Surpriza plăcută de pe Coasta Ligurică: orașul La Spezia

TIPĂREȘTE

Sincer, nu credeam că orașul La Spezia m-ar putea mișca sau impresiona în vreun fel, așa încât să scriu câteva cuvinte despre el, dar, exact cum am afirmat în titlu, mi-am dat seama că merită câteva cuvinte aparte, fiind o urbe surprinzător de curată și bine organizată, cel puțin așa mi s-a părut mie. În plus, ne-am simțit bine, localnicii fiind foarte prietenoși și amabili cu turiștii. La început, l-am luat așa „la pachet” cu „ținutul celor cinci pământuri” spre care se îndreptase toată concentrarea mea în documentare, nedându-mi seama că și acesta ar putea constitui o destinație aparte. Pe urmă mi-am mai schimbat părerea, semn că a reușit să-mi atragă atenția într-o anumită măsură.

La Spezia nu face parte din Cinque Terre, dar este orașul cel mai apropiat de Parcul Național, fiind situat într-un golf amplu, cunoscut drept Golful Poeților pentru frumusețea sa și ca loc dedicat creatorilor de poezie unde Dante și Petrarca veneau adesea în căutare de inspiraţie.

Dacă vrei să ai serile ocupate cu plimbări pe străduțe sau la promenadă, să ai parte de o viață cât de cât animată atunci când vizitezi Cinque Terre, atunci musai să alegi acest oraș situat la numai câțiva kilometri de parc, dar folosit ca excelent punct de plecare cu trenul spre sate. În plus, este un oraș nicidecum mic, pare-se al doilea ca mărime din Liguria, după Genova, cu o populație de circa 100.000 de locuitori și o istorie de câteva mii de ani. Dezavantajul principal - nu are plajă, tot litoralul fiind ocupat de port și de o bază militară. Dar, portul său reprezintă un punct important de popas al vaselor de croazieră, așa încât pasagerii acestora se opresc pentru a putea călători spre alte orașe de seamă din Liguria.

În prezent, La Spezia este un centru semnficativ al marinei militare judecând după portul militar destul de mare, dar și în trecut a îndeplinit rolul acesta de apărare, mai cu seamă în perioada medievală, însă și în antichitate orașul fiind recunoscut pentru importanșă comercială și defensivă, mai ales în timpul Imperiului Roman.

Aveam să descoperim că La Spezia este un oraș căruia îi pot fi alocate două-trei zile pentru a-l lua serios la picior, dar noi a trebuit să ne mulțumim cu două seri și o dimineață. Nu prea credeam că se va evidenția cumva, dar chiar a făcut-o, dovedindu-se o bază foarte bună pentru ceea ne propuseserăm noi, chit că am luat urbea la pas prea puțin la lumina zilei.

Este un oraş ce se desfăşoară în trepte, amfiteatric, având în spate un lanţ de dealuri de câteva sute de metri altitudine, unul dintre punctele cele mai înalte ale sale fiind considerat locul unde se găsește Castelul San Giorgio care se vede foarte frumos de la țărm, din port. De altfel, de pe Via del Prioni se puteau zări din câteva locuri cum se înalță o mulțime de scări către partea de sus a orașului.

În prima seară, după ce ne-am întors din Cinque Terre, cum ne păcăliserăm foamea de-a lungul zilei ronțăind diverse, eram nerăbdători să ajungem în portul din LaSpezia, unde gazda noastră ne recomandase că găsim cel mai bun local în care se mănâncă pește: Dai Pescatori. Alternativ, ne recomandase un alt local bun Osteria All Inferno. Ne mai zisese traseul pe care s-o luăm prin centrul orașului, ocazie cu care să-l trecem în revistă. Zis și făcut!

Am pornit de lângă gară cu gândul să ne înscriem pe artera principală a orașului: Via del Prione, în drum am dat de Piazza Saint Bon, apoi de Piazza Garibaldi în mijlocul căreia tronează o fântână. Via del Prione este o stradă pietonală mărginită de tot felul de magazine, majoritatea de firmă, restaurante, prăvălii de suvenire, clădiri vechi, istorice, dar şi punctul infoturist. Am dat de Muzeul Amedeo Lia, un muzeu intim cu o colecție renumită de artă din antichitate până în secolul al XVIII-lea, Palazzina delle Arti şi Muzeul Sigiliilor, Muzeul de Folclor alături de Museo Diocesano, iar în apropiere și de Biserica Santa Maria Assunta, datând din secolul al XV-lea, considerată unul dintre cele mai de seamă obiective din oraș. Apoi, în câteva zeci de metri am dat de Teatro Civico, apoi am picat lângă Parco Giardini Pubblici, oaza de verdeață a orașului, mai precis Parcul Salvador Allende, care chiar și pe înserat arăta foarte frumoasă. Într-una dintre grădinile amenajate se află monumentul lui Giuseppe Garibaldi, marele erou național al Italiei.

Am găsit și restaurantul cu pricina, dar era închis pe o perioadă mai lungă din cauza unor lucrări de modernizare ce se efectuau asupra lui. În atare situație, înaintăm spre Porto Mirabello, portul turistic și comercial având în față malul mării. De-a lungul acestuia se întinde Passeggiata Costantino Morin (zona de promenadă) , care este mărginită de copaci și oferă vederi minunate asupra portului, fiind locul preferat de localnici pentru plimbări pe faleză. Chiar și când am fost noi, deși plouase cu o zi înainte, ba chiar și într-una dintre nopțile în care eram acolo, pământul era moale, parcul avea grădinile saturate de apă, lumea tot ieșea seara să se plimbe.

Spre portul Mirabello se ajunge mergând pe Ponte di Thaon di Revel, un pod pietonal, mare, modern, elegant, susținut de cabluri albe, care unește prin pasarela sa grădinile publice cu portul. De fapt, acesta e un fel de graniță între portul comercial și cel militar. Structura sa metalică, având două arcuri generoase și o secțiune centrală permite ridicarea sa pentru a da acces vaselor mai mari în port. Seara, este luminat, iar luminile îl pun în evidență foarte frumos.

Ne-am întors rupți de foame și hotărâți să ne oprim la unul dintre nenumăratele localuri mici unde văzuserăm că se pot mânca fish &chips, kalamari, etc. Se numeşte La Botegga del Fritto, un loc cu street food. După masă, ne-am relansat la plimbare pe arterele din centrul istoric, respectiv Corso Cavour, Via Roma, am văzut Piazza Cavour și multe clădiri vechi, gen pallazo, multe dintre ele declarate monumente. Unul dintre acestea aparținuse contesei di Castiglione, Virginia Oldoini, o persoană importantă dacă e să ne luăm după bustul său amplasat în fața edificiului și plăcuța informativă de pe acesta. În apropiere se poate admira şi sculptura în bronz a compozitorului Richard Wagner realizată în martie 2019 de un artist rus. Wagner a stat în La Spezia în septembrie 1853. Din loc în loc, în oraş se pot vedea panouri cu hărți, itinerare de parcurs, monumente ce merită vizitate.

Întreg centrul pietonal fremăta de turiști în ciuda faptului că eram într-un anotimp nu tocmai prietenos și pe o vreme nu prea încurajatoare. Lumea își pusese o haină în plus și stătea la terasele încălzite, se plimba pe la magazinele cu tot soiul de mărfuri și suvenire, sau pur și simplu se bucura de atmosfera relaxantă a sfârșitului de săptămână. Atât de tare ne-a plăcut să rătăcim prin zona centrală, că ne-am promis ca a doua zi de dimineață, înainte de a pleca în Cinque Terre, să luăm și noi pusul centrului orașului pe lumină, într-o plimbare fugară spre port, că ziua totul se vede altfel. Este clar, în centru, pe lângă faptul ce se poate admira arhitectura medievală, se poate gusta bucăria locală și se pot face cumpărături bune.

Cea de-a doua seară, fiindcă ne plăcuse traseul abordat în seara precedentă, aproape că l-am repetat fidel, chiar și în privința mâncării care ne-a mers la suflet. Să te pierzi pe străduțele din centru a fost ce mai bun lucru pe care l-am făcut în mica noastră prospecţie prin La Spezia.

Ceea ce n-am vizitat și, cu siguranță, ar fi trebuit, dacă timpul ne-ar fi permis, ar fi fost Castelul San Giorgio cu Muzeul Arheologic din incinta sa, și dacă tot am adus vorba de muzee, muzeele orașului și cu precădere Muzeul Tehnic Naval care atestă forța maritimă a La Speziei, Muzeul Etnografic, Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Muzeul Sigiliilor. Și în privința lăcașelor de cult am mai fi avut de văzut câteva notabile: biserica Nostra Signora della Scorza, biserica Santi Giovanni e Agostini, Chiesa Cattolica Parrocchiale (N. S della Salute), catedrala modernă Cristo Re dei Secoli din Piazza Europa.

În concluzie, La Spezia s-a dovedit extrem de relaxantă, fiind orașul pe care l-am parcurs cu deosebită ușurință prin centrul său vechi, pe care-l înveți fără prea mare efort. Nu este foarte scump, nici la cazare, nici în privința restaurantelor, oricum e varianta preferabilă versus Cinque Terre sau Portovenere. Însă, este foarte clar din start, reprezintă cel mai bun punct de plecare spre a descoperi aceste destinații, cu avantajul unui oraș mai mare care are viață proprie de zi și de noapte și care poate fi o gazdă excelentă.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI