Drumul Caraibian de la Tortuguero pana la Cahuita

TIPĂREȘTE

Dupa exuberantul Tortuguero, amplasat in nordul coastei Caraibiene, drumul l-am continuat spre sudul coastei Caraibiene, care se intinde intre granita cu Nicaragua-respectiv Tortuguero si granita cu Panama-frumosul Parc National Manzanillo. Acest drum Caraibian este total diferit de restul tarii. Este zona cea mai vizitata de turisti, cea mai atractiva, abundand in resursele naturale diversificate ale speciilor florei si faunei, cu un microclimat si ecosistem dominat de munti, numeroase rauri, campii intinse pe o lungime de coasta de 212 km.

Dupa ce am fost ridicati, toti turistii, care au terminat vacanta in Tortuguero, cu piroga, am urmat acelas drum ca la venire. (vezi impresii)

Pe raul Tortuguero, am admirat pentru ultima data egrete, crocodili toropiti de caldura (38grade la umbra) cu ochii atipiti deasupra apei, vaci si taurasi pe malul apei adapostiti de soarele ucigator. Dupa cca 1h, am fost scosi din delta raului Tortuguero, iar la mal eram asteptati de autocarul care urma sa ne transfere pana in localitatea Guapiles.

Am strabatut o mare bananiera, cea mai mare plantatie de banane a tarii, baza exportului de banane de aici provine, din aceasta cultura, apoi am trecut prin o multime de mici sate viu colorate, rauri, canale, zone impadurite si umbrite de o vegetatie deasa, pana la Guapiles, un orasel aflat la o intersectie de drumuri.

La iesirea din localitatea Guapiles, pe marginea soselei in incinta unui frumos resort, autocarul a oprit si am fost dusi pentru a servi pranzul, in sistem de autoservire. Aici urma sa petrecem timp de 1h, dupa care drumurile celor din autocar se separau, in functie de fiecare in ce directie aveau de mers. Unii turisti megeau spre Fortuna (de unde eu venisem in aceasta zona (vezi impresii), altii spre San Jose, iar eu cu inca o pereche mergeam spre sudul coastei Caraibiene. Eu coboram prima, la urmatoarea destinatie Cahuita, unde voi ramane 12 zile, de acolo urmand sa fac excursii in toate localitatile mici si unice pana la granita cu Panama, Bocas Del Toro.

Am continuat drumul pe coasta oceanului, traversand raul Suerte River si Cano Blanco, pana la prima localitate, Limon, cel mai important si primul port din Costa Rica, unde se opresc toate vasele de croaziera si tot de aici este punctul de unde incepe exportul de cafea, cacao, banane.

Din Limon, piatra de kilometraj arata 42 km, pana la Cahuita. Am iesit de pe soseaua principala, in dreptul localitatii Cahuita, pt a fi dusa pana la hotelul El Encanto. Am parasit acel drum asfaltat si am intrat pe un drum batatorit, cu praf, ceea ce incepuse sa-mi dea o senzatie neplacuta si un regret ca am ales sa stau aici, o asa lunga perioada, chiar daca urma sa plec cu un autobuz local in celelalte localitati si mai ales la Puerto Viejo (despre care mi s-a vorbit atat de frumos de tico).

Am fost coborata din microbuz, soferul mi-a luat bagajul, a sunat la o poarta din lemn care inchidea un zid foarte inalt, de nu puteai sa vezi ce se ascundea inauntru. In sfarsit a aparut un barbat caruia i-am fost predata de sofer.

Dupa ce am trecut pragul portii, toate gandurile negre despre Cahuita, au disparut, eram intr-o mica gradina din rai, in care intr-o piscina se prelingea un fir de apa, te racoreai numai privind-o. In dreapta o terasa te imbia sa te asezi pentru a savura un suc fesh, cafea, ceai, iar in spatele terasei un bar te ademenea cu racoritoare.

In fundul gradinii, erau o multime de casute cu camere de cazare. Totul era ingropat in vegetatia deasa a tufelor, pomilor si florilor. Totul a durat putin timp, pt. ca, domnul care m-a primit, respectiv administratorul hotelului, m-a anuntat ca eu am ales sa stau la una din casutele individuale, aflate in apropierea intrarii, in Parcul National Cahuita. Nu este departe si acum vom merge cu Jeepul lui, iar in drum putem sa oprim pt. a-mi face cumparaturile necesare ca:bidon cu apa plata, paine si tot ce imi trebuie la inceput pt. dimineata.

Regretam piscina si acel mic colt de rai, dar am fost linistita cand mi-a spus, ca in orice zi, de cate ori vreau, pot sa vin sa-mi petre acolo ziua, pentru ca beneficiez si eu de aceste conditii. Pe drum mi-a fost prezentat si micul oras, unde sunt magazinele, piata, cateva localuri unde se mananca bine, e destul de curat si cu preturi mici. Iar in final intrarea in PN-Cahuita, dupa care am intrat pe un drum cu cocotieri, arbori inalti si plini de maimute Urlatoare.

Am inteles ca voi avea parte de acelasi tratament ca in Tortuguero, scularea la ivirea zorilor. Am mai fost anuntata, ca in cazul in care nu vreau sa raman in acea casuta rezervata de mine, peste 4 zile se elibereaza o camera dubla la hotelul El Encanto, dar sunt alte costuri mai mari si v-a trebui sa platesc diferenta. Urma sa-l anunt ulterior ce decizie iau.

Prima oprire in complexul comercial. Nu era prea mare, dar nici localitatea nu avea prea multi locuitori, majoritatea fiind descendentii primilor afro-caraibieni veniti din Jamaica, triburilor Mistiko veniti din Nicaragua sau navigatorii din Bocas del Toro-Panama, toti veniti in cautare de hrana, terenuri fertile, culturi de cafea, cacao, dar cei mai multi, care au fost atrasi de acest loc, erau in cautarea de broaste testoase, care populau coasta in perioada martie-octombrie. Veneau aici sa-si depuna ouale, sa-si creasca pui pana cand erau apti de a pleca cu ei in adancul marii Caraibe.

Complexul comercial desi era mic, avea tot ce isi doreste atat turistul cat si localnicii. Farmacie, un market, aprozar cu fructe si legume (privirea mi-a ramas imediat pe mango, mare rosu-galben, de imi ploua in gura), banca, unde puteai face schimb valutar. Dupa ce mi-am facut aprovizionarea cu strictul necesar, am continua drumul spre locul de cazare. Am trecut pe laga terase, restaurante, Soda (sunt mici localuri cu mancare tipic costa ricana, la preturi ff. mici, accesibile celui mai sarac turist, sau localnicilor, 4-5 $/portie), care aveau expuse pe trotuar oferte mancare, mai mult pe baza de peste, homar, scoici, fructe de mare. Dar nu lipseau nici pizzeriile, una prezenta incredere, o terasa mare cu vedere spre apele marii Caraibe, chiar la intrarea in PN.

Am urmat drumul la dreapta si am intrat iar pe un drum de pamant, batatorit, umbrit de bolta copacilor de pe margine. Dupa cca 200-300 m, masina s-a oprit in fata unei gradini, plina de flori galbene, rosii, mov, portocalii si 2 cocotieri. In fundul acestei minunate gradini era o mica casuta colorata in mov, in fata cu o terasa cu hamac si mobilier de terasa. Drumul frumos, nu era nici departe de PN, iar pana la hotel mai era din fata PN cca 500 m.

Gradina si casuta, la prima vedere minunata, care te chema la relaxare. Nu mai eram decisa sa parasesc aceasta minunatie, unde nu eram deranjata de nimeni, doar de maimutele care urma sa-si faca aparitia dupa orele 17-18, printre ramurile copacilor de pe marginea drumului si care isi incepeau concertul de urlete inainte de culcare, dupa care isi reluau urletul, dimineata dupa ivirea zorilor, noroc ca nu le tinea prea mult plecand impreuna cu familia in PN, in cautare de hrana, oferita din abundenta de turistii sau ingrijitorii din PN-Cahuita.

Din momentul in care am trecut de portita de la intrare in curte impreuna cu administratorul de la hotel, care m-a insotit pana aici, urmand sa mai treaca periodic, am ajuns la noua mea resedinta din Cahuita, pentru a-mi petrece o perioada destul de lunga, 12 zile. Descrierea cazarii o fac in urmatorul rw, impreuna cu hotelul El Encanto si restaurantele alese pentru pranz.

Despre Cahuita, cum a aparut pe harta Costei Rica, frumusetea ei, si a locuitorilor multi etnici, atractia care o prezinta pentru turistii francezi, englezi, nemtii, americani, care isi petrec anual vacanta prin aceste zone si cum mi-am petrecut timpul atat in Cahuita cat si in toate localitatile, vizitate pe o distanta de 50 km spre sud :Puerto Viejo, Punta Uva, Manzanillo-PN, cel mai frumos de pe coasta Caraibian, am sa le prezint in urmatoarele rw-uri.

---

VIZUALIZĂRI: 399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI