Aventuri prin Iordania — putin din Amman

TIPĂREȘTE

Ne-am rezervat o zi din plimbarile noastre prin Iordania pentru a vizita, pe repede inainte (cu regret ca nu vom vedea mare lucru), capitala tarii, orasul Amman, iar pentru a ajunge acolo am ales cel mai ieftin mijloc de deplasare, microbuzul, dornici sa luam pulsul adevarat al vietii de iordanian simplu.

Urma sa mergem la autogara din Madaba, care se afla dupa spusele celor de la receptie la cateva zeci de minute de mers pe jos, 2-3 kilometri depinde ce rute am fi ales, asa ca plini de energie si avant turistic, fix la ora 09.00 am iesit din hotel, dupa un mic dejun ce se cerea digerat.

Dupa primii pasi, ne claxoneaza scurt un taximetrist in stilul lor caracteristic (daca te vedeau mergand pe jos li se parea ciudat) si opreste langa noi intrebandu-ne unde mergem. Prima oara am incercat sa-l refuzam dar vazandu-l cum se milogeste, ne-am indurat si i-am zis sa ne duca la autogara intrebandu-l cat ne costa. Pentru un JOD, oferta lui, ne-am urcat si normal ca traseul ni s-a parut foarte scurt, ajunsi la autogara ne-a si indrumat la ce peron trebuia sa mergem pentru Amman.

Micobuzul era deja tras la peron asteptand pana ce se umple, chiar daca avea o ora fixa la care trebuie sa plece, practica era sa traga cat puteau de mult de timp pana se incarca cat mai multi clienti.

Pretul biletului era de 0,85 JOD, si exact atat am si platit, pentru 3 persoane si am primit restul pana la ultimul banut iar aerul conditionat era furnizat de geamurile deschise la maxim de le flutura parul la fete in toate partile, iar microbuzul avea regim de maxi-taxi, pe principiul unde vrei sa te lase, acolo opreste, iar pentru cei care vor sa urce nu-i bai ca oprea la fiecare cetatean care ridica mana, chiar daca se afla intre statii.

Dupa 40 de minute am ajuns in Amman la autogara Raghadan (ii spusesem soferului sa ne scrie pe o hartie unde trebuie sa venim la intoarcere) si absolut dezorientati am iesit in strada sa cautam un taxi catre primul obiectiv pe care il trecusem pe lista:Teatrul Roman si Muzeul Foclorului si Traditiilor Populare.

Fiind cam aglomeratie si trafic iar taxiurile nu prea opreau avand probabil clienti, un domn ne observa rataciti in spatiu si ne intreaba unde vrem sa ajungem si apoi iese el in strada si ne opreste un taxi spunandu-I soferului unde vrem sa ajungem si ca acesta ne poate duce acolo contra sumei de 2 JOD.

Ce sa mai asteptam, ne-am urcat si am pornit catre destinatia noastra cu masina cam obosita trepidand din toate bucsile si pivotii la fiecare groapa si clantanind planetarele la fiecare viraj, ascultand slujba de dimineata impreuna cu soferul care era imbracat complet in alb, purtand costumatia specifica celor ultrareligiosi cu boneta pe cap si barba corespunzatoare, ca un credincios si devotat soldat al lui Allah.

Nu stia engleza deloc asa ca nu am avut ce sa discutam, decat sa privim zapaceala de pe stazile aglomerate si sa savuram slujba religioasa caci pana la urma unul este Domnul.

Nu a durat decat cateva minute drumul pana acolo, probabil daca avea ceas plateam mai putin de un JOD, dar am ajuns in siguranta si asta era cel mai important lucru pentru ca am scapat cu viata din harbul de masina.

Am ajuns in Hashemite Plaza admirand randul de coloane inalte si am fost indrumati catre casa de bilete unde am platit cate 2 JOD de persoana pentru un tichet in care puteam vizita Teatrul Roman, Muzeul de Folclor si MuzeulTraditiilor Populare.

Localizare: In Hashemite Plaza in centrul orasului Amman (Philadelphia denumit de romani).
Adresa: Al-Hashemi St., Amman, Iordania

Aceasta amfiteatru remarcabil a fost cel mai probabil construit in secolul al II lea in perioada dintre domnia imparatului roman Anthonius Pius (138-161) si a lui Marcus Aurelius (161-180 A, D), fiind sapat in partea de nord a unui deal pentru a proteja spectatorii de razele soarelui si avand o capacitate de 6000 de locuri.

Ca si toate celelalte teatre romane construite in alte parti ale lumii, acesta este constituit din 3 parti: cavea, orchestra si scaenae frons.

Cavea reprezinta spatiul care gazduieste cel mai mare numar de spectatori.

Cei cu functii inalte aveau rezervate locurile aproape de scena de unde se putea observa cel mai bine, apoi garzile militare asigurau paza si protectia imprejurul lor si in rest celelalte locuri erau destinate poporului, separati la randul lor in functie de sex si nationalitate, aceste separari fiind impuse de regulile romane tocmai pentru a arata statutul si pozitia ierarhica in societate.

De remarcat este acustica deosebita conferita de forma semicirculara din fata scenei care face ca si cele mai slabe sunete sa se auda perfect clare iar prin orientarea scenei in functie de pozitia soarelui aceasta era luminata In timp ce locurile unde erau spectatorii erau protejate de umbra.

Restaurarea completa a teatrului a inceput in anul 1957 dar din pacate nu au fost utilizate materiale originale, dar finalul este cu siguranta impresionant in special pentru faptul ca a devenit un loc pentru sustinerea spectacolelor si concertelor in zilele noastre., chiar atunci cand l-am vizitat noi se pregateau prin instalarea sistemelor de sonorizare si lumini.

In interiorul Teatrului de ambele parti ale scenei se afla doua mici muzee gazduite sub arcadele “auditorium”. In partea dreapta putem vizita Muzeul de Folclor unde vedem manechine imbracate cu haine traditionale ce surprind momente din activitatile cotidiene specifice vremurilor trecute, iar in Muzeul Traditiilor Populare ni se arata evolutia vesmintelor, bijuteriilor si decoratiunilor care infrumusetau locuintele beduinilor, precum si piese de mozaic adunate din toate zonele invecinate de la Madaba pana la Jerash.

Dupa ce ne-am lamurit cum sta treaba cu Teatrul si muzeele, am pornit catre urmatorul nostru obiectiv adica Citadela iar pentru ajunge acolo a trebuit sa traversam strada si urcand inspre trepte inguste am trecut pe langa un birou al unei agentii de turism unde un domn in varsta ne-a indicat pe unde sa o luam sa ajungem mai repede.

Citadela din Aman- coordonate 31.95.47 N, 35.93.43 E este un sit arheologic pozitionat strategic la o altitudine de 850 metri deasupra nivelulu marii, in centrul orasului Amman cunoscuta in limba araba ca si Jabal al Qal”a, pozitionata pe un deal in forma literei L unul din cele sapte coline pe care se intinde orasul.

Program: Octombrie-Martie: 8:00 - 16:00 Sambata - Joi
10:00 - 16:00 Vineri
Aprilie-Septembrie: 8:00 - 19:00 Sambata - Joi
10:00 - 16:00 Vineri
Taxa intrare3 JOD incluzand si Muzeul Arheologic

Inca din perioada neolitica au fost descoperite lucrari de ceramica, cetatea fiind locuita de-a lungul timpului de popoare si culturi diferite, cunoscand perioade de glorie si decadere incepand cu anul 1878 cand treptat a fost abandonat ramanand populat sporadic de catre cativa beduini care- si gaseau adapost pentru turmele lor printre ruine, dar in ciuda scurtei perioade in care a fost abandonata Citadela din Amman este considerata printre cele mai vechi asezari locuite de oameni.

Sapaturile recente au scos la suprafata semne ale locuirii Citadelei inca din perioada timpurie a Epocii Bronzulu (165-1550 B. C), iar in timpul Epocii Fierului era cunoscuta sub numele de Rabbath-Ammon. A fost rand pe rand ocupata de catre Asirieni, Babionieni si Persi apoi in jurul anilor 331 B. C cucerita de catre greci (perioada in care s-a numit Philadelphia), stapanita de catre romani in anul 30 B. C iar in final cazand prada marelui si puternicului Imperiu Otoman dupa anul 661 A. D., pana cand in secolul al 13 lea si-a pierdut importanta in timpul dinastiei Ayyubid can in schimb i-a fost adaugat un turn de supraveghere.

Citadela are o importanta deosebita deoarece istoria sa este strans legata de poparele si civilizatiile care au ocupat-o si si-au pus amprenta asupra cladirilor si arhitecturii acestora. Un rol pregnant l-au avut asadar, romanii apoi bizantinii si mai apoi perioada din stapanirea Umayyad, care ne-au lasat drept mostenire:Templul lui Hercule, Biserica Bizantina si Palatul Umayyad.

Inca se pot distinge zidurile de protectie care au aparat cetatea de cotropitori iar marturie stau columnele impunatoare, scari, grote, ziduri de piatra. precum si numeroase morminte antice descoperite inca din anul 1920 cand au inceput sapaturile arheologice la care au luat parte cercetatori italieni, britanici, francezi, spanioli si bine inteles iordanieni, dar o mare parte a vestigiilor ramanand inca ascunse.

Templul lui Hercule (30x24 m) – coordonate:31.95.38 N, 35.93.49 E, considerat a fi cea mai impozanta constructie din Citadela conform unei inscriptii descoperite la partea superioara a fatadei a fost construit in timpul in care Geminius Marcianus era guvernator in Provincia Arabia (162-166 A. D) ca semn de omagiu si recunostinta pentru Imparatii Marcus Aurelius si Lucius Verus, din aceeasi perioada datand si Teatrul Roman de la poalele colinei.

Mai la nordul Citadelei in cel mai inalt punct au fost descoperite ramasitele altui templu construit inainte de mijlocul secolului al 2 lea A. D., dar parti din materiale au fost folosite mai tarziu si integrate in structura Complexului Umayyad in anul730 A. D.

Din templu se pastreaza un portal inalt format din doua coloane unite la partea superioara de o traversa de piatra sculptata, cateva bucati din vechile columne sunt ridicate iar altele sunt prabusite primprejur si tot aici se afla ramasitele de la o statuie care i-a fost atribuita zeului Hercule, fiul lui Zeus, 3 degete sculptate in piatra si o bucata din cot, provenite de la piesa ce masura peste 12 metri inaltime si care cel mai probabil s-a prabusit in timpul unui cutremur puternic.

Palatul Umayyad –coordonate 31.95.55 N, 35.93.42 E- pozitionat pe dealul Citadelei, construit in prima jumatate a secolului al VIII- lea se pastreaza in cea mai mare parte, avand o sala de intrare (kiosk) acoperita cu un dom reconstruit recent (din lemn) in cadrul lucrarilor de restaurare, a fost cel mai probabil resedinta celor din dinastia Umayyad sau cladire administrativa fiind ridicat pe ruinele unei vechi constructii bizantine, pastrand structura din forma de cruce a fundatiei.

Intregul complex contine o moschee, o mica piata, dormitoarele si palatul propriu zis care are o camera de primit oaspetii precum si sala tronului si alte locuinte.

Alaturat aflandu-se ruinele unui bazin- cisterna neacoperit (Birka sau Sahrij in limba araba), construit/a in jurulul anului 730 A. D. masoara 17,5 metri in diametru iar zidurile au 2,5 grosime, utilizat pentru coletarea si depozitarea a peste 1370 mc de apa avand in centru o columna folosita pentru masurarea adancimii apei ce era utilizata pentru bai, toalete si cellelate utilitati ale asezarilor.

Avand inclus in pret si vizitarea Muzeului Arheologic (construit in 1951) ne-am indreptat catre cladirea acestuia urcand treptele catre zona de acces si strecurandu-ne printre un grup numeros si galagios de copii, am privit diferite artefacte descoperite in siturile arheologice din intreaga Iordanie datand din cele mai vechi timpuri pana in secolul al 15-lea.

Colectiile sunt asezate in ordine cronologica incluzand exponate din viata de zi cu zi a locuitorilor, piese de metal, ceramica, sticla, cremene, precum si piese executate artistic, cum ar fi bijuterii, mozaic, statuete, o alta sectiune fiind dedicata monedelor.

Dupa atata lectie de istorie din trecutul Iordaniei si dupa ce am ascultat rugaciunile pornite ca la o comanda in tot orasul ce rasunau din difuzoarele minaretelor, am incercat sa parasim situl nu inainte de o sedinta foto impreuna cu un grup de eleve care au tinut in mod special sa aibe amintiri cu fiica noastra, si-au schimbat adrese si id –uri pe retelele de socializare si am coborat pe aceleasi trepte abrupte catre strada Hashemi, ne-am aprovizionat cu apa rece apoi am virat dreapta din instinct, continuand pe strada King Abdulah I pana cand am ajuns la o zona comerciala plina de magazine, tarabe, bazar si o piata agroalimentara prin care am cascat gura ademeniti de mirosurile de mirodenii si condimente care de care mai aromate si mai frumos colorate, fructe si legume proaspete, tarabe cu fresh-uri de fructe, peste si alte oratanii marine si restaurante stradale unde nu am rezistat tentatiei si ne-am luat cate o shaworma sa ne amagim foamea.

Obosiseram toropiti de caldura soarelui nemilos de care ne-am adapostit cat am putut pe langa magazinele care aveau prelate si picioarele au cedat in mod nefericit si ireconciliabil, de aceea am hotarat sa ne retragem in plina glorie catre autogara, am oprit un taxi care ne-a adus rapid exact cat sa prindem microbuzul ce se pregatea sa plece la ora 15.00 catre Madaba.

Fiind ora de maxim trafic, la intoarcere am facut o ora si 20 de minute, dar ce mai conta, ne amuzam privind oamenii simpli, dar curati care ne zambeau si cu care ne bagam in vorba chiar daca noi nu intelegeam o boaba de araba iar ei habar nu aveau de romaneasca noastra.

Era ticsit la un momet dat microbuzul, dar am vazut ca tinerii se ridicau sa ofere locul batranilor si femeilor si chiar nu ne-a deranjat niciun miros agresiv desi era deosebit de cald, numai noi eram transpirati ca si caiinii la injectii de parca cineva ca la un bucket challenge ne umpluse de apa.

Aerul conditionat de ferestrele deschise ne-am mai racorit si hurducaiti maxim si oprind din casa-n casa am ajuns intr-un tarziu la un sens giratoriu de la intrare in oras unde ne-am debarcat indreptandu-ne spre hotel.

Urmatoarea zi aveam programata o excursie cu taxiul catre orasul antic Jerash si castelul Ajlon, deci trebuia sa imi fac temele despre ce aveam de vizitat.

---

VIZUALIZĂRI: 2629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI