ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.03.2020
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Mediaş [SB]
ÎNSCRIS: 07.03.16
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
JAN-2020
DURATA: 7 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Capitala Iordaniei în câțiva pași

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Fideli vorbei potrivit căreia călătorului îi stă bine cu drumul iar cine pleacă de dimineață departe va ajunge, odată ce mijește de ziuă ne pornim și noi către aeroport, iar de acolo mai departe spre un alt continent.

Decolăm cu o întârziere de 40 minute, cauzată de ceață, însă e bine că nu împărtășim soarta altora ce nu au mai decolat de la sol în această dimineață, pentru care sejurul a însemnat doar domiciliu – aeroport – domiciliu, fără a mai avea fericirea de a urmări frumoasele stewardese – mai nou și stewarzi – cum dau din mâini pentru a te pune în temă cu ce ai de făcut înainte să te prăbușești...

Aveam un oarecare disconfort iscat de pătrunderea într-un spațiu diferit față de cele explorate anterior. Două ieșiri în afara Europei avusesem în trecut – Turcia și Maroc – numai că în prima am fost conduși de ghid îar în cealaltă am cutreierat Marakesh-ul iar pentru excursia în Munții Atlasem apelasem la serviciile unei agenții turistice.

Gradele de determinare a acestui disconfort urcau pe măsură ce kilometrii rămași până la Amman scădeau.

Trecem peste Marea Neagră, vedem jos Istanbulul cu stadioanele lui Fenerbahce și Beșiktaș și vasele de croazieră legănate de apele Bosforului, survolăm munții înzăpeziți apoi plajele Antalyei și, ceva mai încolo, ale Ciprului iar nerăbdarea turistului din mine se accentuează.

După ape, munți și plaje vreau să văd nisipul colorat, deșertul arid și să ascult hărmălaia capitalei iordaniene.

În aeroport e liniște, mult mai liniște decât mă așteptam. Se aud doar glasurile turiștilor și cele ale angajaților poliției de frontieră, un sec next pentru a avansa în vederea ștampilării pașaportului cu viza de intrare.

Clădirea aeroportului mă surprinde plăcut: foarte mare, luminoasă și aerisită, confecționată din foarte multă sticlă. Mult mai mare, mai organizat și elegant decât Otopeni-ul nostru.

Pentru a ajunge în Amman ai la dispoziție varianta autobuzului sau a taxiului. Din motive ce țin de neimplicarea în târguieli interminabile cu localnicii, am ales-o pe prima.

De dimineața și până la ora 18 mijlocul de transport pleacă din jumătate în jumătate de oră – la fix și la jumătate – apoi din oră în oră iar prețul unui bilet este de 3,30 dinari.

Autobuzul este unul vetust, care cred că și-a serbat de ceva vreme vârsta majoratului. Nu respectă orarul de plecare ca cele din vestul Europei, iar aerul din interiorul acestuia te duce cu gândul la cursele de navetă din satul bunicii spre fabricile de la oraș.

Normele de poluare bag de seamă că nu au fost standardizate de ceva vreme din moment ce gazele din interior au cam aceiași concentrație cu cele scoase pe țeava de eșapament. Jumătate din ele ies în natură iar cealaltă jumătate sunt răspândite printre călători.

Astea sunt condițiile de confort generale în Iordania.

Ne apropiem de Amman și apoi, pe bulevardele acestuia, spre stația Tabarbour, un fel de punct nodal al orașului. Acolo ajung autobuzele din afara orașului și pleacă cele locale.

Spre centru, unde aveam cazarea, cel mai ușor e să iei taxiul. Am fost sfătuiți de către șoferul autobuzului să nu dăm mai mult de două coroane până în centru, deși ni se vor cere 5. Încep târguielile, așadar...

Majoritatea taximetriștilor ne cer 5 și nu lasă din preț. Nu-i bai, avem timp. Cum ei vânează turiștii, așa vânăm și noi pe cel dispus la tocmeală. Și îl găsim, în persoana unui moșulică ce discutase în arabă cu un alt mușteriu. Ne încarcă pe toți trei într-un Daewoo ce ar avea nevoie de ITP la fiecare 6 luni din moment ce la noi mașinile trecute de o anumită vârstă o fac la 1 an și îi dă bătaie.

Din discuțiile cu celălalt pasager aveam să aflăm că – minune! - suntem cazați la același hotel, așa că noi putem sta în siguranță și admira pe geam furnicarul din oraș clădirile cam sordide pe lângă care trecem.

Suntem debarcați în fața hotelului și achităm 1 dinar de persoană. Parcă trezit din picoteală, moșulică îndrugă ceva nemulțumit, în speranța de a ne mai jumuli de ceva mărunțiș, sub pretextul că inițial înțelegerea fusese pentru zona centrală iar el ne-a adus direct la cazare.

Asistăm la o discuție pe o tonalitate mai gravă în arabă ce nu apucase a se finaliza când reprezentanții hotelului ne ridică bagajele și ne invită la recepție.

Lăsăm bagajele în cameră și pornim la o plimbare de seară prin capitala a cărei întâi denumire a fost Filadelfia.

Construit pe 7 coline, dezvoltat ulterior pe încă 2, Amman-ul îmi aduce aminte de Lisabona prin străzile în pantă serioasă. E împărțit în 27 de zone, fiecare denumită după colina (jabal) sau valea (wadi) pe care o ocupă și ocupă suprafața a cât vezi cu ochii, indiferent în ce direcție vei primi de pe dealul Citadellei. E imens acest oraș ca întindere!!!

Ni s-a spus că de la autogara în care te lasă autobuzul ce te aduce de la aeroport și până la cea mai apropiată limită a orașului sunt 12 km. Iar din autogară până în centru încă vreo 9.

Partea nouă a orașului e dominată de câțiva zgârie nori și o arhitectură modernă, aici avându-și sediul multe corporații internaționale. Doar Dubai-ul are mai multe sedii ale acestora în Orientul Mijlociu.

Dar zona care te atrage ca turist e cea veche, a cărei explorare o începem cu Teatrul Roman aflat la numai 2 minute distanță de hotel.

Locația păstrează patina vremurilor de odinioară, acel gri puțin murdar și înnegrit de trecerea mileniilor. Nu doar că pare, ci chiar este imens în dispunerea locurilor pe trei etaje de piatră în formă de arc de cerc cu scena spre marea piață înconjurată pe partea cealaltă de blocurile unipastelate ridicate pe colina cu Citadella.

Aici ne prinde înserarea iar neoanele odată aprinse sporesc farmecul anticului edificiu.

Până la închidere avem timp să trecem prin Jordan Museum of Popular Traditions și The Folklore Museum, aflate în incinta teatrului, ocazie de a descoperi amănunte interesante despre viața de zi cu zi, portul și tradițiile acestui popor.

Luăm contact cu detalii despre beduini, astfel putem afla că în corturile lor bărbații și femeile aveau unele secțiuni distincte în care le era îngăduită intrarea doar pe criterii de sex, de exemplu bărbații neavând voie să intre bucătării sau în zonele în care femeile îngrijeau copii.

Corturile aveau exteriorul făcut din păr de cămilă sau de oaie neagră pentru a le asigura impermeabilitatea, erau de formă rectangulară iar ușa acestuia dădea obligatoriu spre vest. Aspecte din traiul zilnic al beduinilor erau prezentate foarte interesant, astfel încât aveai impresia că luai parte la mestecatul în oală, la țeserea covoarelor sau la servitul ceaiului, așteptai să fie pornit gramofonul sau încălzit fierul de călcat.

Peste câteva zile aveam să dormim și noi într-un cort...

Ne avântăm încet spre zona centrală. Prea zorit nici nu ai cum. Senzația de oameni scăpați pe stradă, priviri iscoditoare, larma mașinilor turate și stridentul claxoanelor apăsate de zor îți urează bun venit în Orient.

E cam multă gălăgie, sunt mult prea numeroase dughene comerciale oriunde ai întoarce privirile, dar toată această hărmălaie, întregul stil de viață local are darul să te fascineze pe tine, cel neobișnuit cu toate astea.

Pui de găină în cuști pe trotuar, iepurași aduși pentru a fi vânduți, dar speriați și pitiți îndărătul cutiilor de carton în care erau expuși, firme atât de colorate încât trec cu mult nivelul la care pot fi catalogate ca țipătoare, niște arome ce te fac să te oprești din mers, toate contribuie la mirajul oriental.

Larma, agitația și numărul localnicilor cresc în jurul Moscheii King Hussein, albe și bine luminate, în care musulmanii intră și ies ca furnicile iar turiștii doar aruncă ochiade prin ușa deschisă.

Lăsăm artera principală și ne strecurăm pe aleile bazarului.

Pentru adepții unei igiene stricte, locația e mai bine a fi văzută din fotografii. Dar, odată trecut acest moft, te amesteci printre mușterii și clienți, putându-te bucura că ai ocazia să asiști la târguieli într-o limbă ce pentru tine poate însemna cel mult niște sunete ciudate.

Îți continui înaintarea printre tejghelele cam improvizate și cu o stabilitate precară, arunci privirile într-o parte și în alta, puțin derutat că nu ai habar ce se vinde. Fructe pe care nu le-ai mai văzut până acum, legume pe care le-ai gusta dar nu știi ce să ceri. Etichetele nu te ajută prea mult din vreme ce pe ele sunt însăilate doar semne ale alfabetului ce pentru mine are însemnătatea unui macrameu pe care odinioară stăteau balerinele de porțelan deasupra televizorului alb negru în casa părinților.

Nimic în zonă nu mă atrage mai mult decât prăvăliile în care se vând condimentele orientale. Culoarea și mirosul din interior mă fac să zăbovesc mult și bine, iar gustul mâncărurilor de acasă în care Adriana strecoară ce cumpărăm de pe acolo mi le readuc permanent în fața ochilor. Nu vă ascund că printre fotografiile din zonă, cele făcute în asemenea magazine se află în topul preferințelor mele.

Ne plimbăm fără punct final precis prin locurile ce dau culoare capitalei iordaniene și încercăm să gustăm – la propriu – din oferta locală. Dulciurile sunt de-a dreptul delicioase, din bazar ne aprovizionăm cu fructe – nu am cerut ci, pur și simplu, le-am băgat în plasă apoi le-am plătit, pentru a fi siguri că ne alegem cu cele pe care am pus ochii – și ne-am delectat cu sucuri naturale făcute sub ochii noștri.

Unul dintre acestea era produs din niște bețe ce asemănau izbitor cu cocenii de porumb lăsați toamna pe câmp după cules.

Trecem pe lângă Hotel Mamaya și magazinele de bijuterii în drumul spre cazare.

Lăsăm în urmă agitația, forfota, poluarea fără norme Euro. Ne desprindem dintr-o viață nocturnă pe care nu o anticipasem la justa ei strălucire stranie. Ne despărțim de localnicii atât de modești și amabili, de rafturile magazinelor cu miros de produse ieftine.

Și abia aștept să treacă noaptea pentru a-i reîntâlni. Nerăbdarea crește, iar odată cu ea și speranța că această lume nouă pentru noi ne va oferi o vacanță de neuitat.

Deja îmi place Iordania!

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Marius 72 in 09.03.20 13:36:10
Validat / Publicat: 09.03.20 15:54:15
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în ORIENTUL MIJLOCIU

VIZUALIZĂRI: 2100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

3 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 Port tradițional
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 22700 PMA (din 23 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

3 ecouri scrise, până acum

webmaster13
[10.03.20 07:42:52]
»

Fondul sonor propus se poate şterge sau se poate schimba!

piti
[18.03.20 00:04:10]
»

Foarte bine descris. Antrenant, cu ritm, dar și dezvoltat atât cât e necesar ca să capete culoare.

Am savurat. Mulțumesc.

mishu
[09.04.20 21:57:03]
»

@Marius 72

Deja îmi place Iordania!

Asa zic si eu dupa ce am citit articolul tau si am vazut pozele.

Felicitari, votat cu mare drag. ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
mishu, piti
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Amman:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.042846202850342 sec
    ecranul dvs: 1 x 1