ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.04.2019
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
MAR-2019
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
70.00%
Satisfăcător
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
70.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

O zi în Baziaș

Baziaș, ultima frontieră

TIPĂREȘTE URM de aici

Nu îmi aduc aminte de când știu că Baziașul este prima localitatea întâlnită de Dunăre la intrarea sa în România, dar parcă aud și acum textul citit la ora 12.00 în fiecare zi pe postul național de radio: „Cotele Apelor Dunării”, text care menționa și Baziașul (din 2008 această rubrică radio s-a mutat pe Antena Satelor – evz.ro/cotele-apelor-duna ... nia-471826.html).

Mi-am închipui mereu Baziașul drept o localitate-etalon, reprezentativă pentru cei care sosesc pe Dunăre și întâlnesc țărmul românesc, o așezare frumoasă, cu valențe istorice. Ei bine, așteptările mi-au fost înșelate amarnic, Baziașul fiind astăzi doar o așezare bogată în istorie. Deși mă pregătisem înainte, documentându-mă și privind imagini recente pe Internet, realitatea este mult mai crudă. Baziașul parcă e situat la capăt de lume, un fel de „ultima frontieră”.

Profitând de deplasarea la Herculane, am decis să efectuez o excursie pe malul Dunării până la Baziaș. Documentarea îmi dezvăluise o serie întreagă de obiective interesante pe distanța de circa 150 km, locuri pe care eram convins că nu le voi putea acoperi într-o incursiune de o zi (și așa a fost; voi reveni cu un articol). Călătoria pe malul fluviului mi-a întărit convingerea că avem o mulțime de zone frumoase, insuficient puse în valoare.

Acces și poziționare. Din punct de vedere administrativ, localitatea Baziaș face parte din comuna Socol, județul Caraș-Severin, deci este un amărât de sat. Situat pe malul stâng al Dunării, „celebrul” Baziaș numără conform ultimelor recensăminte puțin peste 60 de locuitori. Pentru a ajunge în această extremitate sud-vestică a țării am parcurs de la Orșova DN 57 până după Moldova Veche, unde în satul Pojejena am virat stânga pe DN 57A. Distanța până la Orșova este de 130 de km, ia Moldova Veche se află la circa 25 km distanță; până la Oravița sunt 50 de km, iar Timișoara se află la o depărtare de aproximativ 155 km. Șoseaua între Orșova și Moldova Veche se prezintă în condiții bune, doar porțiunea de vreo 20 de km din DN 57A e un pic mai deteriorată, în sensul că e vălurită și peticită.

Un palmares istoric de anvergură

Apariția pe firul istoriei a localității Baziaș și dezvoltarea sa accelerată se petrece la sfârșitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea. Este momentul în care se înființează portul dunărean, locul fiind propice acostării vaselor ce navigau pe fluviu. Veacul al XIX-lea, epoca dezvoltării industriale intensive în Europa, a creat premisele înfloririi așezării de pe malul Dunării. Apariția vapoarelor cu aburi și înlocuirea lemnului cu cărbunii au impulsionat exploatarea acestei din urmă materii prime din arealul Banatului.

Imperiul Austriac impulsionează dezvoltarea așezării Baziaș prin construcția primei căi ferate pe pământ românesc: Baziaș - Oravița, lucrările desfășurându-se între 1847-1854. Astfel, cărbunii exploatați în bazinul Aninei ajungeau prin intermediul transportului feroviar în portul Baziaș de unde erau încărcați pe vase care îi duceau spre Europa Centrală. De asemenea, vasele cu aburi utilizau portul Baziaș drept punct de alimentare cu combustibil fosil. Linia ferată avea circa 62 km lungime, șina laminată fiind produsă la Reșița. În 1856, după ce intră în posesia societății austriaco-franceze St. E. G. (enciclopediaromaniei.ro/wiki/StEG), se deschide și traficul feroviar de călători.

În 1860 se mută la Baziaș și Oficiul vamal, fapt care sporește importanța localității. Prezența portului, a gării și a punctului de vamă au condus implicit la creșterea numărului de locuitori, permanenți sau sezonieri. Pe lângă mănăstirea din Baziaș se deschide un „restaurant”, apare și o clădire impunătoare cu funcțiune de cazare a călătorilor care așteptau să se îmbarce pe vase ori așteptau trenul – Hotel Bauer.

În ciuda acestei efervescențe economice așezarea nu reușește să capete un caracter urban pronunțat. Iată cum descrie la 1868 englezul Albert de Burton localitatea în care face popos: Baziașul este o mică așezare prăpădită, cuprinzând aproximativ 50 de cocioabe sărăcăcioase, o biserică minusculă, două hoteluri, cel al Companiei Vapoarelor cu aburi și cel din apropierea gării, unde, în cazul în care vaporul n-ar sosi la timp, poți aștepta până în dimineața următoare simțindu-te destul de confortabil. Orașul este înconjurat de dealuri frumoase, iar o plimbare pe ele poate ocupa într-un mod foarte plăcut o jumătate de zi.

Baziașul este locul unde Principele Carol pășește pentru prima data pe pământ românesc. Având în vedere contextual istoric (războiul austro-prusac din 1866), principele este nevoit să se deghizeze (cu mustață, barbă și ochelari) și să călătorească incognito cu trenul la clasa a II-a până la Baziaș având un pașaport elvețian sub alt nume. Era însoțit doar de consilierul personal, iar separat, în alt vagon, mergeau doi servitori și un locotenent român. Pe 6 mai 1866 (stil vechi) Principele Carol coboară din tren pe pământ românesc, la Baziaș. Următorul vapor către Principate sosea abia peste două zile, astfel că principele este nevoit să se cazeze două nopți la hotelul Bauer.

În acest hotel modest viitorul rege se odihnește și își pune în ordine gândurile; angajații și cei care veneau seara la restaurant vorbeau numai despre alegerea de către români a principelui Carol drept conducător. De altfel, chiar Carol va nota în „Memoriile” sale: Seara, întreaga societate cină în odaia care servea de restaurant şi unde se adunară funcţionarii din Baziaş, începînd să discute politică. Se vorbi şi despre alegerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul Romaniei şi mulţi se exprimară în chip foarte puţin plăcut despre acest eveniment: Noul prinţ va ajunge tot atît de imposibil ca şi Cuza. „N-o să treacă mult şi o să-l gonească românii şi pe acesta! ” și altele asemenea. În ziua plecării sosește și prim-ministrul Ion Brătianu care îl va însoți pe principele Carol; pe 8 mai vor debarca la Drobeta Turnu Severin și vor porni spre București.

Prin Baziaș au trecut și alte capete încoronate: împăratul austriac Iosif al II-lea, împăratul austro-ungar Franz Joseph, împăratul german Wilhelm al II-lea Hohenzollern. Între vizitatorii celebri se numără și scriitorul danez Hans Christian Anderson care a călătorit spre Viena pe Dunăre în 1841 și a menționat în memoriile sale („Bazarul unui poet”) localitatea Baziaș (La scurt timp după ce am trecut de Moldova, renumită pentru minele de cupru, am ajuns la satul Bazias cu mânăstirea mică și săracă. ), dar și insula Ada Kaleh (Malul valah, ca și cel sârbesc, se ridica stâncos, acoperit cu păduri; la dreapta, pe o limbă de pământ, este insula Orșova Nouă, cu case zugravite în roșu, minarete albe și grădini verzi; clădirea cea mai importantă, dinspre fluviu, ni s-a spus că ar fi seraiul pașei).

Un alt vizitator de seamă al Baziașului a fost poetul național Mihai Eminescu. În 1868 trupa de teatru a lui Mihail Pascaly efectuează un turneu în Transilvania și Banat; Eminescu îi însoțește în calitate de sufleur, secretar, traducător și copiator de roluri, chiar și actor. După reprezentația din Oravița, în cel mai vechi teatru de pe teritoriul românesc (1817), trupa vine cu trenul până la Baziaș și în seara zilei de 21 august 1868 poposește în unicul hotel din localitate, a doua zi îmbarcându-se pe un vas spre Orșova.

În preajma anilor 1880 localitatea Baziaș atinge maximul dezvoltării sale, atunci când circa 500 de persoane locuiau/lucrau aici. Perioada de declin intervine în momentul în care se deschide drumul spre Moldova Veche (1884), a portului din Moldova Veche (1887) și a liniei ferate directe Timișoara – Orșova (1879). Atelierele de reparații ale navelor fluviale se vor muta la Orșova, portul Moldova Veche și Drobeta Turnu Severin preiau funcțiunile Baziașului, iar trasarea graniței cu Serbia va face din localitatea Baziaș o așezare izolată.

Baziaș – poarta dunăreană a României - 2019

Am sintetizat mai sus dezvoltarea așezării și principalele evenimente istorice care au marcat Baziașul de-a lungul anilor pentru a înțelege mai bine dezamăgirea pe care am avut-o atunci când am ajuns la „poarta dunăreană a României”. Bine, nici în trecut nu era vorba de o așezare cu valențe urbane, dar parcă îmi doream să găsesc altceva.

Satul pare încremenit exact în starea în care e descris în publicația „Realitatea Ilustrată” din 1932: Azi, Baziașul surprinde profund pe călătorul ce se așteaptă să găsească aci un oraș înfloritor. Nu e nici măcar un sat. Ci o gară monumentală, un palat neterminat și părăsit, o cârciumă cu pridvor și 3-4 cocioabe, scobite în piatră, ca niște crăpături de stâncă. Nici nu ai unde să dormi, dacă nu e ancorat vreun vaporaș la debarcader!... .

După 130 de km parcurși pe malul Dunării ajungem la Baziaș, unde la intrare ne întâmpină un indicator bilingv (română și sârbă). Cătunul de azi e împărțit în două părți distincte; în prima parte ne întâmpină cabana „Apus de soare”, aproape unicul loc de cazare din zonă, construită în apropierea terenului pe care se afla monumentala Gară Baziaș. Aceasta a fost demolată în anii '60, atunci când cele peste 20 de garnituri de tren care soseau zilnic la Baziaș în a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu mai existau. Nici terasamentul căii ferate nu se mai vede azi, el fiind scufundat în apele fluviului. Portul se afla vis-à-vis de gară, pe atunci, dar acum nici urmă de el.

Opresc în dreptul cabanei de azi, locul gării de ieri și merg 70 m pe o uliță laterală către ruinele fostului hotel Bauer. În ciuda vicisititudinilor vremurilor clădirea ne demonstrează că „a fost cineva” cândva. Fațada din piatră și cărămidă stă (încă) în picioare, încă ghicim ancadramentele semicirculare ale ferestrelor de la parter și forma dreptunghiulară a celor de la etaj, un demisol bine păstrat se deschide deasupra solului. În interior se păstrează parțial compartimentarea și se observă urme de tencuială colorată pe pereți; nu mai există acoperiș. Pe înălțimile din jurul ruinelor se înalță câteva locuințe, dar zona e pustie. În fața fostului hotel vedem fântâna Magdalena, sursă de apă din care s-a păstrat bazinul și postamentul pe care se afla statuia Mariei Magdalena. În ilustrate color de epocă avem imaginea fântânii, precum și mulțimea de oameni de toate felurile prezenți pe terasa restaurantului hotelului Bauer din Baziaș.

După circa 500 m parcurși pe sub coama unui deal descoperim a doua parte a localității Baziaș, concentrată în jurul mănăstirii și a fostei școlii. Mai întâi trecem pe lângă borna kilometrică care ne arată că suntem în Baziaș și prin preajma punctului în care, la mal, este trasă o șalupă a poliției de frontieră. O cabină verde, metalică, aparținând soldaților care păzeau granița ne aduce aminte de epoca comunistă, momente în care relațiile româno-iugoslvae erau când reci, când calde.

Un mănunchi de case sunt concentrate de-a lungul a două-trei ulicioare, principalul punct de socializare, de viață efectiv fiind „magazinul” alimentar și cârciuma. Acolo sunt câteva suflete, oameni și câini, care animă un pic atmosfera plumburie. În afara de grădina casei, creșterea câtorva animale și, poate, pescuit, nu prea ai cu ce te ocupa în acest cătun. Între construcții „ghicim” silueta turnului de apă utilizat pentru alimentarea locomotivelor cu aburi. Edificiul poartă amprenta stilului arhitectural industrial al secolului al XIX-lea și se află în stare proastă, fărăr acoperiș, cu ferestre zidite.

Urmăm sensul arătat de un indicator și pe o uliță recent asfaltată descoperim Centrul cultural sârbesc „Sf. Sava”. Clădirea este construită în 1890 și reprezintă fostul local de școală, desființată în anii '70 din cauza numărului mic de elevi.

Principalul obiectiv al satului îl reprezintă mănăstirea „Sf. Sava”, întemeiată legendar în 1225 de Sfântul Sava Nemanja, primul arhiepiscop al sârbilor (doxologia.ro/viata-biseri ... orul-manastirii). Înființată probabil în perioada medievală timpurie, mănăstirea pare punctul central în jurul căruia s-a format așezarea. Forma actuală a bisericii este dată de reconstrucția din 1774 și restaurările ulterioare. Lăcașul de cult are hramul „Înălțarea Domnului” și este inclus pe lista monumentelor istorice. Am privit din exterior biserica zveltă, poarta era încuiată. Curtea e bine îngrijită, în lateral se păstrează vechiul zid de piatră.

Concluzii. Vizita în Baziaș a durat 30 de minute, mai mult nu am avut ce face. Am mers până la tăblița care ne indică sfârșitul micii localități și am privit câteva minute Dunărea care vine dinspre teritoriul sârbesc. Cotul fluviului e larg, am citit că poți „prinde” aici apusuri de soare superbe. Ceasurile sunt înaintate, așezarea e „apusă” de multă vreme, astfel că părăsim Baziașul cu un fel de indignare și furie oarbă.

Baziașul e poarta de intrare a Dunării în România, dar turiștii care vin pe vasele de croazieră nu află măcar vizual acest lucru. De ce nu se „scrie” cu litere mari „România” pe înălțimile din jurul Baziașului? Ori de ce nu se arborează pe un catarg de dimensiuni mari drapelul tricolor? De ce nu există nicăieri un panou turistic care să menționeze câteva din faptele descrise de mine în textul de mai sus? De ce? De ce?

Un ochi plânge, unul râde. Avem „minunății” nenumărate, dar nu știm să avem grijă de ele!

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de tata123 in 09.04.19 08:38:52
Validat / Publicat: 09.04.19 11:20:07
VIZUALIZĂRI: 991INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 51050 PMA (din 55 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

15 ecouri scrise, până acum

micutzu [09.04.19 11:55:22] »

Un articol foarte interesant ca majoritatea articolelor scrise de dvs. Citit si votat cu placere.

ungureanica [09.04.19 12:32:59] »

Ați descris minunat importanța avută, în trecut, de această mică localitate. Vă admir munca depusă pentru documentare. Din păcate trebuie să vă dau dreptate despre prezentul Baziaș. Păcat că cine trebuie nu vă aude ideile și nu le pune în practică. Vă salutăm cu drag!

mihaelavoicu [09.04.19 16:09:16] »

Cotele apelor Dunării! Da, începea cu Baziaș și termina cu Sulina. Nu interesa pe multă lume și totuși se asculta cu interes.

Este strigător la cer, câtă nepăsare și indolență vis-a-vis de obiectivele de mare interes cândva. Gara, putea fi păstrată măcar pentru valoarea arhitectonică și importanța pe care a avut-o. Mă doare sufletul, nu alta!

Felicitări pentru munca depusă! Un articol excepțional.

DOINITA [09.04.19 17:45:24] »

Ce fericiti suntem ca, in familia AFA, exista asemenea persoane care iubesc istoria neamului si iubesc calatoriile documentate.

Si mai fericiti suntem ca primim atatea informatii pe care cu greu le-am descoperi.

Cu totii am auzit de Bazias( cei mai multi de la "cotele apelor Dunarii"),dar putin au ajuns in aceasta mica localitate uitata de lume si intalnita mereu de Dunare...

E un lucru stiut ca un review scris de "tata123" este o incantatoare lectie de istorie! Felicitari si multumesc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
webmaster [09.04.19 18:36:54] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

doinafil [09.04.19 23:14:48] »

@tata123: Mi-a plăcut tare mult review-ul, ca, de altfel, toate despre care scrieți aici, pe AFA!

Dar parcă ăsta m-a impresionat mai mult citind, la sfârșitul lui, despre furia care v-a cuprins ne văzând nici un însemn care să arate că BAZIAȘul - de azi - este GRANIȚA nevăzută unde Dunărea intră în România! Aceeași furie cred că ne încearcă pe toți românii care citesc acest articol!

Oare acolo nu există un Primar sau cineva îndrituit care să marcheze acest lucru?!

Felicitări pentru documentare, scriere și descriere a unor pagini importante din istoria noastră!

crismis [10.04.19 07:27:11] »

@tata123: Întrebările pe care ți le pui, cu justificată furie și neputință, ni le punem mulți dintre noi legat de multe alte obiective istorice din România. Vorba unui drag prieten, istoric de formație: "Suntem ultimii martori ai istoriei acestui oraș! " (Cu referire la Galați) În consecință, trebuie să facem ce fac martorii: să depunem mărturii. Întru aducerea aminte a generațiilor viitoare. Unii fac mai mult decât atât, se implică în lupta cu autoritățile responsabile - o luptă de cele mai multe ori consumatoare în van de energie și sănătate...

În tot cazul, felicitări pentru martorul care ești!

tata123 [10.04.19 10:04:25] »

@mihaelavoicu: Emisiunea menționată face parte din viața media de dinainte și de după evenimentele din 1989. Baziașul era astfel „cunoscut” de multe persoane.

Gara Baziaș a fost demolată în anii '60 bănuindu-se că nivelul Dunării va crește și o va inunda după construirea barajului de la Porțile de Fier. Cred că poziționarea clădirii era la limita țărmului, dar e posibil să fi fost salvată.

Mulțumesc pentru aprecieri.

tata123 [10.04.19 10:08:45] »

@micutzu: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Baziașul are în spate o istorie bogată.

@ungureanica: Vă salut la rândul meu și vă îndemn să mai călătoriți în zona Dunării, mai sunt obiective interesante de descoperit. O serie ni le-ați povestit, așteptăm și altele din zona Clisurii.

Autoritățile locale și centrale ar trebui să se intereseze de acestă așezare, tocmai datorită așezării sale la intrarea Dunării în țară. Acest punct ar trebui marcat cumva vizibil pentru călătorii pe fluviu. Speranța moare ultima!

@webmaster: Mulțumesc pentru desemnare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
tata123 [10.04.19 10:21:11] »

@crismis: Poziția de „martor al prezentului” și de „consemnare a istoriei” este într-adevăr un rol asumat de cei care călătoresc mult, fotografiază și difuzează materiale către restul comunității. Astfel, trecutul (istoria) și prezentul rămân fixate în text și imagine pentru viitor.

Sper ca cei care se implică efectiv în salvarea monumentelor de orice fel, restaurarea și promovarea lor să reușească, cu ajutorul tuturor celor care se pot implica, păstrarea acestor dovezi ale trecutului.

Mulțumesc pentru aprecieri!

@doinafil: Baziașul este doar un sat, aparține administrativ de comuna Socol. Cred că autoritățile locale nu au nici un șfanț pentru a investi întrun panou turistic sau un catarg cu steagul României. Dar ar putea semnala și insista „mai sus” pentru minime investiții de acest gen. Păcat de această zonă frumoasă - Clisura Dunării -, nu este exploatată turistic așa cum ar trebui.

Mulțumesc pentru aprecieri și lectură.

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [10.04.19 10:27:15] »

Foarte bun reportaj! Despre zona asta mai știam că la gura de vărsare a Nerei e formată deja (în cîteva decenii de cînd există lacul - ca să vezi ce înseamnă aluviunile, cît de repede se pot depune) o microdeltă, care e rezervație naturală. Dar nu pare, din cîte aflu de pe net, să fie ceva amenajat turistic. Mă întreb dacă măcar se pot face ceva plimbări cu barca, dat fiind statutul de zonă de frontieră UE.

Și mai știam că aici s-a născut Belodedici.

Sînt curios care era înainte de 1918 structura etnică a populației. Am impresia că Socol și Baziaș sînt la origine sate de sîrbi, au nimerit la noi cînd s-a trasat granița din motive geografice, sînt pe stînga Nerei. Dar, la ce mozaic era acolo, nu s-ar fi putut trasa o frontieră perfect „etnică”. Din păcate, cum zici și tu, granița a fragmentat și căile de comunicație din zonă.

Gara Baziaș era punctul terminus al transportului feroviar din Imperiu, la momentul 1866. Acolo se termina calea ferată, mai departe spre est trebuia călătorit pe Dunăre sau cu tracțiune hipo.

Carol n-aș zice că la Baziaș a călcat pe pămînt românesc, în 1866 mai era ceva vreme pînă să devină pămînt românesc. Practic, după Orșova a intrat pe pămînt românesc.

Pînă la cotele apelor, mi-a rămas Baziaș în cap ca un refren încă din clasele primare, alături de alte nume ca Pristol, Beba Veche etc. cînd învățătorul ne-a vorbit despre punctele principale de frontiere ale țării: de unde pînă unde e granița cu cutare stat, care sînt cele mai nordice, estice etc și punctul unde intră Dunărea în țară. Așa se face că cunoșteam localități care în mintea mea erau importante, deși, după cum vedem, unele din ele abia adună cîteva zeci de locuitori.

tata123 [10.04.19 11:03:16] »

@abancor: Mulțumesc pentru completările utile și menționarea altor posibile puncte de interes.

Am văzut câteva bărci simple cu pescari pe Dunăre în sectorul dintre Pojejena și Baziaș și un punct de birdwatching lângă satul Șușca unde există un golf aproape închis cu multă vegetație și păsăret.

Spre Socol, acolo unde se varsă Nera în Dunăre, nu am observat vizual nimic. Dacă ne uităm pe GoogleMaps descoperim vis-a-vis de noua „deltă a Nerei”, în satul sârbesc Palanca Veche mai multe restaurante bine apreciate (la Palanca s-au aflat portul și vama, înainte de a fi mutate la Baziaș). De altfel, Socol este și localitatea în care s-a născut fotbalistul Miodrag Belodedici. În Anuarul „Socec” (1924) așezarea este menționată cu numele „Socolovăț”; în 2011 avea o populație de peste 50% sârbi.

Granițele trasate în 1919 și revizuite minor în 1924 au stabilit frontiera actuală. Într-adevăr, doar teoretic principele Carol a călcat pe viitor pământ românesc în luna mai 1866; el a plecat cu un vapor austriac pe Dunăre, l-a schimbat cu unul mai mic la Orșova și, efectiv, a pășit pe țărm românesc la Drobeta, fiind salutat drept conducător de prim ministrul Ion Brătianu.

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [10.04.19 11:29:44] »

Asta e probabil una din părțile bune ale lacului Porțile de Fier: apar (sau se refac) bălți și mlaștini, potențiale rezervații naturale, plus că putem urmări la scara noastră de timp evoluția peisajului.

Legat de Carol, aia mă gîndeam: teoretic pe viitor pămînt românesc e posibil să fi călcat în vreo gară mai din „amonte”, probabil la Timișoara. Oricum, la Baziaș sigur a trebuit să coboare din tren, n-avea încotro

Din păcate, el nu a prins momentul cînd Timișoara a revenit României.

webmasterX [09.09.19 14:19:14] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica «O zi în Baziaș» (nou-creată, între timp, pe sait)

[Rubrica inițială: Descoperă Clisura Dunării]

tata123 [29.06.20 16:17:49] »

@all:  În fiecare an pe 29 iunie se sărbătorește Ziua Internațională a Dunării. Anul acesta, pandemia a silit toate cele 10 țări riverane să aniverseze în mediul online Ziua Dunării.

Darurile oferite de Danubius sunt puțin exploatate din punct de vedere turistic de către România care găzduiește 1100 km din cursul bătrânului fluviu. ​ Peisajele spectaculoase, monumentele istorice, rezervațiile naturale și fabuloasa Deltă reprezintă bogății destul de slab valorificate și promovate.

La Mulți ani, Dunăre albastră! ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
crismis, doinafil, DOINITA, micutzu, mihaelavoicu, tata123, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0756731033325 sec
ecranul dvs: 1 x 1