ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.05.2020
DE Mika
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.08.09
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
DEC-2019
DURATA: 1 zile
Prieteni
PREȚ 100 lei
incl. cost transp. (cu auto propriu)
Raport PREȚ/CALITATE: EXCELENT
"ECHIPA" A INCLUS:
14 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin Munții Ciucaș

Vara și Iarna de la Vama Buzăului pe Vârful Ciucaș

TIPĂREȘTE

Au trecut aproape două luni de când un virus venit nu se știe de unde ne-a inchis in case ținându-ne departe de cei dragi, interzicându-ne să mai călătorim, să mergem pe munte, să vedem marea sau pur și simplu să ne plimbăm prin parc.

Ultima mea drumeție pe munte a fost pe data de 8 martie. Mai aveam câteva drumeții programate, trasee pa care abia așteptam să merg, dar, nu a fost să fie, m-am resemnat. Când mi se face foarte dor de munte mă mai uit la câte un film care are subiect drumețiile montane sau la fotografiile pe care le-am făcut pe traseele parcurse de mine.

Dorul de munte m-a făcut să scriu despre un traseu pe care anul trecut l-am făcut de două ori, in anotimpuri diferite, vara la inceput de august și iarna cu câteva zile inainte de Crăciun.

Este vorba despre o drumeție pe Vârful Ciucaș, dar pe un traseu mai puțin frecventat dar foarte frumos.

Pe Vârful Ciucaș (1954 m), cel mai inalt vârf al munților Ciucaș, se poate ajunge prin mai multe trasee, printre cele mai cunoscute fiind cele care urcă din Cheia prin Pasul Bratocea –Cabana Ciucaș - Varful Ciucaș sau din Cheia pe la Cabana Muntele Roșu –Cabana Ciucaș-Vârful Ciucaș. Tot din Cheia mai este un traseu prin Valea Berii –Fântîna Niculae Ioan –Cabana Ciucaș - Vârful Ciucaș.

Eu nu am urcat pe aceste trasee, doar am coborât pe unul dintre ele. Am urcat pe o altă latură a Munților Ciucaș, pe un traseu mai sălbatic, mai solicitant, care incepe de la Vama Buzăului.

Dimineața devreme am plecat din București spre Vama Buzăului, de unde am mai mers cu mașina pe un drum secundar de-a lungul râului Dălghiu până la intersecția cu traseul care merge spre Poiana Tecla (marcat cu Cruce Albastră). Am lăsat mașinile acolo dar nu am pornit pe acest traseu, ci am mai mers pe drumul marcat cu cruce roșie până in apropiere de Poiana Dălghiu, unde am lăsat mașinile, ne-am echipat și am pornit la drum.

Traseul continuă pe marcajul Cruce Roșie, trece de o exploatare forestieră după care incepe să urce. A inceput un urcuș solicitant, pe o cărare in serpentine largi, printr-o pădure de foioase. Cand am urcat vara, in momentul in care am intrat in pădure a inceput o ploaie măruntă și deasă, care ne-a părăsit din când in când doar pentru a lăsa locul ceții.

Iarna nu a fost ca vara😜, a fost mult mai frumos, chiar cald, urcând această primă parte doar in tricou. Am urcat in aproximativ o oră, o diferență de nivel de 300 de metri. Nu este ușoară această primă parte, mi-a cam pus rezistența la incercare, dar nu m-am dat bătută, am continuat urcușul care a devenit și mai greu pe ultima parte până in Șaua Ciucaș, la 1.525 m. Până aici am urcat prin pădure, dar in golul alpin pădurea a lăsat locul jnepenișului. De aici incepe partea frumoasă a Munților Ciucaș, spectacolul stâncilor de diferite forme, botezate, se pare, de ciobanii care străbăteau acești munți. Am ajuns la o stâncă inaltă, cu o deschizătură ca o ușă de trecere prin stâncă. Aici era și un punct de belvedere, se putea vedea Valea Dălghiu de unde urcasem, Vârful Urlătoarea, iar in depărtare, piramida Vârfului Penteleu. In fața noastră se vedea Vărful Ciucaș, mai aveam ceva de urcat până acolo, deocamdată ne bucuram de locurile frumoase care ne inconjurau. După un scurt popas am plecat mai departe.

Vara pe această parte a traseului am găsit afine. In decembrie, afinile erau doar o amintire, pe cărare apăruse un strat subțire de zăpadă, nu era frig dar bătea un vânt ușor care m-a făcut să mai pun pe mine un pulover.

Am trecut de o stâncă frumoasă, inaltă și ascuțită, semăna cu lama unui cuțit, și am ajuns la Gemenii Ciucașului, două stânci asemănătoare care parcă se imbrățișează. Am părăsit Gemenii și am ajuns la o stâncă cu cinci vârfuri ca niște degete uriașe, cunoscută sub numele de Mâna Dracului. Când am fost in august ceața s-a jucat cu noi, ne-a lăsat vederii cele două formațiuni stâncoase doar din când in când. Trebuia să ai aparatul pregătit ca să le surprinzi exact când ceața le slăbea puțin din invăluire. In decembrie a fost mai bine, era senin și ne-am putut bucura in voie de frumusețea acestor frumoase stânci.

Mai aveam o ultimă parte de urcat până in creastă, iarna pe jos erau cam 20 cm de zăpadă, care nu ne dădea bătăi de cap ci, din contră, ne bucura. Am fi vrut să fie mult mai multă zăpadă, să urcăm numai prin zăpadă. Până la urcușul final a trebuit să traversăm o vale abruptă, plină cu zăpadă. Dacă ar fi fost mai multă zăpadă sau dacă ar fi nins foarte recent, această traversare ar fi fost periculoasă, existând posibilitatea ca zăpada să o ia la vale. Nu era cazul acum, dar totuși, ca o măsură de precauție, am trecut valea pe rând, unul câte unul, pășind cu grijă pe poteca ingustă de zăpadă. Am inceput să urcăm ultima parte, de această dată prin zăpadă. Căutam să mă folosesc de urmele deja făcute de cei de dinaintea mea sau să merg pe tufele de jnepeni, nu a fost greu dar nici foarte ușor. Din când in când mai aruncam o privire inapoi, peisajul era mirific, merita efortul depus.

Când am urcat in august nu m-am putut bucura de această priveliște, pe această ultimă parte era o ceață deasă care ne-a făcut să rătăcim puțin drumul. A durat puțin până am găsit cărarea, nu mai mergeau nici telefoanele, era foarte frig (mai frig in august decât in decembrie) și bateriile se descărcaseră. Până la urmă am reușit, cineva a urcat pieptiș până in creastă și a găsit marcajul.

Din creastă se vede deja vârful, am mai mers câteva minute, cu un alt foarte mic urcuș, și iată-mă la 1954 m altitudine, pe Vârful Ciucaș.

Deși nu este printre vârfurile inalte, de peste 2000 m, Vârful Ciucaș oferă o panoramă foarte frumoasă, condiția fiind să fie vreme bună. In august nu am beneficiat de această posibilitate, nu am văzut aproape nimic, doar stâlpul care marchează vârful. In decembrie insă am avut noroc, am văzut Bucegii, Piatra Craiului, Munții Buzăului, Valea Berii și mai departe Gropșoarele și Zăganu.

Urma coborârea, iar dacă in august asta nu era o problemă, ziua fiind lungă, in decembrie nu mai era așa, la ora 17.00 era deja intuneric. In decembrie era trecut de 12 când am ajuns pe vârf, până jos mai aveam de mers, așa că după ce am mâncat ceva, ne-am odihnit puțin și, bineințeles am făcut fotografiile doveditoare că am fost acolo, am plecat mai departe.

Așa cum am spus, am coborât pe variante diferite, așa că le voi povesti separat.

Coborârea de pe Ciucaș in august

In august am coborât pe un traseu mai circulat, marcat cu Linie Roșie, care merge spre Cabana Vf. Ciucaș. Traseul este foarte frumos, coboară printr-o pădure de stânci, chiar și coborîrea este pe o cărare stâncoasă, in trepte. Nu mai ploua, dar ceața se juca cu noi, nu prea ne-a lăsat să vedem frumusețile din jur. ” Babele la sfat” , celebrele stânci pe care cineva din trecutul indepărtat le-a asemuit cu două babe clevetitoare, erau invăluite intr-o ceață nu foarte deasă, doar cât să le dea o aură misterioasă.

Am trecut pe lângă Tigăile Mari, acoperite de ceață, am mers mai departe, nu vedeam aproape nimic, doar cărarea pe sub picioarele noastre.

Când am ajuns la Cabana Vârful Ciucaș (1595 m) a reinceput și ploaia, rece și deasă. Era foarte frig, doar puțin peste zero grade. Am intrat in cabană și ne-am incălzit cu un vin fiert și o ciorbă caldă.

Până am mâncat s-a mai oprit și ploaia, ne-am luat rucsacii in spate și am plecat mai departe. Am coborât pe drumul pietruit, pe care se poate urca și cu o mașină 4x4 dar cu garda inaltă, și am ajuns la fântâna Nicolae Ioan, amenajată in memoria fondatorului, in 1940, a asociației turistice” România Pitorească” . Intrăm in pădure și mergem spre Cabana Muntele Roșu. Nu mai era așa frig, se oprise și ploaia, traseul prin pădure a fost foarte frumos chiar dacă am mai avut puțin de urcat ca să coborâm apoi spre Cabana Muntele Roșu. Am ajuns pe lumină la mașini, a fost o coborâre ușoară, doar vremea nu a fost cu noi, dar și asta dă farmec unei ture montane.

Coborârea de pe Ciucaș in decembrie

In decembrie vremea a ținut cu noi, nu numai că a fost senin dar a fost și cald, chiar mai cald decât in august. Am pornit tot pe traseul de creastă marcat cu Linie roșie, dar in cealaltă parte, spre Șaua Tigăilor. Drumul este foarte frumos, spectaculos chiar, trecem pe sub un perete stâncos, lăsăm in partea stăngă multe stânci cu forme ciudate, vedem Tigăile Mari și ajungem in Șaua Tigăilor, la 1750 m altidudine. Aici este o intersecție de drumuri. In stânga, pe marcajul Cruce Roșie, se poate ajunge la Cabana Vârful Ciucaș. In față, pe marcajul Linie Roșie, cărarea ne duce la Pasul Bratocea.

In dreapta, pe marcajul Cruce Roșie, se ajunge prin Poiana Teslei in Babarunca. Acesta este traseul pe care am pornit și noi, am trecut pe lângă Turnul lui Goliat cunoscut și sub numele de Ciobanul cu Oile, apoi pe lângă stânca numită Turnul Roșu. Cărarea coboară destul de accentuat, spre bucuria tuturor, până in Șaua Teslei (1347 m) . De pe drum vedeam Poiana Teslei, și mi-am dat seama că ne bucurasem prea repede de coborâre. Până la Poiana Teslei trebuia să mai urcăm puțin, nu era mult nici greu, dar deja oboseala incepea să-și spună cuvântul, și nu ne-am bucurat deloc de acest mic urcuș. Incepuse să se insereze când am ajuns in Poiana Teslei, dar trebuia să ne odihnim puțin, așa că am făcut o scurtă pauză. In față se mai putea vedea, in lumina slabă a serii, creasta Ciucașului.

Din Poiana Teslei am pornit pe un alt marcaj, Cruce Albastră, o coborâre lungă, care parcă nu se mai termina, până când am ajuns in Poiana Dălghiu, la mașini. Această ultimă coborâre a fost prin pădure, dar am parcurs-o la lumina frontalelor, pentru că deja se intunecase. Aproape nouă ore a durat in total traseul, nu a fost foarte greu, dar nici ușor, un traseu solicitant.

Munții Ciucaș sunt foarte frumoși, cu multe trasee accesibile. Frumusețea acestor munți este dată și de mulțimea de flori care cresc pe culmile lor. In luna mai inflorește rododendronul, care colorează in roz muntele. Din păcate, nu cred că voi putea să văd anul acesta Ciucașul colorat de rododendroni, dar, chiar și fără rododendroni, tot aștept să putem circula ca să dau o fugă pe munte.

Sper ca acest review și fotografiile atașate să mai domolească dorul de munte al celor care iubesc muntele sau să-i facă dornici de a merge pe munte pe cei care merg mai rar.


despre LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Munții Ciucaș sunt foarte frumoși, cu multe trasee accesibile.

Frumusețea acestor munți este dată și de mulțimea de flori care cresc pe culmile lor.

In luna mai inflorește rododendronul, care colorează in roz muntele. Alte vârfuri sunt Gropșoarele (1833 m) și Zăganul (1817 m).


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Muntele este frumos in orice anotimp.

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de Mika in 02.05.20 20:58:29
Validat / Publicat: 02.05.20 21:51:30
VIZUALIZĂRI: 452INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA. A mai fost în/la: Gropsoarele și Zăganul
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 38000 PMA (din 40 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

23 ecouri scrise, până acum

mishu [02.05.20 22:05:59] »

@Mika: Am citit prima data așa, mai repede sa văd cum a decurs drumeția voastră, după care am citit încă o data ca sa ma bucur de drumeția făcută de tine. ​​​​

Am mai spus și ma repet, am tot respectul fata de toți cei ce respecta muntele și ii descoperă frumusetea pasind ferm pe cărări de munte, dar in același timp ocrotind-ul. Iar muntele ii răsplătește prin frumusetea de care se bucura eui la final, așa cum se vede de exemplu in poza P48 care este deosebita. ​​

​​Nu pot sa spun decât felicitări, votat cu mare drag.

webmaster [02.05.20 22:07:59] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

doinafil [03.05.20 00:49:09] »

„Iarna nu-i ca vara”, e mai cald și mai frumos după cum ați avut voi parte și după cum „vorbesc” și fotografiile! Nu cunosc decât puține persoane care să fie atât de îndrăgostite, ca tine, de munte, și dintre ele câteva sunt chiar aici, pe AFA.

Pozele sunt superbe, dar cea cu nr. 21 este spectaculoasă! Mi-au plăcut „babele la sfat” și „turnul Goliat”, dar și poza 41, care seamănă cu un om cu căciulă pe cap. În spatele „turnului​ lui Goliat” este o stâncă care, privită din unghiul pozat de tine, pare a fi bustul unui samurai. Cât despre „turn”, privind poza 51, îmi imaginez un bărbat care-și îmbrățișează femeia (cea din stânga care, parcă, are o basma pe cap) și feciorul. Sau imaginația mea merge prea departe?!

Felicitări pentru review, am votat cu drag! ​

Michi [03.05.20 07:26:06] »

Am citit cu nostalgie reviewul şi pozele sunt foarte frumoase.

De Ciucaş mă leagă o amintire deosebită. Era un 7 noiembrie liber, cald şi cu mult soare. Am urcat copiii în Dacia 1100 şi direcţia Cheia.

​Era atât de frumos încât deşi cel mic avea vreo patru ani (dar mai fusesem cu el la Toaca în Ceahlău) ne-am zis să mergem până la Cabana Ciucaş. Până am mâncat, până ne-am mai sucit se făcuse aproape patru când am început să coborâm dar nu pe drumul pe care am venit, ci pe altul mai ocolit, atât ţin minte că am trecut pe la două stâne.

​Când am ajuns la pădure deja era întuneric. Pe jos covorul de frunze astupa cărarea. Soţul a luat băiatul în cârcă pentru că obosise iar eu cu fata pipăiam brazii să vedem scrijelitura unde era marcajul pe care îl vedeam aprinzând bricheta. Se făcuse târziu şi deja mă gândeam că spre dimineaţă va fi atât de frig încât vom îngheţa cu toţii.

​Se făcuse zece când am văzut în vale farurile unei maşini. Nu mai ştiu cum am coborât direct, mai alunecând, mai căzând, până am ajuns la şosea în dreptul unei staţii cu relee. De aici până în Cheia mai era puţin.

​Am intrat în restaurant şi am luat două cutii de babuşcă pentru că altceva nu aveau şi un pachet de Kent cu 22 lei.

​Cum să uiţi asemenea întâmplare?

Crazy_Mouse CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [03.05.20 07:55:38] »

@Mika: Am citit cu mare interes articolul aseară, m-am trezit acum și l-am parcurs iar! Ufff! Frumos mai este pe munte, indiferent de anotimp, dar mi-e teamă că posibilitatea de a lua la pas potecile se va mai amâna! Iar asta mă nemulțumește profund, pentru că ieșirea individuală în natură ar fi sănătate curată după atâtea zile de prizonierat modern!

Revenind la Ciucaș, noi am ajuns pe acest vârf în urmă cu doi ani, primăvara, iar traseul l-am parcurs venind dinspre pasul Bratocea. Era primăvară, final de aprilie, iar porțiuni măricele erau acoperite cu zăpadă... a fost o drumeție destul de lungă, dar superbă! (vezi impresii).

Toamna trecută am revenit în Ciucaș și am urcat pe vârful Gropșoarele într-o zi superbă din octombrie! (vezi impresii) A fost una dintre cele mai frumoase ieșiri pe munte, a fost cald, nu a bătut deloc vântul, iar priveliștile erau de vis, indiferent unde priveai! Traseul este destul de ușor, numai bun pentru a-i obișnui pe copii cu muntele!

Întorcându-mă la oful meu de la începutul ecoului, voi ce știți? Cam care ar fi data la care s-ar putea permite ieșirile în natură (bineînțeles, cu respectarea distanțării, asta chiar nu ar fi o problemă) ? Sper că nu 01 iunie 2021!  

Dan&Emascris / TELEFON [03.05.20 08:05:23] »

De aia ai propus Ciucasul zilele trecute! Te-ai indragostit de muntele asta! 😍

Da, Ciucasul ofera posibilitati multiple de drumetie, in toate anotimpurile. Traseele mai putin circulate sunt mai provocatoare de obicei pentru ca au ceva al lor: fie sunt mai lungi, mai greu accesibile, fie sunt mai grele.

Ai parcurs trasee superbe pe care doar partial le-am batut si eu.  Imi amintesc, cu nostalgie, de un drum de iarna pe varianta din Saua si pe Culmea Bratocei.

Abia astept sa pot urca, lucrez la conditia fizica. Numai bine! 😃

Michi [03.05.20 09:51:35] »

@Crazy_Mouse: Cum stau acasă mai mult decât voi, ciulesc urechile la tot ce e ştire. Îmi pare rău să-ţi spun dar parcă o dau înapoi cu 15 mai. Nu e vorba de etnie care ne sfidează pe toţi dar ar trebui să fie platou vreo săptămână după care o alta în care să se convingă că ar scădea numărul de îmbolnăviri. Să dea Dzeu să fie doar un suflat în iaurt! 

Să ştii că  ˝liberarea˝din 15 mai va apăsa mai mult ca resonsabilitate pe umerii noştri şi tare mi-e teamă că în special teribiliştii îsi vor face de cap.

Eu nu-mi mai pun problema de mers pe munte dar măcar să ajung la Sinaia când vor fi sigure mijloacele de transport în comun sau chiar mai modest, la Cişmigiu

Crazy_Mouse CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [03.05.20 10:23:53] »

@Michi: Așa ni se pare și nouă, că 15 mai a fost doar”zăhărelul” folosit pentru a depăși cu bine Paștele și weekend-ul liber de la început de mai. Adevărul e că sunt vreo 3-4 luni de vară doar și dacă nici în perioada asta nu ieșim mai deloc (repet, pe cont propriu, fără grup și alte teribilisme, suntem pe deplin responsabili majoritatea), avem șanse mari să facem”închisoare” până vara viitoare, cel puțin. Și pe urmă probabil că vom fi certați pentru că nu avem chef de muncă, nu m-ar surprinde asta!

​Sănătate multă vă dorim!

Dan&Emascris / TELEFON [03.05.20 10:34:18] »

@Crazy_Mouse:  

Dupa evolutia epidemiei din ultimele zile in RO sunt parca mai mult incertitudini decat sperante ca de la 15 mai vom putea circula in grupuri mai mari de 3 persoane. Nu este evident ca am intrat pe panta descendenta a clopotului lui Gauss.

Acum pentru organizarea de drumetii depinde care va fi abordarea autoritatilor. Eu personal nu vad o problema o drumetie de 6 - 8 persoane pentru ca distantarea sociala este usor de realizat pe munte plus ca suntem aceeasi 8 care stam 1 zi unul in preajma altuia.

Mult mai riscante sunt iesirile in numar tot mai mare si iresponsabil in marile aglomeratii urbane si in magazine.

Sa rabdam si sa nu o luam pe peretii casei, sa ne bucuram de peretii muntilor in curand.

Ieri am vizionat 2 filmari cu Ciucasul. Azi mai urmeaza una.  

Numai bine! 😃🏔🏕⛰

Mika [03.05.20 10:47:31] »

@webmaster: Mulțumesc!

Mika [03.05.20 10:56:05] »

@mishu: Mulțumesc Mișulică, prima la ecouri ca intotdeauna! Ai dreptate, este foarte frumos muntele, in orice parte a lui. Poți să ii descoperi frumusețea și pe cărări ușoare, rpin pădurile de la bază, sau pe poienițele inflorite.

​P48 este o fotografie caracteristică Ciucașului, nu cred că mai vezi așa peisaj prin munții noștri.

Mika [03.05.20 11:02:54] »

@doinafil: Mulțumesc, chiar iubesc muntele dar imi place și la mare. Acum imi cam lipsesc amândouă, dar mai mult muntele! Ciucașul este un munte foarte fotogenic, dacă pot să spun așa, cu peisaje superbe. Totul este să prinzi vreme bună.

​P21 a fost făcută vara, când s-au imprăștiat pentru puțin timp norii.

​Ai dreptate cu P41, si eu l-am asemuit tot cu un om cu o căciulă.  Turnul luui Goliat mai este cunoscut și ca Ciobanul cu oi, pentru că mai sunt câteva stânci mici in spetele stâncii mari. Bineințeles că fiecare poate vedea altceva, din acest motiv multe dintre stânci au câte două denumiri.

Mika [03.05.20 11:09:41] »

@Michi: Frumoase amintiri, frumoasă poveste. Avem și noi multe amintiri de pe munte din vremurile in care erau copiii mici. Profitînd de timpul asta liber, soțul meu s-a apucat să facă ordine in filmările vechi, și am revăzut momente frumoase de când mergeam cu copiii in drumeții sau la mare. Aminitirile nu dispar, ne vor insoți permanent, indiferent că au fost mai frumoase sau mai puțin plăcute. Mulțumesc de ecou!

Mika [03.05.20 11:16:20] »

@Crazy_Mouse: Stiu că ai fost pe Ciucaș și pe Gropșoarele (unde și eu am fost, am scris și eu un review), am văzut și fotografiile frumoase de pe FB, dar mai știu și că nu ai fost pe traseul dinspre Vama Buzăului, un traseu mai puțin umblat. Și mie mi-e foarte dor să umblu pe cărări de munte, mi-am făcut fele și fel de planuri, dar, așteptăm. Din păcate, nu cred că vom putea pleca la munte de pe 15 mai. Sper ca măcar de pe 1 iunie să putem. Știu că ghizii montani au făcut petție să se poată circula pe munte cât mai repede. Este o prostie să nu lași oamenii să circule in natură. Poate măcar să dea voie la grupuri mici. Nu știu, eu pe 15 mai sper ca măcar parcurile să se deschidă.

Mika [03.05.20 11:23:16] »

@Dan&Ema. Să știi că da, și de Ciucaș m-am infrăgostit. Dar când am făcut propunerea m-am gândit la rhododendronul care inflorește in această perioadă in Ciucaș și care colorează muntele.  Dar, nu contează pe care munte vom merge, important este să putem merge că simt că o iau razna, deși eu am mers și la serviciu. Din păcate, statul in casă nu prea face bine, și la mine condiția fizică s-a cam dus, nu prea am mai făcut cine știe ce mișcare. Eu sper ca de pa data de mai să putem merge măcar in parc. Cu muntele, ce să zic, sper ca măcar 1 iunie să ne bucure. Vom vedea.  

Mika [03.05.20 11:30:36] »

@Dan&Ema; @Crazy_Mouse: Sper să mergem cât mai repede pe munte. Din păcate, am pierdut deja două luni in care puteam să mergem, luni in care muntele prinde culoare și este foarte frumos. Dacă nici la 1 Iunie nu ne va”elibera”, va fi foarte rău. Dar eu cred că nu va fi așa, sunt mulți oameni care trăiesc din mersul pe munte. Mai sper să nu o pățim iarăși la toamnă, când se răcește vremea. Așteptăm 15 mai să vedem ve va fi. Toate cele bune!

Crazy_Mouse CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [03.05.20 11:40:10] »

@Mika, @Dan&Ema: E discutabil cu data de 1 iunie! Eu mă tem că nu ieșim nici atunci în natură întrucât sunt două finaluri consecutive de săptămână cu zile libere în plus. 1 iunie e zi liberă și pică luni, 8 iunie este liberă și pică luni (Rusalii). O să vedem dacă mă înșel (ce bine ar fi), dar deja anticipez cum se vor lamenta unii ”specialiști” că românii vor face și vor drege... Ce vreți, ne-a ajuns, pe unii ne ia cu capul!  

Bine că în marketul nemțesc din oraș se poate ”drumeți” fără probleme, printr-o mare de oameni! Acolo nu e covid, acolo doar se purifică buzunarele românilor...

Dan&Emascris / TELEFON [03.05.20 11:53:57] »

@Mika:  ​​De fapt denumirea de Muntele Rosu (Masivul Ciucas) vine de la florile de rhododendron care coloreaza toata fata Muntelui Rosu si Gropsoarelor in fiecare primavara. Poate cu putib noroc sa prindem rhododendron inflorit macar pe final de perioada macar la cota 1500 -1800. ​​​​

Si as bea si un ceai de rhododendron, prima oara am baut la Omu in Bucegi. ​​

Numai bine! Pe curand la munte! 😁⛰🏔🏕

Mika [03.05.20 12:06:13] »

@Dan&Ema: Se face și un sirop, cei e la cabană am auzit că fac. Acum, nu știu cum se culege, că totuși este o plantă protejată. Probabil că nu se intâmplă nimic dacă știi cum să culegi florile, zic și eu.

tata123 [03.05.20 12:42:07] »

@Mika: Mulțumim pentru gura de aer curat oferită în aceste zile de #stămacasă. În august 2019 am ajuns și eu pe Vârful Ciucaș (vezi impresii), dar într-un weekend cu o vreme superbă; a fost o experiență deosebită accentuată de frumusețea Ciucașului.

De altfel, în fișa de site Natura 2000 dedicată obiectivului Ciucaș scrie că: Golul subalpin, cu peisajul său romantic ruiniform cu o uimitoare forță de seducție, este înconjurat succesiv și descendent de coroana pădurilor relictare de molid și larice, pure și amestecate, urmate de amestecuri de rășinoase și foioase și de făgete pure. [… ] Situl aparține puținelor teritorii cu o valoare foarte înaltă a biodiversității. Astfel, deși ocupă abia 0,09 % din suprafața țării, cuprinde o impresionantă diversitate ecologică și biologică provizoriu inventariată...

De asemenea, ghidul publicat în 1965 în Colecția „Munții noștri” precizează: Ciucaşul este singurul masiv care, prin complexitatea peisajului său geografic, caracterizat prin forme de relief variate şi privelişti de o inedită frumuseţe, întrerupe monotonia regiunilor înconjurătoare, constituite din munţi de altitudine joasă, acoperiţi cu păduri vaste, ce urcă pe alocuri pînă la culme.

Ce să mai vorbim, frumusețe neasemuită munții noștri poartă...

Mika [03.05.20 13:10:58] »

@tata123: Imi amintesc de drumeția ta pe Ciucaș, am citit la vremea respectivă review-ul tău, mai ales că a fost o mică surpriză pentru că nu te știam amator de drumeții montane.  Așa este, Ciucașul este un munte deosebit, și eu l-am descoperit oarecum mai târziu. Anul trecut am fost de trei ori pe Masuvul Ciucaș iar acum abia aștept să merg din nou. Sper să nu mai avem mult de așteptat.  

mprofeanu [03.05.20 16:12:23] »

Excelent review, ce surprinde frumusețea Munților Ciucaș în anotimpuri diferite!

Am fost și eu acolo, cred că sunt vreo 13 ani de atunci când am stat în Cheia patru zile și am mers cu mașina la Muntele Roșu și de aici pe traseul enumerat de tine spre Vârful Ciucaș, cabana Ciucaș era în paragină atunci și de dimensiuni modeste, era o stână prin zonă, asta este ce îmi mai aduc aminte...

Dan&Emascris / TELEFON [03.05.20 16:30:30] »

@mprofeanu:  ​​

​​Acum e Cabana Muntele Rosu inchisa (acum in general, nu din cauza Covid 19) ​​.  Am mancat aici de mai multe ori carne de vanat pe cand finctiona, am fost si intr-o tabara cu scoala, parca clasa a 4-a. ​​

​​Tin si eu minte fosta Cabana Ciucas, cabana clasica de creasta, destul de modesta. Cand am revenit in 2017 parca si am vazut ditamai cabana cu 2 etaje si mansarda, cu intrarile acekea spectaculoase prin butoaie pe post de usi, nu imi venea sa cred. Asta in cabana noua de langa cea veche. Atunci am hotarit sa urcam un weekend prelungit la noua cabana cu masina si sa facem cateva drumetii. ​​

Nunai bine! 😃🏔🏕⛰

​​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, doinafil, Michi, Mika, mishu, mprofeanu, tata123
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.723188877106 sec
ecranul dvs: 1 x 1