Biserica din Reuseni – ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare

TIPĂREȘTE

Deși călătoria în nordul țării a avut drept scop rezolvarea unor treburi personale timpul mi-a permis să văd în fiecare zi câte un obiectiv, mai important sau mai mărunt. Într-una din zile, în drum spre Suceava, m-am oprit câteva zeci de minute într-un sat situat în apropierea DJ 208A spre un monument istoric semnalat prin plăcuță specifică: biserica ștefaniană din Reuseni.

Localitatea aflată în valea râului Suceava este atestată documentar în prima jumătate a veacului al XV-lea, dar cu siguranță așezarea e mult mai veche. Ne aflăm într-o zonă de podiș unde câteva dealuri și povârnișuri sparg linia reliefului, iar un corp de codru se întinde în apropierea satului. Satul Reuseni se află la circa 17 km distanță de municipiul Suceava, în apropierea localității Bosanci. Drumul e asfaltat până în fața bisericii, vis-a-vis aflându-se și o alveolă largă cu rol de parcare.

De ce este importantă această biserică? În primul rând se poate spune că este ultima ctitorie religioasă a lui Ștefan cel Mare, începută de cunoscutul domn și terminată de fiul său, Bogdan al III-lea. În al doilea rând lăcașul de cult comemorează o faptă tragică din anul 1451: uciderea tatălui lui Ștefan cel Mare. Nu în ultimul rând e importantă arhitectura eclezială, izbitor de asemănătoare cu biserica ridicată de Luca Arbore în satul Arbore aproximativ în aceeași perioadă.

Sintetizând mai multe surse haideți să rememorăm evenimentele petrecute într-o zi din toamna anului 1451 în satul Reuseni, în apropierea Sucevei. Domnul Bogdan al II-lea sosește pe moșia boierului Șteful Cernohot/Cernătescul (după alții Sima Hrană) unde mesele întinse și muzica lăutarilor vesteau nunta fiului de boier. Situația politică nu era chiar liniștită, pretendenți la tronul Moldovei uneltind în permanență, fapt pentru care domnul era însoțit de o mică escortă militară. Momentul nunții de la Reuseni este și momentul în care avem prima știre despre tânărul Ștefan, pe atunci în vârstă de 14 ani. El a fost luat de tatăl său la acest eveniment festiv, fapt consemnat de cronicari peste vremuri.

Petrecerea e în toi, vinul curge în pocale, fripturile umplu mesele lungi, muzica gâdilă auzul petrecăreților. La un moment dat se aud câteva bubuieturi, probabil arme de foc, larmă și zgomot. Este vorba despre atacul surpriză al pretendentului Petru Aron, fratele vitreg al lui Bogdan al II-lea. Acesta îl va decapita pe domnul Moldovei și va porunci prinderea lui Ștefan. Tânărul adolescent asistă din umbră la evenimente și cu sprijinul unor boieri credincioși reușește să fugă călare din Reuseni. Trupul lui Bogdan al II-lea va fi transportat ulterior în grabă spre zona actualei Mănăstiri Probota unde va fi înhumat (s-a descoperit jumătate din lespedea sa funerară).

Tânărul Ștefan se va refugia în Transilvania, va învăța meșteșugul armelor de la Iancu de Hunedoara și se va întoarce în Moldova pentru a recâștiga tronul și a răzbuna moartea tatălui său. Primul lucru va fi îndeplinit în anul 1457 când uzurpatorul este înfrânt și fuge în Polonia, Ștefan urcându-se pe tronul Moldovei, iar în 1470 în bătălia de la Orbic-Buhuși ucigașul Petru Aron este la rândul său decapitat de domnul Ștefan cel Mare. Se încheie în acel moment cercul tragic deschis de Petru Aron cu aproape 20 de ani în urmă - Și iarăşi birui Ştefan Vodă. Şi-l prinsese pe Pătru Vodă Aron şi-i tăie capul, de-şi răsplăti moartea tătâne-său, Bogdan Vodă, avea să consemneze cronicarul Grigore Ureche.

O poveste tragică care l-a urmărit pe domnul Ștefan toată viața, astfel că spre bătrânețe s-a gândit să ridice o biserică pe locul unde tatăl său a fost omorât. O relatare romanțată a acestui eveniment a scris Mihail Drumeș în „Povestea neamului românesc”, carte tipărită în 1978 – istoriiregasite.wordpress ... stefan-cel-mare.

Parcăm autoturismul și pornim a investiga construcția medievală, poarta e deschisă, dar biserica este încuiată. Ne vom mulțumi a privi monumentul istoric doar din exterior. Ne frapează asemănarea arhitecturală cu biserica zidită la 1502 de hatmanul Luca Arbore în localitatea cu același nume. Biserica din Reuseni este mai mare ca dimensiuni, iar cea din Arbore are în plus o valoroasă pictură interioară/exterioară.

Construcția de la Reuseni a demarat în ziua Sfintei Marii Mici, 8 septembrie 1503, și a fost încheiată un an mai târziu, după moartea lui Ștefan cel Mare, la sfințire participând fiul său, domnul Bogdan al III-lea. Pisania în limba slavonă consemnează hramul lăcașului de cult, „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, motivând astfel construcția: Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, a binevoit și a zidit această biserică, în numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc, Mergătorul înainte, Ioan Botezătorul, în acest loc, unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan Voievod... .

Ocolim corpul de piatră tencuită al bisericii care are dimensiuni considerabile: peste 25 m lungime, mai mult de 9 m lățime și 11 m înălțime. Ușa de acces se află pe peretele sudic și e încadrată de frumoase arcuri frânte în stil gotic; zidurile longitudinale se prelungesc înafara naosului circa 2,5 m formând o boltă cu rol de clopotniță în vechime. Mi-au plăcut și ferestrele mici cu ancadramente ornamentale din piatră, dar și acoperișul din șiță. Biserica a trecut printr-un proces de restaurare început în anul 2005 care a readus construcția religioasă la forma inițială – a fost eliminată turla adăugată pe naos în 1907, a fost înlăturată tabla de pe acoperiș și pridvorul de lemn adosat în dreptul intrării sudice.

În curte se află o clopotniță din lemn ridicată la 1908, închisă cu geamuri și obloane și „înveșmântată” în viță de vie.

Concluzii și recomandări. În apropiere se află satul Securiceni, loc de unde a fost dusă în Muzeul Satului Bucovinean din Suceava vechea școală a satului, clădire de secol al XIX-lea (vezi impresii). La câțiva kilometri distanță, în localitatea Udești, se află casa memorială Eusebiu Camilar, obiectiv momentan închis pentru restaurare.

Biserica din Reuseni reprezintă un stil aparte în rândul ctitoriilor ștefaniene, înscriindu-se alături de biserica de la Dobrovăț (într-o oarecare măsură), dar mai ales în rând cu biserica de la Arbore (ctitor Luca Arbore) într-un stil arhitectural aparte, specific sfârșitului de domnie a lui Ștefan cel Mare. Lăcașul din Reuseni a apărut ca rezultat al unui eveniment tragic care l-a marcat pe adolescentul Ștefan și l-a urmărit întreaga viață – uciderea tatălui său. „Atletul lui Hristos”, așa cum îl numește papa Sixtus al IV-lea pe domnul Moldovei a dus o politică creștină, a mulțumit lui Dumnezeu și a cerut iertarea păcatelor sale prin construirea de biserici și mănăstiri, prin danii generoase în țară și donații către muntele Athos.

Dacă drumurile vă poartă prin acest colț de țară și sunteți interesat de monumentele istorice ale epocii lui Ștefan cel Mare, biserica din Reuseni poate constitui un motiv de popas.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI