ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 10.03.2020
DE Mika
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.08.09
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
MAR-2020
DURATA: 2 zile
prieteni
"ECHIPA" A INCLUS:
11 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Drumeții în Munții Leaota

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Pe Vârful Cioara spre ”stâna de lux” Albescu

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Prin ianuarie am primit o invitație la o drumeție in Munții Leaota, cu cazare de o noapte la o ”stână de lux”.

Glumeț inițiatorul drumeției, mi-am spus. Am cam văzut cum arată stânele de pe munți iarna, părăsite și aproape dărâmate de vânt și zăpezi, așa că nu prea aveam mari așteptări de la o ”stână de lux”. Probabil că are acoperiș in stare bună și poate și un geam in perfectă stare, am gândit in timp ce am bifat repede ”particip” și am inceput să număr zilele până in data de 7 martie când trebuia să pornim la drum.

Traseul a pornit din comuna Dragoslavele, de pe un drum forestier care merge spre Piatra Dragoslavele, pe malul pârâului Valea Caselor. Prima țintă a drumeției noastre era Vârful Cioara, iar un indicator ne spunea că până acolo avem de parcurs 2,5-3 ore, dacă urmam marcajul ”cruce roșie”.

Nu mă speria urcușul, deși aflasem că este unul susținut și solicitant, dar fără porțiuni tehnice.

Ceea ce era dificil pentru mine in această drumeție era greutatea rucsacului. De această dată a trebuit să iau cu mine un sac de dormit de iarnă, izopren, un arzător cu o butelie mică, haine de schimb, spikes, mancare, etc. Toate adunate depășeau 10 Kg, ceea ce pentru mine a inceput să fie cam greu. Deh, nu mai am 20 de ani!

Vremea se anunța bună pentru acea zi, deși câțiva nori negri se plimbau undeva la orizont, vestitori de ceva precipitații. Noi am fi vrut să fie zăpadă, ca să ne bucurăm puțin de iarna cam absentă in acest an.

Urcușul a inceput chiar de la inceput, solicitant și continuu. Nu era zăpadă, nu era nici noroi, era cald, iar după primele 10 minute de urcat mi-am scos hainele groase și am rămas in tricou. Era mult mai bine așa, nu mai consumam energie suplimentară cu răcorirea, păstram energia doar pentru efortul urcării.

Am urcat pe Valea Caselor iar după aproximativ o oră am ajuns la Stâna Poiana Iuda, aflată la poalele Vârfului Iuda (1403 m). Stâna era mică, dărăpănată, cu acoperișul spart, care părea că este gata să cadă la o bătaie mai puternică a vântului. Nu, nu era stâna noastră. Mai aveam de mers până la cazarea noastră de ”lux”.

Incet, incet, peisajul a inceput să se schimbe, zăpada incepând să iși facă timid prezența, fără insă a ne pune probleme. Nu era inghețat, nu a fost nevoie să ne punem gheruțele (spikes) pe care le aveam in rucsac.

Am continuat urcușul, eram deja in golul alpin, iar până pe Vârful Cioara, la 1856 m, mai trebuia să urcăm o culme cu ghemotoace de iarbă inghețată, care forma frumoase buchete argintii. Mi-a dat ceva de furcă și ultima parte a urcușului, unele porțiuni erau alunecoase, și trebuia să merg mult mai atent. Dar, in momentul in care am ajuns sus am uitat de efortul depus.

De pe Vârful Cioara ai priveliști minunate de jur imprejur. Vârful Leaota se ridica semeț in fața noastră, parcă ne imbia să ajungem și la el. Puțin mai departe se vedeau vârfurile inzăpezite ale Bucegilor, cu două dintre culmile de peste 2500 m, Vârful Bucura și Vârful Omu. Cu un aparat foto performant, cu un teleobiectiv cu zoom puternic, s-a putut fotografia chiar și Cabana Omu. De cealaltă parte se vedeau crestele zimțate ale Pietrei Craiului și Munții Iezer-Păpușa. Culmea inconfundabilă a Măgurei Codlei se ridica și ea in zare.

Pe o poiană insorită, se vedea stâna unde urma să ajungem și să inoptăm.

După o scurtă pauză, am plecat mai departe până la intersecția drumului marcat cu ”bandă galbenă”, drum care merge spre Vârful Leaota intr-o parte iar in cealaltă spre Vărful Albescu.

Pe această a doua variantă am pornit și noi, coborând de această dată prin zăpadă puțin mai mare, de aproximativ 20 cm in unele locuri, dar fără să ne dea mari bătăi de cap.

După aproximativ 30 minute am văzut o stână. Am crezut că am ajuns, dar când ne-am apropiat am văzut că și aceasta era dărăpănată, cu folii de plastic rupte la geam, cu acoperișul spart. Oare aceasta să fie stâna de lux? Nu, spre bucuria mea nu era aceasta. La aproximativ 100 de metri de această stână se vedea o alta, mai mare.

Cu pași repezi ne-am indreptat spre ea. Aceasta era noua stână Albescu, aflată la aproximativ 1700 m altitudine, construită integral din lemn. Cea pe lângă care tocmai trecusem era vechea stână Albescu, și, deși este mai mică și mai degradată, este preferată incă de ciobani pe timpul șederii lor cu oile.

Stâna Albescu are un etaj, cu o mică mansardă de la care se puteau admira Bucegii și Vârful Leaota. La etaj erau două incăperi cu priciuri, unde puteau dormi lejer 12 persoane.

La parter mai erau trei incăperi, cu priciuri dn lemn și incă una unde se prepară brânza.

Incăperile aveau ferestre fără geamuri, inchise cu obloane din lemn. Ușile se inchideau cu zăvorul pe ambele părți.

Stâna nu are sobe, current electric sau vreo sursă de apă. Probabil că există vreun pârâu in apropiere, dar, pe timpul iernii cred că este inghețat.

Este un loc ideal de popas pentru drumeții care colindă muntele, un adevărat refugiu montan.

După ce ne-am instalat sacii de dormit in locul unde urma să petrecem noaptea, am pornit la adunat lemne ca să facem un foc mare in fața stânei, unde să stăm să prăjim slănină și cârnați și să mai stăm de vorbă până ne ia somnul.

Am stat in jurul focului până pe la ora 10 seara, admirând crestele Bucegilor. Se vedea foarte bine Releul Coștila și pârtiile de la Cota 2000. Spre vest se vedea Măgura Codlei și luminile unei lcalități, probabil Râșnov. La un moment dat a inceput să ningă.

Am plecat la culcare. In ”cameră”, termometrul arăta un grad Celsius. M-am băgat in sacul de dormit, imbrăcată cu polarul și cu geaca de puf sub cap. Deși sacul era din puf, cu o temperatură de confort de minus trei grade, tot m-am trezit de câteva ori tremurând, atunci când mercurul termometrului arăta un grad sub zero.

Am ieșit din sac doar atunci când s-a luminat, pe la 6.30. Ninsese puțin in timpul nopții, era ceață și bătea ușor vântul. Era liniște, foarte mare liniște. Se auzea doar vântul șuirând ușor printre brazi și pașii mei care călcau incet zăpada.

După ce ne-am trezit cu toții, ne-am făcut ceai sau cafea și am mâncat câte ceva, am pornit la vale, continuând pe marcajul ”linie galbenă”. După aproximativ 15 minute am intrat in pădure. Din brazi picura zăpada căzută in noaptea care tocmai trecuse. Pe alocuri drumul era ingreunat de copacii căzuți in timpul vântului puternic din această iarnă.

La un moment dat, liniștea pădurii a fost intreruptă de zgomotul unor motoare. Un grup de aproximativ 15 ATV-uri, urca gălăgios pe cărarea din pădure. S-a zis cu liniștea noastră și cu speranța de a vedea ceva animăluțe prin pădure. Dar am văzut ghiocei și brâdușe, care scoseseră capetele firave de sub frunzele uscate.

Am ieșit din pădure in Poiana Scoruș, trecând din nou pe lângă o stână. Un nor ușor de ceață se ridica din vale până la jumătatea Pietrei Dragoslavele, ascunzând drumul forestier pe care mergeam. Mi-e greu să folosesc cuvintele pentru a descrie frumusețea acestei imagini. Sper ca fotografiile să vorbească pentru mine.

Am ajuns la mașini exact când picuri reci de ploaie incepeau să cadă tot mai hotărâți. Am avut noroc, vremea a ținut cu noi.

Traseul este mediu, fără pasaje tehnice. Pe lângă echipamentul specific drumețiilor montane este nevoie și de apă. Nu am văzut pe traseu apă, decât la final. La stână am topit zăpadă. Probabil că sunt surse vara, dar acum nu le-am văzut.

A fost un traseu frumos, și o experiență unică, pe care o recomand. Las fotografiile să vă convingă.


---
Trimis de Mika in 10.03.20 23:05:58
Validat / Publicat: 11.03.20 09:45:10
VIZUALIZĂRI: 356INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA.
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 49400 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

18 ecouri scrise, până acum

webmasterX [11.03.20 09:44:41] »

Bună recomandarea

Mutat în rubrica "Drumeții în Munții Leaota, M-ții LEAOTA" (nou-creată pe sait)

webmaster13 [11.03.20 10:08:20] »

Fondul sonor propus se poate şterge sau se poate schimba!

P. S..... superbe poze!

Mika [11.03.20 10:15:32] »

@webmaster13: Mulțumesc! Foarte frumoasă muzica

Mika [11.03.20 10:51:42] »

@webmasterX: Mulțumesc!

Crazy_Mouse CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [11.03.20 11:06:33] »

Bravo! O ieșire frumoasă, prin locuri mai puțin umblate! Chiar a fost plăcut să mai citesc și altceva decât știri referitoare la virusul ”la modă”. Ieșiri scurte de câteva ore am avut și noi în iarna asta prin Munții Buzăului, dar nu am reușit să mai scriu.

Peisajele sunt deosebite, fotografiile chiar vorbesc despre frumusețea naturii. Mi-au plăcut mult P11, P 14, P16, dar și P21.

Sănătate multă! Numai bine!

Mika [11.03.20 11:14:10] »

@Crazy_Mouse: Mulțumesc! Și eu am mai avut ieșiri dar nu am mai apucat să scriu. Este primul review după ceva vreme. Cu timpul stau cam rău, am multe restanțe. Poate ne mai vedem in drumeții.

Dan&Ema [11.03.20 14:22:54] »

@Mika:

@crismis remarca ieri o zi pe AFA fara articole publicate.

Imi doream sa vina un articol special care sa ne abata gandurile de la isteria ultimelor zile.

Si iata ce surpriza frumoasa me-ai facut, Mika!

Un articol excelent despre o drumetie speciala, de iarna, cu cazare “de lux”. Felicitari pentru drumetie, putini se baga la genul asta, desi e atat de aparte.

Poze 10++++ cu piscuri si carari fara zapada in martie, altele cu, branduse, ghiocei, poveste.

Bravo! Numai bine! 😃

Mika [11.03.20 14:31:14] »

@Dan&Ema: Cand am trimis spre publicare review-ul am văzut remarca lui @crismis și chiar am sperat să fie publicat aseară, ca să fie fericită la prima oră. Nu-i bai, e bine și așa.

Mulțumesc pentru aprecieri, Intr-adevăr, a fost o drumeție super din care a lipsit doar zăpada. Aș fi vrut să fie mai multă.

Astept să ne mai vedem pe cărări de munte. rețetă sigură contra coronavirusului

crismis [11.03.20 17:53:53] »

@Mika: Nu-i bai, a picat bine și acum, la siesta de după serviciu (what a Day!!!) articolul ăsta minunat și mai ales fotografiile care mi-au clătit ochii și inima!

Dimineață... m-am descurcat și eu cum am putut... Câteva pagini de beletristică. O autoare italiană f talentată, întâmplător (sau nu).

Of... Mă mobilizez și eu să mai scriu ceva, dar... Sunt așa de sleită zilele astea! Și de muncă, dar mai ales de griji și de gânduri. Totuși, cred că cea mai bună soluție e să ne trăim viețile în continuare, cu precauțiile de rigoare, desigur. Să auzim doar de bine!

webmaster [11.03.20 18:43:50] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Mika [11.03.20 19:18:10] »

@crismis: Și eu încerc sa uit și sa nu mai aud de virusuri și m-am apucat de scris. Ma bucur dacă am reușit puțin să-ți înveselesc ziua. Mulțumesc!

Mika [11.03.20 19:20:35] »

@webmaster: Mulțumesc!

Michi [12.03.20 13:21:00] »

Doamne, ce experienţă! O încântare reviewul tău şi prin conţinut şi prin modul de a povesti dar şi datorită unor aduceri aminte. În tinereţe, la aproape vârsta ta am urcat şi dormit la Leaota. Nu-mi aduc aminte să fi auzit de vârful Cioara. Încă din liceu la o practică făcută la Nitramonia Făgăraş, apoi stagiatura în oraşul Victoria de unde aproape săptămânal urcam în Făgăraşi m-a îndrăgostit iremediabil de munte. Ultimele ascensiuni la peste 80 de ani le-am făcut cu telecabina sau trenul cu cremalieră pe Etna, la vulcanul Teide din Tenerife şi Aiguille du Midi sau Jungfrauhoch în Alpi dar pe departe n-au avut farmecul urcuşului cu bocanci cu ţinte. Superbe poze.

Mika [12.03.20 13:30:38] »

@Michi: Mulțumesc! Aveți dreptate, nimic nu se compară cu mersul pe munte in bocanci și cu rucsacul in spate. Frumusețea peisajelor te face să uiți de efortul depus uneori de a ajunge pe un vârf.

CATAAS [12.03.20 14:41:10] »

@Mika: Ce bucurie ne-ați făcut cu acest articol! Am uitat de stresul zilei. Vă mulțumim!

Mika [13.03.20 19:11:09] »

@CATAAS: Mulțumesc pentru aprecieri!

mishu [27.03.20 22:23:42] »

@Mika: RESPECT!

Mika [28.03.20 17:25:24] »

@mishu: Mulțumesc, dar nu a fost nimic ieșit din comun. A fost o experiență frumoasă.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
CATAAS, crismis, Dan&Ema, Michi, Mika, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.113081932068 sec
ecranul dvs: 1 x 1