De la Gura Diham la concertul folk al Aditei Ausch

TIPĂREȘTE

Octombrie rece. Vineri la pranz pornesc spre Ploiesti, poposesc la hotelul Belvedere, dar poate trebuia sa raman la ”Paralela 45”. E frig. Se-anunta o iarna timpurie. Vom avea zapada pe Clabucet dar deocamdata eu am promoroaca pe chelie. Jumatatea zgarcita din mine scoate doar 90 de lei din buzunar si toata noaptea sufar de frig. Daca ascultam si de jumatatea generoasa din mine, acum eram la “Paralela" sau la hotelul Petrom de la intrarea din Ploiesti, unde, dadeam 220 de lei si dormeam confortabil, nu cu feţele de perna trase peste cap pe post de şuba. In fine, desi inghetate, urechile nu mi s-au blegit, nici nu mi s-au invinetit, imi stateau inca tot in sus ca la un iepuras spriat desi tremuram mai abitir ca el, insa, ma linistesc repede cand toti cei de la receptie ma asigura ca inca arat ca un om.

La Ploiesti ma intalnesc cu gasca exoticelor noastre vacante din Sovata si Bulgaria, caci o prietena a Danei, colaboreaza cu o agentie turistica si grija biletelor de Pasti, cade mereu in seama ei. Mie imi revine doar placerea achitarii lor. Pornim cu 3 masini, suntem 7 oameni si vreo 200 de cai (putere). Ajungem urgent la Gura Diham, dar fetele se opresc mai intai la talciocul din preajma, excelent moment pentru a admira culorile toamnei din jurul talciocului. Cabana Gura Diham e construita in mare parte din lemn, e ecologica, se incadreaza perfect in mediu, parcarea e mare, un parau curge lenes in vale, peisajul e relaxant. Aici e bine sa vii dupa ce te-ai certat cu soacra, seful sau cu nevasta. Iata si soarele timid si palid ce apare pentru o secunda printre nori, ca un bilet de loterie castigator, dar cine are timp sa-i surprinda numerele! Iar am ratat intrarea in TOP 300 si-n clubul miliardarilor! Macar o sa am noroc in dragoste! Dana imi face deja cu ochiul, la talcioc a vazut, o poseta din piele veritabila de porc. E adusa tocmai de departe, de peste munti, din Ardeal, mai precis din Tg. Mures. I-o cumpar, c-altfel nu mai intram in: Gura Dihamului: niciodata si mi-era tare foame, pe drum nu mi-am adus nimic de-ale gurii. De-atata foame incepeam sa fac “Ham-ham” Nu i-am mai zis Danei, ca la reprezentanta Fabricii de piele din orasul meu natal, aceeasi poseta costa doar pe jumatate, ma bucur ca nu i-au picat ochii pe cergile maramuresene care costau cat excursia din Bulgaria ce tocmai urma s-o punem la cale! Nu, nu mi-a fost ciuda c-am scos bani din buzunar ci doar pentru faptul ca prietena Danei si-a luat doar o caciulita multicolora “punk” din fulgi de fund de gaina la doi lei pe care eu as fi dat-o bonus la un set de scobitori in orice supermarket

In fine, intram in cabana Diham direct prin gura ei de lemn dupa ce parcurgem o alee mai lunga numita probabil gatlej, intram intr-un frumos local ornat cu multe bunatati, toate mesele sunt din lemn masiv lacuit, scaunele din lemn, scara ce duce la etaj e tot din lemn, ceea ce-i confera localului un aer primitor, numai ospatarita e din carne si oase. Pana si mesele au picioarele din lemn, se vede ca-n vremea cand inca domunul Silviu Prigoana nu se ocupa de proteze, acestea au avut caritabilul rol de a-i ajuta pe pirati sa practice nobila meserie de haiduc, adica aceea de a lua bani de la bogati si de a-i baga in buzunarele proprii.

E multa lumina in acest local iar in fata luminii sunt multe flori, cu toate ca afara e frig, un frig imblanzit totusi intr-o oarecare masura de culorile inca vesele ale toamnei... Comandam ceva fierbinte, dulce si cu multa scortisoara care ne aduce imediat buna dispozitie, preturile sunt rezonabile, pe Valea Prahovei orice patron de local nu prea poate decat sa aplice varianta de rezerva "B", adica “preturi moderate si rulaj mare de clienti”. E week-end si localul e plin.

Dar, clipele mele sunt numarate, in aceeasi zi, la Targu Mures, colega mea de clasa si volei, cantareata folk, Adriana Ausch, Adita Ausch, pentru cei mai multi dintre noi, recent sosita de la Boston, urma sa dea un concert gratuit tuturor colegilor ei de clasa.

Ma opresc doar in padurea Bogatii pentru cateva fotografii de toamna.

Concertul e extraordinar! Sala e plina, Adita e exuberanta, vocea ei e inca asemenea unei privighetori din Carpati. “Invata de la toate…” e melodia care ne-a tinut cu sufletul la gura si care ne-a smuls aplauze interminabile si lacrimi de bucurie. Am revazut toate pauzele dintre orele de la liceu sau cantonamentele sportive cand Adita lua chitara si ne canta….

Atunci, orice activitatea din liceu sau tabara inceta, toti cei de pe-acolo, mari sau mici, tineri sau batrani se adunau in jurul ei ca s-o asculte.

Dupa concert, seara tarziu, am ajuns la restaurantul “Cezar si Cleopatra” din Targu Mures. S-au comandat doua imense platouri “Cezar”, pe care gasesti de toate…de la beef-teack si slaninuta afumata pana la banane si cartofi prajiti. Vinul rosu de Jidvei ne-a deschis apetitul muzical. Intr-o singura zi eu, trecusem de la melodia culorilor toamnei de la Gura Diham si Bogata, la melodiiile Aditei si ale copilariei noastre. Am cantat, de la “Sunt student si n-am un ban in buzunar”, “Ionel Ionelule”, “Macarale”, ”Pe la Salva Viseuuuui”…pana la “Partidul, Ceausescu, Romania” si “Unu mai muncitoresc”. Chelnerii, baietii imbracati in costume de “romani” si fetele in costume de “dace”, mai cred inca si azi ca eram vreo aripa tanara de-a “Partidului Romania Mare”, care prin anul 2008, inca era bine cotat in sondaje. Ne-au lasat in voia noastra si n-au mai introdus pe nimeni in salon, l-au declarat “salon de VIP-uri”, mai ales ca si onorariul adunat de la tinerii viitori oameni politici ai tarii, a fost asemenea partidului lor, adica “mare”...

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI