Arhipelagul Solovăţ - un colţ de rai

TIPĂREȘTE

Arhipelagul Solovăţ este situat în Golful Onega al Mării Albe, la 165 km sud de cercul polar. Este compus din 6 insule (Balşoi Soloveţki, Anzer, Balşaia Muksalma, Malaia Muksalma, Balşoi Zaiaţki, Malîi Zaiaţki) din care se pot vizita doar două: Balşoi Soloveţki (pe care se află manastirea Solovăţ) şi insula Anzer.

Arhipelagul este accesibil pentru turişti doar vara, din iunie până în septembrie, în restul anului neputându-se efectua călătoria pe Marea Albă care în această zonă îngheaţă. Evident locuitorii arhipelagului mai au o şansă pentru restul anului: transportul cu avionul din şi spre Arhanghelsk, pe insula mare a Solovăţului existând un mic aeroport.

Accesul turiştilor în arhipelag în general se face pe mare, din portul Kem (regiunea Karelia), cu diverse vaporaşe şi şalupe aparţinând mănăstirii sau unor firme particulare (diferenţă mică de preţ). În funcţie de tipul de ambarcaţiune, călătoria pe mare între portul Kem şi Mănăstirea Solovăţ poate dura 3 ore sau o oră şi jumătate. Pentru această parte a excursiei e nevoie de haine groase dacă vrei să admiri marea de pe punte, în special din cauza vântului (acelaşi lucru e valabil şi pentru excursia cu vaporaşul între insulele Solovăţ şi Anzer, odată ajunşi în largul mării vântul e destul de puternic). Transportul regulat între porturile Kem şi Solovăţ se face în zilele lucrătoare dimineaţa (în jurul orei 6) spre Solovăţ şi seara (în jurul orei 18) spre Kem, dar e nevoie de programare prealabilă.

Cazarea este de asemenea posibilă doar pe insula mare a Solovăţului: la particulari (probabil mai scump, nu stiu), există şi un hotel sau la cazarea oferită de mănăstire în aşa-numite "case ale pelerinilor". O astfel de "casă a pelerinilor" este o cladire mare din lemn ce pare relativ nouă sau cel puţin recent renovată, cu o arhitectură simplă - specifică zonei, cu două nivele, cu camere mari cu câte 5 paturi sau 10 paturi (5 paturi suprapuse), o sală de mese, totul din lemn, călduros, plăcut, deservit de un personal harnic şi atent. De asemenea mâncarea la astfel de cazări este de bună calitate, chiar deosebită ca sortiment.

Ce se poate vizita pe insula Balşoi Soloveţki:

1. Mănăstirea Solovăţ - principala atracţie turistică şi spirituală a arhipelagului, aflată într-o continuă renovare de la redeschiderea sa din anul 1991 încoace.

2. Pustia sfântului Filip - aflată la aproximativ 2 km de mănăstire. E un fel de poiană în pădure şi se poate ajunge într-o scurtă drumeţie, în prezent acolo este o casă unde se pare că au locuit şi mai recent călugări retraşi în pustnicie, un vechi izvor şi o mare troiţă în memoria victimelor gulagului. Sf. Filip, de la care provine numele, a trăit in secolul XVI, între 1548-1565 a fost egumen al mănăstirii Solovăţ, iar apoi mitropolit al Moscovei în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic (fiind apoi ucis în 1569 din ordinul acestuia).

3. Sekirnaya Gora - un deal aflat la aproximativ 12 km de mănăstire. Se poate face o drumeţie până acolo, sau se poate închiria de la mănăstire un autobuz cu şofer. Există astfel de autobuze care transportă grupurile de pelerini/turişti de-a lungul şi de-a latul insulei. Pe Sekirnaya Gora se află Schitul Înălţării şi se vizitează Biserica cu far. Lângă ea este o platformă ce oferă o panoramă frumoasă spre schitul Savvatievsky.

De asemenea pe Sekirnaya Gora se află morminte şi gropi comune din timpul gulagului, precum si două mari cruci din lemn, comemorative (una dintre ele este la poalele dealului, unde erau aruncaţi deţinuţii care mureau în izolatorul din biserica cu far).

Ce nu trebuie uitat când se merge la Sekirnaya Gora (şi în general oriunde în zona împadurită) - protejarea împotriva celui mai tenace inamic: ţânţarul (poate că ţânţarii ăştia din nord nu au ce boli să transmită, dar sunt nenumaraţi şi nesătui).

4. muzeul GULAG-ului;

5. grădina botanică - rezervaţie naturală încă din timpul Uniunii Sovietice (din 1974), în prezent de ea se ocupă mănăstirea;

6. canalele - pe insula mare a Solovăţului sunt numeroase lacuri care au fost conectate între ele prin canale construite de călugări încă din vechime.

Trebuie amintit faptul că gulag-ul din Solovăţ a funcţionat din anii '20 ai secolului trecut şi până la începutul celui de-al doilea razboi mondial. Ulterior acolo a funcţionat o şcoală militară. După război insula a fost populată de foştii angajaţi ai lagărului şi urmaşii lor, care s-au ocupat cu "întrecerea socialistă" în agricultură (pescuit, cules de alge şi altele asemenea specifice zonei nordului) la care în prezent se pare că se adaugă şi o activitate mai profitabilă: cazarea turiştilor pe timpul verii. Iarna: zăpadă şi vânt; toamna şi primăvara: umezeală (se spune că din noiembrie până în mai e aproape permanent innorat) şi vânt.

Zone locuite pe insula Balşoi Soloveţki: localitatea Solovki (în imediata vecinătate a mănăstirii) şi localitatea Rebalda (situată înspre nord).

Ce se poate vizita pe insula Anzer:

Insula Anzer, situată la nord-vest de insula mare a Solovăţului, este accesibilă pe mare, cu vaporaşul, în perioadele în care marea este liniştită. Pe Anzer se merge doar în excursii organizate cu ghid. Şi acolo există o rezervaţie naturală, într-o parte a insulei fiind vegetaţie specifică tundrei. Deci ce se poate vizita:

1. insula în sine: debarcarea se face în extremitatea estică a insulei, dupa care urmează o drumeţie de aproximativ 10 km pe teritoriul acesteia, iar îmbarcarea pentru drumul de întoarcere se face în partea centrală a insulei. Zona unde se debarcă e tocmai cea cu vegetaţie de tundră. Apoi începe zona de lacuri şi pădurea, cu animale prietenoase, obişnuite doar cu oameni prietenoşi (exceptând ţânţarii, bineînţeles).

2. Schitul Sfânta Treime aflat în renovare, dar vizitabil. Este legat de numele sfântului Eleazar, primul călugăr retras în insulă, în vecinătate fiind lacul şi chilia sa din pustie.

3. Schitul Răstignirii de pe Golgota - biserica se află pe o culme în centrul insulei şi e impresionantă, fiind vizibilă de la distanţă de pe mare. În timpul gulagului la un moment dat această biserică a fost folosită ca izolator pentru bolnavii de tuberculoză, loc în care în doar câteva luni au murit peste 900 de oameni. La poalele dealului sunt troiţe ridicate de oameni, dar pe deal, alături de biserică, se află un mesteacăn crescut natural în formă de cruce, considerat minunea de la schitul Răstignirii de pe Golgota. Un fapt interesant ce trebuie menţionat: acest schit este situat pe acelaşi meridian cu Golgota din Ierusalim.

De la lume adunate, si-napoi la lume date:

Nu se poate încheia povestea despre mănăstirea şi arhipelagul Solovăţ, fără să spunem că redeschiderea mănăstirii la sfârşitul perioadei sovietice, în anul 1991, s-a făcut cu contribuţia importantă a doi preoţi de naţionalitate română, basarabeni. Aceştia sunt părinţii Gherman (primul preot al oamenilor din Solovăţ în 1991 când li s-a permis să aibă din nou o biserică, în prezent duhovnicul mănsătirii) şi fratele său Zosima (economul mănăstirii) - oameni care se consideră români şi sunt bucuroşi să primească pelerini din România, dar totodată sunt întristaţi de faptul că în satul lor din Republica Moldova oamenii rămaşi se consideră şi mai români, iar pe ei nu îi primesc nici măcar în vizită, la mormintele părinţilor - deoarece biserica din acel sat a trecut de la patriarhia Rusiei (de care evident apartine Solovăţul) la acea Mitropolie a Basarabiei aparţinătoare de Patriarhia română.

---

VIZUALIZĂRI: 942 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI