesti brusc stanga (paralel cu liniile de tren) si apoi imediat din nou dreapta (perpendicular pe acestea). La inceput am strabatut comuna Pojorata cu casele ei asezate, frumoase, rasfirate pe o suprafata foarte intinsa. In curand am inceput sa savuram peisajul care functie de altitudine ne oferea noi si noi provocari ochiului. Soseaua era intr-adevar in conditii excelente, majoritatea distantei fiind si amenajata si marcata corespunzator, de ex in zona unde cad pietre, zona de serpentine, jgheaburi de scurgere, podete amenajate etc. Si totusi, asa made in Romania, cateva puncte expuse au scapat amenajarii (nu asfaltarii).

Am strabatut padurea, am urcat in altitudine pe serpentine, am iesit la golul alpin si … ne-am oprit sa admiram, sa savuram peisajul si sa facem poze. Soseaua taiata in munte serpuia in continuare in serpentine prin golul alpin, pana la circa 1 km de cabana Rarau, unde exista o bifurcatie de drumuri, la stanga catre cabana Rarau si inainte un drum care traversa muntele catre localitatea Chiril situata pe DN17B. Noi am continuat catre Cabana Rarau. Pe ultimul km, soseaua in continuare asfaltata devine deosebit de ingusta si traverseaza in curbe o mica padurice, iesind in curand din nou la gol, langa cabana Rarau. Imi imaginez ca atunci cand este aglomeratie mare devine destul de problematica parcarea in zona dupa ce spatiile din vecinatatea cabanei se ocupa.

Parcam langa cabana. Cabana este situata la altitudinea de 1520 metri si poate oferi cazare si masa intr-o constructie veche cu 4 etaje. In fata cabanei cateva mese si banci asteptau sa fie ocupate.

Un panou ne prezinta harta masivului Rarau Giumalau. Cele mai reprezentative varfuri din masiv sunt varful Giumalau – 1857 metri altitudine – respectiv varful Rarau – 1651 metri, impreuna cu Pietrele Doamnei – 1634 metri – si Popii Raraului – 1626 metri.

Noi am mai continuat 100 metri mai sus de cabana, unde am gasit un petic mai mare de iarba situat in proximitatea padurii, langa o stanca de piatra de 10 metri inaltime si langa o serie de panouri indicatoare. Aici am intins un pled pe iarba, iar sotia si copiii au ales sa ramana sa se odihneasca, lasandu-ma pe mine sa imi fac pofta unui scurt traseu montan la picior.

Un sincer BRAVO celor care s-au ocupat de amenjarea traseelor din zona si de inserarea de panouri explicative si marcaje – Serviciul Public Salvamont Suceava si fundatia speologica „Club Speo Bucovina” prin Programul de Cooperare Elvetiano-Roman – un proiect co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul contributiei elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa.

Aici am regasit 2 panouri care prezentau 2 circuite. Pentru fiecare dintre ele erau marcate puncte intermediare marcate la randul lor cu panouri. Eu am ales circuitul Pietrele Doamnei care pe parcurs avea montate panouri despre: pasari, conifere, relieful cu lapiezuri, pastori si lilieci.

Conform sagetilor circuitul urma sa dureze 2 ore.

Drumul a inceput cu un urcus domol prin padure pe o poteca cu multe pietre. Ies din padure si intru in zona stancoasa. De aici incepe minunatia minunatiei!

Poteca urca anevoios pe bucati de stanca tot mai mari si masive, nu o data fiind nevoie de pasi de urias (ii aveam cu mine!). Suntem in zona de la poalele Pietrelor Doamnei, zona expusa de stancarie, unde multi turisti alegeau sa fixeze punctul terminus al drumetiei lor, probabil datorita dificultatii crescande a traseului.

In fata am acum stanca cea mai inalta si abrupta a Pietrelor Doamnei, al carei varf domina baza stancii de la o diferenta de nivel de 70 metri.

Toata aceasta zona cu imprejurimi cu tot se constituie in rezervatia Pietrele Doamnei si se intinde pe 890 hectare. Peisajul devine cu adevarat salbatic. Formele stancilor tot mai bizare au inspirat legendele locurilor. Astfel se spune ca “”in anul 1541, pe timpul domnitorului Petru Rares, acesta si-ar fi lasat aici sotia, fiul si o parte din avere intr-o pestera. Tatarii atacatori nu ar fi reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului””. De atunci muntele s-ar numi Rarau, iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite ''Pietrele Doamnei''.

Intalnim si 2 stanci care se spijina una peste alta si intre ele formeaza o deschizatura ingusta, precum un canion. Nu am cuvinte suficiente sa povestesc despre minunatia peisajului pe un traseu de altitudine medie, aparent oarecare.

Este insa un traseu cu adevarat dificil, expus, foarte spectaculos asa cum veti remarca si din fotografiile atasate. La un moment dat chiar nu mai stiam unde sa pun piciorul, respectiv ce prize sa imi aleg pentru maini, pentru a de pasi un obstacol stancos mai mare decat mine!

Dupa ce depasesc cu ceva efort zona stancoasa, traseul incepe sa coboare prin padure, printr-un luminis, apoi din nou prin padure, facand o bucla in jurul Pietrelor Doamnei, deschizand la un moment dat si perspectiva spre statia meteo si varful Rarau.

De aici drumul devine lejer, de placere.

Dupa numai o ora in loc de doua, cum scria pe sagetile indicatoare, incep sa recunosc peisajul. Ajunsesem la punctul de pornire in circuit. Familia s-a reintregit!

Am cules cu copiii fragute si afine, am baut apa de la izvor, ne-am odihnit, ne-am incarcat bateriile.

Ne hotarim sa coborim sa servim masa de pranz (era deja spre dupa amiaza) jos in Campulung Modovenesc. Urmam la vale soseaua serpuinda, impecabil asfaltata.

In Campulung Moldovenesc servim masa la Restaurantul Bucovina.

O zi minunata la munte!

De aici ne indreptam spre baza noastra de cazare, Pensiunea Casa Vero.

Nu ezitati sa vizitati un colt de rai de pe teritoiul minunatei noastre tari - Pietrele Doamnei, Masivul Rarau!

Denisa, Emi, Ema si Dan

---

VIZUALIZĂRI: 5103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI