La plimbare prin Amman

TIPĂREȘTE

Spuneam într-un review anterior, că în Amman, am văzut mai multe obiective turistice, despre care voi povesti acum, aici...

Ca de obicei am plecat de la Jabal Amman Hotel, vezi impresii, dimineața în jurul orei 9:00, pe jos, coborând destul de mult pe scări abrupte și străzi înguste, unele cu gunoaie, au și așa ceva, nu le-am pozat, printr-o zonă de bazaruri până la Moscheea Marele Hussein, cea mai veche moschee din Amman, aflată la circa 500 de metri, în Al Balad, (Orașul Vechi).

Este reconstruită în stil otoman, din piatră roz și albă, de către regele Abdullah I în anul 1924 pe locul unei moschei vechi din anul 640 d. Hr., și restaurată complet în 1987. Destul de mare, este deosebită prin cele două minarete diferite și ca design și ca înălțimi, 70 de metri cel din dreapta, 35 metri cel din stânga, în poze se văd foarte bine aceste diferențe.

Nu se vizitează, se poate vedea doar când se deschide pentru rugăciune. Speram ca, în timp ce eram în Orașul Vechi, muezinul să facă chemarea la rugăciune și să merg atunci la moschee. Nu s-a făcut chemarea sau nu am auzit-o eu, acum îmi dau seama că în Amman n-am prea am auzit acele chemări, …

Am mers tot pe jos, circa 300 de metri, la Nymphaeum, cunoscută și ca Fântâna Nimfelor, din "Philadelphia", orașul Amman în perioada romană, o fântână publică, un mare complex cu două niveluri și piscină, loc de popas pentru caravanele de cămile la sosire în oraș.

Era închis pentru renovare, dar paznicul ne-a deschis poarta și ne-a permis să intrăm și să pozăm interiorul. Are un design simetric, jumătate octogonal, cuprinde fântâna, canale boltite prin care trecea odinioară apa, mozaicuri, sculpturi în piatră. Construită în 191 d. Hr., peste o peșteră cu apă curgătoare, loc sacru pentru nimfele mitologice, distrusă în urma unui devastator cutremur, a fost redescoperită în 1904 iar în 2015 echipe de studenți și profesori ai Universităților de Arheologie din Iordania împreună cu alți specialiști au început lucrările de restaurare, lucrări finanțate de Ambasada SUA, se continuă și în prezent.

Am văzut și pozat eleganta arcadă și cele câteva coloane și alcovuri deja restaurate, apoi ne-am continuat turul programat.

Am mers circa 350 de metri, pe indicatoarele turistice, până la Amfiteatrul Roman, se poate vizita, cu o taxa de 2 JOD, zilnic între orele 08:00 – 22:00, cu două muzee deschise zilnic între 8:00 – 19:00, vinerea între 9:00 – 16:00: Muzeul de Folclor din partea dreaptă, prezintă o bogată colecție din patrimoniul iordanian și palestinian, costume, instrumente muzicale, artizanat și, în partea stângă, Muzeul Tradițiilor Populare ce expune articolele cosmetice, bijuterii tradiționale sau din argint, dar și mozaicuri interesante din Jerash și Madaba. Sunt multe diorame și panouri explicative în arabă și engleză.

Mi-am continuat plimbarea prin Piața Hashemite, pe la Teatrul Odeon, mai mic, doar de 500 locuri, și apoi, urcând pe străzi, spre Citadela aflată la circa 1,5 kilometri, pe care o vedeam, în depărtare, sus pe o colină. Am urcat până când am ajuns foarte aproape, dar nu prea vedeam traseul… Am întrebat o doamnă polițistă, care, amabilă cum sunt iordanienii, ne-a arătat niște scări care ne-au condus la Muzeul de Arheologie al Iordaniei pe care nu l-am vizitat, era închis, se filma ceva. Nu era nici gard, nici zid spre Citadelă așa că am intrat fără să arătăm tichetele de acces, 3 JOD de persoană. Nu am economisit cei 6 JOD, deoarece aveam “Jordan Pass” ce includea și intrarea la Citadelă, vezi impresii.

Se vizitează vinerea între orele 9:00 și 16:00, în celelalte zile de la 8:00 la 19:00. În Citadelă am văzut Templul lui Hercule, cele două coloane cu capiteliu, iconice pentru Amman, Biserica Bizantină, Moscheea Ummayad și Palatul Ummayad, și merită văzută atât pentru încărcătura istorică pe care o are, dar mai ales pentru peisajul superb asupra orașului pierdut în zare.

Cam atât despre Teatrul Roman și Citadelă, a scris mai multe despre ele @msnd, vezi impresii.

Plimbarea noastră a durat puțin peste 3 ore, parcurgând pe jos, în total, circa 3 kilometri.

Am mers apoi alți 3 kilometri cu un taxi piețar până la Moscheea Regele Abdullah I, cea mai mare moschee din Amman, în ea se pot ruga 3.000 de musulmani și alți 3.000 în curtea ei, singura deschisă spre vizitare și pentru non-musulmani, bărbați și femei, bărbații trebuie să aibă pantaloni lungi și femeile trebuie să-și acopere capul, brațele și picioarele; li se oferă gratuit o manta cu glugă. Are o capelă pentru femei, circa 500 de locuri, și o cabină regală de 250 metri pătrați.

Construită între 1982 și 1989 din piatră albă iordaniană specifică arhitecturii locale, în designul tradițional al moscheilor din Levant cu influențe de design modern, moscheea se remarcă printr-o magnifică cupolă de mozaic, albastră, construită fără coloane, sprijinită doar pe zidurile ei exterioare și prin două grandioase minarete.

Am plătit taxa de acces, 2 JOD de persoană, am primit și îmbrăcat “Abaya”, soțul era echipat corespunzător, știam cerințele pentru vizită, ne-am scos pantofii și am pășit în imensa sală de rugăciune.

“Povestind acum mi-am amintit reacția copiilor noștri în urmă cu 20 de ani, când, în Turcia fiind, au vizitat prima moschee, în care eu și fata ne-am pus fuste lungi și baticuri. Băiatul, în pantaloni scurți, s-a amuzat teribil, fata s-a simțit umilită. Acum și pentru ei este ceva normal”.

Sala principală este imensă, are forma octogonală și inscripții în caligrafie arabă. Este foarte frumos decorată, iar vitraliile ce împodobesc cupola îi desăvârșesc frumusețea. Am înaintat până în centrul ei, sub candelabrul cu trei nivele suspendat în centrul cupolei de unde am admirat și pozat “Qibla” bogat decorată, cu deosebitul “Minbar”, dantelărie în lemn, și un frumos “Mihrab”, altă dantelărie.

Moscheea are inflențe ale modernului nu numai în design ci și în dotări: aer condiționat, sală de conferințe pentru 500 de persoane, o bibliotecă, o sala de recepții și una pentru predarea Coranului echipate cu sisteme video, audio, cu alte facilități. Are și un muzeu pe care nu l-am văzut. Am văzut însă magazinul de suveniruri de la parter cu prețuri foarte mari… Aici am întâlnit un cuplu tânăr de români, o viitoare mămică, excursioniști pe cont propriu ca și noi….

După aproape 30 de minute am părăsit moscheea, taxiul aștepta să ne ducă la Parcul Regele Hussein, vezi impresii, de unde, cu același taxi, am mers la hotel.

După o pauză, nu prea mare, la hotel am continuat plimbarea pe Rainbow Street, cunoscuta stradă din Amman, o mai văzusem și seara anterioară. Stradă pietruită, curată, bine întreținută, porneşte de la primul cerc, spre est, şi are circa 900 de metri. Dă o senzație europeană și este populată cu magazine mici de antichități, îmbrăcăminte, restaurante, cafenele, baruri, magazine de ceaiuri, de dulciuri și renumitul restaurant Al-Quds Falafel, cu reputația de "cel mai bun Falafel din Orientul Mijlociu". Se găsesc acolo și sedii de firme şi fundaţii, case istorice şi, zi şi noapte, multă animaţie.

Cu regret nu am văzut Moscheea Abu Darwish, cu un design special, în alb și negru, ca o tablă de șah, și nici Jordan Museum, fiind o zi de vineri, situat pe strada Ali Bin Abi Taleb, orar: 10 - 14:45, 5 JOD taxă de intrare pentru străini și nu intră în “Jordan Pass”.

Ca aproape toate marile orașe pe care le-am văzut mi-a plăcut și Ammanul, în special prin ceea ce are el deosebit: așezarea pe coline, când se numea Philadelphia erau șapte acum sunt șaptesprezece sau poate mai multe, străzi și scări ce urcă și coboară, clădirile nu foarte înalte, aproape toate în arhitectură tradițională iordaniană, predomină albul, .... îmbinarea dintre nou și vechi, dintre arhaic și modern, vestigii istorice printre clădiri moderne, ...

Cam atât am văzut în Amman, mai erau multe de văzut și merită văzute, cam atât despre Amman, cred că și despre Iordania, le spun doar La revedere! , cine știe? ...

---

VIZUALIZĂRI: 1583 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI