Circuit Lusitan: Estoril - Cascais - Cabo da Roca - Sintra

TIPĂREȘTE

ESTORIL

Dupa un mic dejun copios, am luat metroul pana la statia "Cais de Sodre". Veti gasi automate de la care va puteti cumpara biletele de tren. Acestea sunt sub forma de card, asemanator celui de metrou. Atentie mare sa nu le confundati pentru ca sunt foarte asemanatoare, ambele fiind verzi si cu insemne similare. Nu mai tin minte sa va zic exact pretul unui bilet Lisabona-Cascais, dar cu siguranta nu era mult. Sa tineti biletul la indemana pentru ca se mai plimba "nasul" si mai bine sa fiti pregatiti.

Drumul pana la Estoril a fost unul scurt, cica 30 min. Trenul era plin cu grupuri de turisti si mai in varsta si mai tineri, dar mai vedeai si cativa localnici navetisti. Pe drum am auzit o discutie intre ghida unui grup de francezi si o doamna in etate legata de celebrul circuit de Formula 1 de la Estoril. Se pare ca acesta a fost privatizat si nu se mai organizeaza competitii de niciun fel, acesta putand fi in schimb inchiriat. Asta ca o scurta paranteza.

Primul contact cu Estorilul. Am fost izbiti de un aer sarat de ocean. Si ce senzatie placuta a fost cand pe partea dreapta a peronului am vazut faimosul "Casino Estoril". Am traversat prin pasajul subteran care porneste chiar de langa peron pe partea cu casinoul. Va invit sa admirati pentru cateva clipe superbii palmieri din parcul casinoului. Sunt pur si simplu deosebiti.

Am zis ca era pacat sa ajungem la Estoril si sa nu facem o baie in Atlantic. Cu ocazia asta am bifat al III-lea ocean vauzt :). Apa Atlanticului era foarte rece. Cred ca aveam in jur de 15-16 grade, desi afara erau 33. Cu pasi mici si timizi, am intrat pana la brau, dupa care am zis ca ajunge pt azi. Uitandu-ma in jur erau destui nordici din cate mi-am putut da seama, mai in etate care se simteau in largul lor. Ba chiar o doamna sudeza trecuta bine de a doua tinerete ne incuraja sa intram in apa. Nu cred ca avea toate tiglele pe casa, pt ca deja dupa 2 minute de stat in apa aproape arctica a oceanului simteam cum imi amortesc picioarele; dansa era in apa cu cel putin 10 minute inaintea noastra. Ei sunt mai caliti cu apele reci, pare-se. A urmat apoi o scena parca despinsa din filmele cu Luis de Funes. Incercarea mea de a-mi da jos slip-ul si de a ma schimba inapoi in hainele de strada, infasurat desigur cu un prosop. Aparent am avut dexteritatea necesara sa nu provoc o scena comica.

In fine, ne-am intors pe peron in asteptarea trenului spre Cascais. Pastrati bine cardul luat din Lisabona, pentru ca acesta trebuie validat inainte de urcarea in tren la automatul de pe peron.

Cascais

Cum iesiti din gara, vis-a-vis este un mall, iar spre stanga o luati ca sa ajungeti spre centru. Fara vreo harta detaliata a orasului, ne-am luat si noi dupa hoardele de turisti. Mi-a placut sa ma "ratacesc" pe stradutele inguste care duc spre plaja. Cașcaișul este un mic oras pescaresc si asta se vede peste tot. Foarte multe dintre terase aveau afisat ca meniu principal preparate din peste. Va recomand sa incercati "bacalhau à brás", sau bacaliar in romana. O astfel de specialitate portugheza asezonata cu un pahar de vin costa fabuloasa suma de 6 euro. Pentru un pranz elegant intr-o locatie deosebita, it's the way to go. Am mai observat de-a lungul falezei, o sumedenie de arbori de mastic foarte incarcati.

Urmati indicatoarele spre "Boca do Inferno". Drumul pana acolo, desi pe o caldura toropitoare de peste 33 de grade a fost foarte odihnitor. Parca te plimbai prin Beverly Hills (cu putin noroc, la anul...va scriu chiar de acolo ), numai case cu leandri si palmieri de mastic la tot pasul. Am avut ghinionul daca se poate spune asa, sa prindem o zi in care nu erau aproape deloc valuri in ocean, iar la Boca do Inferno nu am putut asculta acel zumzet terifiant al valurilor care se sparg de coasta. Va sfatuiesc sa mergeti pana acolo pentru ca este un loc cel putin interesant.

Am luat-o inapoi spre centru si mai departe spre gara. Langa mall, la vreo 50 de metri, dintr-o parcare subterana se ia autobuzul 403. Pretul este 3.25 euro/persoana/dus si se cumpara la urcare in autobuz direct de la sofer.

Cabo da Roca

Drumul de coasta cu autobuzul 403 este o incantare pentru ochi. Serpuieste, urca si coboara oferind o panorama deosebita. Odata ajunsi la Cabo da Roca ne-am indreptata catre moumentul care marcheaza cel mai vestic punct al Europei continentale. Am lasat pozele pentru mai tarziu, cat sa mai plece din turististii chinezi/japonezi care faceau cate o poza cu 4-5 aparate. Am pornit la pas de-a lungul balustradei de protectie. Privelistea este de milioane, te cuprinde o senzatie de libertate cum n-am mai simtit. Literalmente simti ca se termina Europa. Pe monument este inscriptionat "Aqui, onde a terra se acaba e o mar começa", aici unde pamantul se termina si incepe marea, dupa cum spunea poetul lusitan Luís de Camões. Monumentul se afla la o inaltime de 140m deasupra nivelului marii. Nerecomandat celor cu rau de inaltime, sa treaca dincolo de balustrada de lemn, asa cum am facut eu si sa se aventureze pana pe margine. Bine inteles ca mi-am luat toate masurile de siguranta.

De la oficiul de turism va puteti cumpara contra sumei de 10euro o diploma prin care se atesta faptul ca ati ajuns in cel mai vestic punct al Europei continentale. Eu nu mi-am luat diploma pentru ca nu mi-a placut formatul, ma asteptam sa fie ca un papirus, ceva mai interesant. Nu puteam sa plec fara sa-mi iau un vinisor de Madeira, de la celalalt magazin cu suveniruri. Acolo gasiti o vinoteca destul de bogata, cu o paleta variata de preturi. Vinul meu a costat 15 euro, inca nu l-am desfacut, astept sa vina Sf Andrei :D

In fine, va veti face o idee mai exacta din poze. Desi stiam ca nu mai avem timp sa vizitam si Sintra in aceeasi zi, am luat totusi autobuzul 403 pentru 4.10 euro, asa de sanchi doar ca sa ne facem o idee despre ce e de vizitat in Sintra.

Sintra - bijuteria coroanei

Fiind ultima zi din city break-ul lusitan si cum doar Sintra mai ramasese nevizitata, iata-ne porniti la drum. Am luat trenul din statia Restauradores. Exista linie directa din Lisabona pana in Sintra. Pretul unui bilet este 4.5 euro dus-intors/persoana, mai mult decat rezonabil. Trenul foarte curat, cu aer conditionat. Se urcasera la un moment dat doua "chiparoase" ca taciunea, zici ca erau din Mozambic sau ceva, mai aveau si papornite peste papornite si vorbeau si tare, asa ca sa fie tacamul complet. Bine ca au mers doar 2 statii si si-au coborat duhoarea.

Iata-ne ajunsi in Sintra. Sunt atat de multe de vazut incat nu stii cu care sa incepi. Cum iesiti din gara, in partea dreapta este o statie de autobuz. Ideea e urmatoarea, daca va cumparati bilet pentru autobuzul 434 - Circuito da Pena, pentru 5euro/persoana, puteti cobora de-a lungul traseului la ce obiectiv doriti, ca apoi sa puteti lua inca odata autobuzul pe baza tichetului. Noi am ales sa vizitam Cetatea Maurilor si Palacio National da Pena. Pentu ambele locatii va sfatuiesc sa fiti intr-o conditie fizica cel putin decenta, pentru ca o sa aveti ceva de urcat. La cetate am platit 8euro/om iar la palat 14euro/om. Privelistea de la cetate este uluitoare, se vede chiar pana la Cabo da Roca, desi sunt ~25km, daca nu mai bine.

Palacio da Pena, un "tort de nunta de palat" asa cum figureaza in ghidul meu, este cel mai colorat castel/palat pe care l-am vizitat pana acum. Este o combinatie fantezista unica de stil baroc bavarez-manuelin. Parca ar fi un palat intr-o oaza din desert. Drumul din parcarea unde opreste autobuzul ticsit de turisti, pana la intrarea in castel este la randul sau destul de solicitant, dar exista si varianta de a mai plati pentu un "ride" pana sus. Este un alt microbuz, cara va lasa chiar in fata portii principale a castelului, dar nu mai tin minte cat costa, deoarece si de data asta am ales varianta per pedes. Cand intri in curtea interioara a palatului, nu sti unde sa te uiti mai intai, la palmieri, la nebunia de culori sau al melanjul de stiluri. Nu mai vorbim de priveliste. In partea stanga a intrarii este un restaurant panoramic, unde ar fi si pacat sa nu luati un "Biborteni cu mult sulf" si sa priviti in departare. Mai departe am sa las pozele sa faca cat mia de cuvinte :)

Am luat inapoi autobuzul spre Palacio National de Sintra, peste care doar ne-am aruncat un ochi, fiind presati intr-o oarecare masura si de timp. La ora 22 aveam avionul spre casa, si deja se facuse 16:30. Asa ca fuguta spre gara si directia Lisboa, pentru o ultima masa pe malul Tejo-ului si pentru a mai prinde un apus in Praca de Comercio.

Sa aveti grija la cozile din statiile de autobuz. De obicei se formeaza cozi interminabile si va trebui sa mai asteptati inca un autobuz, si inca unul pana sa va puteti urca. In ciuda acestor cozi, nu am vazut pe nimeni sa se bage in fata nimanui, toata lumea statea disciplinata la coada, asa cum e si normal. Daca nu sunteti sigur ca luati autobuzul care trebuie, intrebati sofeul, pentru ca sigur stie engleza. Noi nu am intalnit pe nimeni in Portugalia care sa nu stie engleza.

Sper ca va este util :)

Toate cele bune

---

VIZUALIZĂRI: 7238 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI