ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 24.09.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 19.04.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
AUG-2020
DURATA: 1 zile
Cuplu
PREȚ 100 lei
incl. cost transp. (cu auto propriu)
Raport PREȚ/CALITATE: EXCELENT
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin Munții Ciucaș

Pe Creasta Zăganului... again

TIPĂREȘTE

Cam tot ce se poate face din Cheia sau împrejurimi în materie de drumeții, mai grele sau mai ușoare, am făcut cu peste 20 de ani în urmă, când erau copiii mici și încercam să le insuflăm dragostea pentru natură.

Atunci, ca și acum, pe lângă faptul că zona este mai puțin aglomerată, alegem Cheia/Ciucaș și pentru că la întoarcerea spre casă mai zicem bună ziua mamei și neamurilor și uite așa împușcăm doi iepuri. Acuma, cu pandemia asta, ne-am reluat și noi drumețiile, ca și alții, poate mai intens un pic, dar nu pot spune că ele au lipsit cu desăvârșire vreodată.

Cu toate că nu prea ne place la coborâre și am declarat că începând cu o vârstă o să facem doar drumeții cu diferențe de nivel de max 4-500 de m, ca să nu mai punem presiune pe genunchii noștri, nu ne ținem de cuvânt și iată-ne gata de atacat Creasta Zăganului… again.

Citeam zilele trecute articolul lui Robert despre cucerirea Moldoveanului și m-am umplut de admirație, că nu știu cum face de se scoală așa de dimineață pentru drumeții. Suntem matinali și noi în viața de zi cu zi dar pentru drumeții nu suntem în stare să facem așa eforturi.

Noi ne facem socoteala pentru drumețiile de o zi invers. Nu ne deranjează să ajungem acasă la 20-21, chiar 23, dar de pe munte coborâm înainte să se însereze, iar vara preferăm să fim jos undeva între 17 și 19. Dacă scădem orele probabile pe care zicem că le facem pe traseul ales, ne putem stabili ora de intrare în traseu și implicit ora probabilă de plecare de acasă. Cum nu ne-am propus vreodată drumeții de o zi mai lungi de 5-7 ore ne este clar că trebuie să fim la intrarea în traseu undeva între 9 și 10, iar plecarea de acasă are loc la o oră destul de rezonabilă, 6-7.

Pentru Creasta Zăganului cartea zice 5 - 5,5 ore dacă pornești din Cheia, iar pe un sait care organizează drumeții în grup am văzut că la program le sugerează participanților aprox 9 ore. Noi ne-am gândit undeva la 7 ore pentru că ne știm cum căscăm gura iar dacă vremea este frumoasă ne place să ne oprim pentru reprize scurte de plajă, în poienițe care ne fac cu ochiul.

Cheia – Cabana Muntele Roșu – Muntele Roșu – Culmea Gropșoarele – Zăganu – Culmea Buzăianu – Cheia este un traseu în circuit, destul de accesibil vara, cu porțiuni mai dificile pe creasta Zăganului.

Noi am vrut să renunțăm la primul tronson Cheia – Cabana Muntele Roșu pentru că este o drumeție pe care am făcut-o de prea multe ori. Circuitul se închide în Cheia, lângă podul peste pârâul Tâmpa, dar înainte de a ajunge în șoseaua națională este un indicator către Cabana Muntele Roșu și poți închide cercul în punctul de unde ai plecat. Însă noi n-am fi vrut nici asta pentru că prelungeam durata cu vreo oră jumate.

Prin urmare, dacă începeam traseul de la Cabana Muntele Roșu și ieșeam în Cheia aveam de rezolvat problema mașinii care ar fi rămas la cabană. Dar cum suntem norocoși de fel, s-a nimerit ca unul dintre prietenii noștri să fie la Cheia exact în week-end-ul cu pricina. L-am pescuit de la cazarea lui, a mers cu noi până la Cabana Muntele Roșu și de acolo a plecat cu mașina noastră pe care ne-a lăsat-o în stațiune.

Organizatoricele fiind stabilite, la ora 10 am intrat în traseu, iar la ora 17 eram la fostul dispecerat de cazare din Cheia, deci 7 ore, așa cum am prevăzut.

N-aș vrea să mă întind prea mult cu descrierea traseului pentru că important este să-ți dorești să drumețești iar o dată ajuns la fața locului vei fi orientat de marcaje și indicatoare suficiente pe întreg traseul. Dar un minim de informații împreună cu niște detalii organizatorice și câteva generalități despre traseu, în ceea ce privește dificultatea, timpii și sursele de apă sunt, în general, binevenite.

Am plecat pe triunghi roșu de la Cabana Muntele Roșu până pe Culmea Gropșoarele și apoi pe cruce roșie până pe Creasta Zăganului și înapoi în Cheia.

Ca și diferențe de nivel Cheia se află la 860 de m, Cabana Muntele Roșu la 1260, iar Vârful Gropșoarele, cel mai înalt de pe acest traseu la 1883 de m. Deci am urcat 623 de m și am coborât 1023, cum e mai rău, că tot ne place la coborâre. Din păcate, nu ne-am gândit să facem traseul invers, ca să evităm atâta coborâre, dar poate nici la urcuș nu ne-ar fi fost prea ușor.

De fapt, mai toată lumea făcea traseul în sensul pe care l-am făcut și noi, doar vreo 2 perechi am întâlnit pe sens invers și am mai remarcat că 90% din cei care erau pe traseul ăsta în acel week-end au mers până la Vârful Gropșoarele și apoi s-au întors la Cabana Muntele Roșu, pe același traseu pe care veniseră. Prea puțini au mers mai departe spre Creasta Zăganului.

Bine de știut că nu este nici o sursă de apă pe traseu, deci trebuie aprovizionare suficientă pentru 4-6 ore de mers. La Cabana Muntele Roșu este un izvor de unde se pot reîmprospăta rezervele de apă.

Cel mai greu urcuș este acela de început dar nu e chiar de speriat. Cu pauze de revenire și cu priveliștea superbă asupra Culmii Gropșoarele – Zăganu, cu forma aceea zimțată, aproape că n-am mai simțit efortul.

Am urcat pe lângă Stația Seismică, am ajuns pe Muntele Roșu (1763 de m) și de acolo am început să avem o superbă panoramă asupra Depresiunii Cheia. Cabana Muntele Roșu a început să se vadă din ce în ce mai mică, plimbarea a devenit din ce în ce mai lejeră, cu mici porțiuni de urcuș, dar nimic la fel de greu ca la începutul traseului și la un moment dat am ajuns într-o șa de unde se vede și Cabana Ciucaș pe care o tot așteptam.

În această zonă poteca se unduiește printre tufe de smirdar care vara (iunie-iulie) fac să pară că muntele a luat foc. De fapt de la ele i se trage și numele Muntelui Roșu. De aici orizontul se lărgește și mai și, urmează un ultim urcuș dar nimic greu până sus, pe Culmea Gropșoarele - Zăganu, în punctul numit La Răscruce. Aici sunt indicatoare în toate direcțiile, cei mai mulți drumeți fiind cei care veneau din stânga, de la Cabana Ciucaș și mergeau spre Cabana Muntele Roșu. Noi am luat-o în dreapta către Vârful Gropșoarele și apoi spre Creasta Zăganului și Cheia, pe indicator cruce roșie.

De la Răscruce începe starea de euforie. Urcușul este domol pe culme, în stânga avem Culmea Șuvițelor și Valea Pârâului Alb, panoramă senzațională ca și în dreapta unde avem Valea Tâmpei și poiana în care se află Cabana Muntele Roșu de unde am plecat, pe care o vedeam tot mai mică.

Ziua a fost superbă, priveliștea s-a văzut în toată splendoarea, iar bonus am făcut o burtă de afine la care ne-am oprit pe culme, între punctul La Răscruce și Vârful Gropșoarele. Nu credeam că mai găsim afine la data aceasta dar era plin și multe erau roșii, încă necoapte.

Cum spuneam, aceasta a fost cea mai spectaculoasă porțiune, cu vederi spre văile sălbatice cu stâncării și chei adânci, care a continuat și după Vârful Gropșoarele, cred că cea mai frumoasă porțiune din Masivul Ciucaș.

După un popas pe platoul de la Vârful Gropșoarele (1883 m), cel mai înalt de pe traseul nostru, am continuat plimbarea spre Creasta Zăganului dar de aici au fost și porțiuni mai grele puțin. A urmat o coborâre destul de abruptă printre pietre mari și porțiuni de grohotiș la care trebuia destul de multă atenție. În câteva locuri am coborât în patru membre în loc de două. De fapt punctul în care începe acea coborâre abruptă este cel de la care 90 % din plimbăreți s-au întors pe același traseu pe care au venit.

Noi am mai făcut un popas după ce am terminat coborârea aceasta și am ajuns într-o șa de unde începe să se vadă bine Vârful Zăganu. Ne-am oprit ca să mâncăm gustarea de acasă la Piatra Vulturilor, înainte de asaltul final pentru Zăganu. Dar ce să vezi, sandvich-urile noastre împreună cu ciocolata și cele două mere au rămas în mașină, iar în rucsac aveam doar apa, un covrig mare și un pachet de biscuiți digestivi. Am mâncat și noi făinoasele, le-am umflat în burtică cu apă și am plecat mai departe. Noroc cu burta de afine pe care o făcusem anterior și noroc că apă aveam suficientă.

De la Piatra Vulturilor am mai trecut pe la La Lanțuri, o mică porțiune de stânci prin care am ocolit creasta, ajutându-ne de cabluri, dar chiar dacă sună îngrijorător, acolo nu este nimic dificil. Din acest punct începe să se vadă foarte bine Turnul de Aramă și Vârful Zăganu.

Am ieșit în șaua de sub Vârful Zăganu (1817 m) , din păcate, nemarcat în vreun fel, și înainte de ultimul vârf din Culmea Zăganului (1782 de m) am luat-o la dreapta și de acolo a început o coborâre abruptă, pe alocuri pe porțiuni de grohotiș, apoi printre lapiezuri, ba prin pădure, până la Stâna din Zăganu, care ne-a fost anunțată printr-un indicator care e acolo de când lumea și pământul, dar care nu mai e de actualitate. “Atenție, câini răi” e doar un panou de lemn, câini nu mai erau la stână, dar animale da.

De la stână știam că este o potecă nemarcată care ne scotea într-o oră în Cheia, prin Valea Tâmpa, pe care am tot văzut-o de sus, dar la stână am ratat-o pentru că am făcut un popas dincolo de stână ca să trecem de animale și nu ne-am mai întors.

Prin urmare, am intrat în pădure pe traseul marcat cu cruce roșie și aici a început circul pentru că am văzut atâtea urme de urși (sau ale unuia singur), câte n-am văzut în viața mea. Am scos fluierul din dotare și m-a durut gura fluierând și vorbind (cu toate că vorbim mult, n-am mai comunicat așa cu soțul de nu mai ținem minte). Nu mai zic că exact cum am mai spus într-un ecou, am înjumătățit timpul de coborâre, așa viteză prinsesem.

La un moment dat ne-am intersectat și cu un indicator, bandă albastră, spre Poiana Valea Stânei, cu care am mers până la final, după ce am trecut prin apa Zăganului și am ieșit în șoseaua națională, lângă podul peste pârâul Tâmpa.

De acolo am mers pe Strada Vacilor, ne amuzăm mereu pe strada asta, cu case, care mai de care. Probabil, sau sigur, numele îî vine de la faptul că pe ulița aia se întorceau vacile acasă, dar când în peisaj au apărut căsoaiele alea ne tot întrebăm dacă s-o fi încercat o schimbare că parcă nu cadrează.

Am trecut pe lângă Mrea Cheia și dacă țineam drept ajungeam la camping, la Moș Martin, dar noi am luat-o spre dreapta ca să ajungem la piața din Cheia, de unde luasem niște brânză bună când am fost pe Cheile Cheiței. Ghinion, tarabele nu mai erau la ora aia (17), așa că în mare viteză am pornit către camping-ul Moș Martin, am traversat podul din dreapta lui și direct jos la râu, ne-am băgat cu picioarele în apa rece ca gheața. A fost cald în ziua aceea și picioarele ni se încinseseră, este plăcerea noastră cea mai mare să găsim o apă după trasee pe munte.

V-am spus că suntem norocoși de felul nostru și toate planetele se aliniază, în general. Prietenul care ne-a adus mașina de la Muntele Roșu a venit și ne-a luat de la camping, ca să mai scurtăm bucata de acolo până unde erau ei cazați. Ei veniseră cu niște prieteni de-ai lor la un prieten al celor din urmă. Și am picat și noi, prietenii, prietenilor, prietenilor… N-ați înțeles nimic, încurcătură mare. Cert este că am nimerit la ditai masa pe pajiște, care după covrigul și biscuiții pe care îi mâncasem toată ziua a picat la fix.

Concluzia ar fi că traseul Creasta Zăganului prin Culmea Gropșoarele – Zăganu este unul ușor spre mediu, cu câteva porțiuni, nu știu dacă dificile, dar care necesită atenție. Poate dura de la 4,5-5 ore până la 7 câte am făcut noi, în funcție de ritmul fiecăruia și de cât de multe pauze se fac. La finalul zilei aplicația de pe telefon mi-a arătat 19 km dar nu știu cât de reale sunt înregistrările astea.

Toamna pare lungă și frumoasă, așa că spor la drumeții tuturor!


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Culmea Gropșoarele - Zăganu, cea mai frumoasă porțiune din Masivul Ciucaș, după părerea mea.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Relaxare maximă într-un cadru natural deosebit.

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de Aurici in 24.09.20 16:50:31
Validat / Publicat: 24.09.20 21:29:25
VIZUALIZĂRI: 390INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL CIUCAȘ.
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Europa, Turcia
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 43400 PMA (din 46 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

mishu [24.09.20 21:39:17] »

@Aurici:  Minunat! si traseul facut de tine mai imi da si mie speranta ca poate inca nu este prea tarziu pentru mine, e un fel de curaj gaina ca te tai .

Cat despre a fi matinala pot si eu sa fiu, dar asta nu ma face mai sprintara pe munte . ​

​Frumoasa descriere a traseului iar pozele spectaculoase.

Felicitari, votat cu mare drag. ​

Dana2008scris / TELEFON [24.09.20 22:20:59] »

@Aurici:  Felicitări! Bravo!

​ Acolo ne-am dorit noi sa ajungem in weekendul acesta dar vremea nu ne îngăduie să ne bucurăm de munte.

Foarte frumoasă drumeția, fotografiile și impresiile!

Cât despre coborâri, nu cred că le agreează​ cineva... am coborât weekendul trecut 5 ore, o diferență de nivel de 1800m din Vârful Hârtopul Darei... aș mai urca oricând acolo, dar sa nu mai trebuiască să cobor.

Drumeții plăcute! Coborâri ușoare fără dureri de genunchi! 😊​

Te pup! 😘🤗​

​​

Dan&Emascris / TELEFON [24.09.20 22:31:31] »

 a început circul pentru că am văzut atâtea urme de urși  (sau ale unuia singur), câte n-am văzut în viața mea. Am scos fluierul din dotare și m-a durut gura fluierând

Erau altii decat cei care au lasat urme in Cheile Cheitei pe unde am fost si povestit eu. Dar si unii si altii cred ca erau cazati la Campingul Mos Martin! 😃​​

​​Felicitari pentru tura si articol si poze. Numai bine! 😃

crismisscris / TELEFON [24.09.20 22:38:30] »

Drăguț!! Peste vreo 2 săptămâni vom fi în zonă. Dacă vom avea parte de vreme bună... cam știu ce-o să facem!  

Crazy_Mouse CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [24.09.20 22:48:52] »

@Aurici:  Foarte frumoasă această drumeție! Bravo! Am parcurs și noi parțial traseul prezentat într-o zi de sâmbătă din octombrie anul trecut și ne-am bucurat de aceleași peisaje minunate pentru că am avut parte de o zi la fel de frumoasă. Noi am urcat până pe Vârful Gropșoarele și apoi am revenit în poiana de la Cabana Muntele Roșu pe același traseu. Nu a fost timp pentru un traseu în circuit atunci, mai ales că nu am avut la îndemână alte opțiuni pentru mașină (care a rămas în poiană). Ne dorim să revenim pe această culme, mai ales pentru a parcurge porțiunea spre Vârful Zăganu. Vom vedea când se vor alinia planetele și pentru această plimbare!  

Numai bine! ​

Crazy_Mouse CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [24.09.20 23:00:32] »

@Dana2008:  Chiar dacă vremea nu pare grozavă în acest sfârșit de săptămână, Munții Ciucaș pot fi abordați și în luna octombrie pentru drumeții de o zi, întrucât se poate ajunge destul de repede pe creastă, mai ales pe Gropșoarele-Zăganu. Pornind de la Cabana Muntele Roșu, noi am urcat anul trecut pe Vârful Gropșoarele în trei ore (a fost și băiatul cu noi pe acest traseu; am coborât apoi în două ore). Sper să nu mă înșel, cred că pe 12 octombrie 2019 am ajuns pe Gropșoarele!  

În ceea ce privește coborârile, nu prea ne plac nici nouă!  

Drumeții faine în continuare! Numai bine!

Aurici [24.09.20 23:42:12] »

@mishu:  Nu este deloc târziu pentru nimic. Dacă cineva poate să facă ceva, pot și eu, asta este deviza mea. Așteptăm drumețiile tale. Știm că poți.  

@Dana2008:  ​Am avut noroc de o vreme superbă, sper să mai prindem în toamna asta, că așa se arată.

Încă nu mă dor genunchii sau ceva, dar mă gândeam să iau măsuri preventiv. Numai că nu se potrivește socoteala din târg cu cea de acasă, ca întotdeauna.

Cred că o să mai fie timp de drumeții, chiar dacă nu week-end-ul ăsta. Și noi trebuia să plecăm, ne mai gândim. ​ ​ 

@Dan&Ema:  ​Dane, vai de mama mea, cât de frică mi-a fost prin pădurea aia, fără țipenie de om nici în fața, nici în spatele nostru. Un pic de teamă am simțit și în Cheile Cheiței unde am fost tot singuri, dar pentru că nu am văzut urme, a fost ok. Acu, așa ne-am fâstâcit și am grăbit pasul că nici nu am realizat că nu am făcut nici o poză la urme.

@crismis:  ​Daaa, este o plimbare foarte plăcută. Măcar până la Gropșoarele. Și eu sper ca toamna să mai stea pe la noi și să ne mai lase să facem lucruri că pandemia asta ne-a zăpăcit de tot.

Mulțumesc tuturor pentru vizită și comentarii, numai bine! ​

Aurici [24.09.20 23:51:22] »

@Crazy_Mouse:  Știu plimbarea voastră până la Gropșoarele, încă de la scriere. Noi tot reluăm traseele prin Ciucaș pentru că așa am ocazia să trec și pe la ai mei și cât pot să fac asta o să tot repet.

Dar îmi face plăcere să și citesc despre orice drumeție prin Ciucaș pentru că mi se par niște munți spectaculoși și foarte fotogenici.

Se aliniază planetele, nu mă îndoiesc, toamnă bogată în drumeții! ​

webmasterscris / TELEFON [25.09.20 07:00:45] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Aurici [25.09.20 09:13:51] »

@webmaster:  Mulțumesc, zi faină!

robert [25.09.20 09:37:59] »

@Aurici:  hahaha, noi chiar suntem foarte matinali! Bine măcar că suntem amândoi la fel, altfel ar fi fost jale!

Felicitări pentru drumeția făcută de voi într-o zonă superbă. Parțial am făcut și noi traseul acesta. A fost primul după pandemie și mi-a rupt genuchii coborârea de la cabana Vârful Ciucaș!

Noi am pornit de la cabana părăsită Muntele Roșu (deh nu avem prieteni să ne plimbe mașina) și am urcat spre Gropșoarele, nu am continuat spre Zăganu ci am mers spre cabana Vârful Ciucaș cu retur la Muntele Roșu. Vreo 6 ore a durat si traseul nostru. Și nouă ne era frică de urși și eram dotați cu fluiere. La ultimele ascensiuni ne-a mai trecut! Culmea e că am și întâlnit doi în Făgăraș, la Vânătarea lui Buteanu dar nu față in față!

Dacă mi-ar iesi în față pe o cărare i-aș spune să facă ce vrea cu mine, de oboseală nici măcar nu pot fugi!

Felicitări încă o dată, pentru că nu ați abandonat drumețiile montane!

Aurici [25.09.20 11:14:46] »

@robert:  Măi Robert, am zis că și noi suntem matinali, dar chiar la 3 jumate... m-ai umplut de respect.

Știu și de aventurile tale de la Gropșoarele-Ciucaș, te-am citit. Gropșoarele-Zăganu era în planurile noastre încă de atunci, dar nu știam când o să-i vină rândul. ​Am vrea noi să facem multe, dar mai avem și altele pe cap, din păcate sau din fericire, nici nu mai știu cum să consider.

S-a nimerit la fix prietenul care ne-a plimbat mașina. Dar nu numai cu asta. Am nime​rit la o grătăreală la final, la gășcuța lor, care a picat cum nu se poate mai bine după ce noi mâncasem un covrig și niște biscuiți toată ziulica.

Offf, cu urșii ăștia nu-mi place deloc, cu toate că mi-e destul de clar că ei stau cuminței în banca lor, dacă și noi am face la fel. Fluierând în halul ăla, de răsuna pădurea, mă gândeam la un moment dat că poate îmi iese unul în cale să dea​ cu mine de pământ ca să nu mai fac atâta gălăgie.

​Felicitări și vouă, mergem înainte. Tot înainte!

robert [25.09.20 11:19:11] »

@Aurici:  "Offf, cu urșii ăștia nu-mi place deloc, cu toate că mi-e destul de clar că ei stau cuminței în banca lor, dacă și noi am face la fel. Fluierând în halul ăla, de răsuna pădurea, mă gândeam la un moment dat că poate îmi iese unul în cale să dea​ cu mine de pământ ca să nu mai fac atâta gălăgie. "- hahahaha să știi că și eu m-am gândit la asta!

Grătăreala sunt convins ca a prins la marele fix!!! ​

Tot înainte!!! ​

teona [25.09.20 11:27:49] »

Mi-ai trezit amintiri din adolescenta cu aceasta excursie. Pe atunci faceam si eu acest traseu in fiecare vara, pentru ca aveam o prietena a carei mama lucra la statia de telecomunicatii din Cheia si noi "gasca de la bloc" cautam diverse metode de distractie in vacanta de vara,   pentru ca stateam ceva timp prin zona. La afine mergeam pe Babes de unde veneam cu galetile pline si gura mov.

​Faceam acelasi traseu ca voi, nu stiam toate denumirile pe atunci, dar lanturile si modul tau de coborare, uneori ajutata de cele 4 membre, ma face sa cred ca urmam acelasi traseu.

​Nu am mai incercat sa fac acest traseu de atunci, cu toate ca am mai trecut prin Cheia si am urcat la Cabana Muntele Rosu. Dar cum zici tu, niciodata nu este prea tarziu sa incerci. Poate o sa vina si aceea zi, sper ca nu prea tarziu, ca sa mai fiu functionala...

Aurici [25.09.20 11:46:09] »

@teona:  Mulțumesc mult că ai împărtășit cu noi amintirile. Și noi avem niște poze și cu fața mov, nu numai cu gura. Am vrut să încarc una, dar bine că m-am răzgândit.

Cu denumirile, soțul este responsabil mai mult. A cutreierat pe munți mult mai mult decât mine, și în țară și pe afară... a fost mai răsfățat de soartă în tinerețile noastre. El știe toate locurile pe unde mergem, are cărțuliile cu el și facem popas ca să studieze când ceva îi este neclar și trăăăncăne tot drumul. Așa că vrem, nu vrem, se mai prinde și de noi câte ceva.

Niciodată nu e prea târziu pentru nimic. Este vorba doar de antrenament, bag mâna în foc . Văzând pe drumuri de munte ​atâția oameni de toate vârstele și de toate kg (pentru că asta credem că mai este un impediment), n-am nici o îndoială că este vorba doar de voință și antrenament. Tot ce cred eu că trebuie să facem este să nu ne îmberbecim și să o luăm din aproape în aproape, ca să ne testăm până unde putem duce.

Succes, așteptăm vești. Și merci încă o dată că ai trecut pe aici și ne-ai și salutat​.

Mihai18 [25.09.20 13:50:43] »

@Teona are dreptate. Rewievul dv. îmi trezește amintiri din anii copilăriei pe care și acum le țin minte.

    La asemenea rewiev foarte bun, ce se mai poate adăuga?

    Mai am eu ceva de spus. Eram elev și în vacanța de vară am mers (cu școala) într-o excursie la cabana Muntele Roșu. Ne-a însoțit profesorul de geografie. Ne-a dus pe munte până la izvorul râului Teleajen. Pentru dv. și ceilalți cititori, completez. Râul Teleajen după ce izvorește și parcurge o mică parte din trsaeul lui, din nou intră sub pământ și apoi după câteva sute de metrii, reapare și așa se scurge pînă la capăt.

    Mi-a plăcut rewievul și l-am votat cu plăcere.

Aurici [25.09.20 16:48:56] »

@Mihai18:  Din nou completări binevenite, mulțumim.  

Cu toate că Cheia era mai aproape de satul meu decât orice altceva, eu nu am amintiri de acolo decât după ce m-am măritat. Noroc că l-am găsit pe bărbatul meu care ​a fost oripilat că nu ajunsesem niciodată, fiind așa aproape. Și pe urmă ne-a dus el și ne duce și în ziua de azi, pentru că are multe nostalgii legate de zona aia. Parcă pot să știu eu ce mistere ascund pădurile alea?

Mulțumesc pentru vizită și ecou, numai bine! ​

Mika [28.09.20 10:46:20] »

@Aurici:  Felicitări pentru  acest traseu foarte frumos! L-am parcurs și eu anul trecut, ca și alte cîteva din Ciucaș, niște munți care mie imi sunt foarte dragi.   Nu prea v-a fost bine că ați uitat mâncarea acasă, sper că măcar ați mâncat dimineața, la micul dejun. Bine că ați avut apă, că fără ea este mult mai greu. Cred că ursul era pe acolo pe undeva, se uita la voi cum vă agitați . Drumeții frumoase in continuare!

Aurici [28.09.20 17:04:24] »

@Mika:  Și mie îmi sunt dragi munții ăștia pentru că din cauza alor mei, pe la care ne oprim la întoarcere, am tras mereu spre ei. A fost ok cu mâncarea, micul dejun e prânz la noi, ni se face foame târziu. Mai rău a fost că am mâncat mult tare acolo jos și nu-mi place asta. Pierd și eu 2 calorii și îngurgitez 3000 imediat. Tot timpul fac așa.

Daaa, m-am gândit la ursul ăla. Mi-era să nu-l deranjez cu atâta fluierat​ și să ne iasă în față să ne trântească una...

Drumeții frumoase și ție. Nu te mai oprești, nu mai ai treabă, nu mai ai nimic... Să murim noi aici de inimă rea

Mika [28.09.20 18:00:44] »

@Aurici Am treaba dar le-am lasat pe planul doi. Acum, dacă au crescut copiii  și au plecat,   am reinceput drumețiile montane. Mă pregatesc pentru ascensiuni mai serioase

Aurici [28.09.20 18:08:48] »

@Mika:  Super... suntem cu ochii pe tine.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, crismis, Dan&Ema, Mihai18, Mika, mishu, robert, teona
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.147876977921 sec
ecranul dvs: 1 x 1