De la Estoril spre Sintra, o salba de nestemate

TIPĂREȘTE

Plecarea din Lisabona, la ora 8 dimineata, cu masina inchiriata inca din ziua in care am aterizat pe aeroportul din Lisabona. Cu ochii inca partial somnorosi (cu o seara inainte vizitasem zona Restauradores-Rossio, cu spectacol de fado pana tarziu in noapte), am plecat cu harta la bord din zona Placa Marques de Pombal, acolo unde eram si cazati la hotelul Residencial Horizonte (vezi impresii). Am intrat pe av. Joaquim Antonie de Aquiar apoi Duarte Pacheco si in fata ni s-a ivit A5 spre Estoril. Fiind o zi de lucru din cursul saptamanii, autostrada in directia de iesire din oras era libera, insa in sensul intrarii era foarte aglomerata. Portughezii, desi foarte pasionali si volubili, sunt foarte disciplinati in trafic, nu am vazut accidente si chiar sunt intelegatori cu soferii care nu prea se descurca si ii stanjenesc. Sunt cooperanti, din pacate nu sunt vorbitori de limbi straine, asa incat intelegerea ramane dupa cum va inchipuiti in limba portugheza care se aseamana foarte mult cu limba romana, sau prin limba universala a semnelor. Concluzia, poti vorbi de multe ori pana te vor durea mainile.

Sunt statii de alimentare la tot pasul, dupa cum am mai scris benzina/motorina costa in jur de 1,15-1,45 Eur/l, depinde de statie si de carburant. Statiile sunt foarte civilizate si curate, se poate servi o cafea, de foarte buna calitate, o racoritoare sau ceva de mancare, dulciuri si se poate plati cu orice fel de card. sau cash.

Am alimentat de 35 de Eur si am plecat mai departe.

Distanta pana la Estoril nu este mare, cca 15 km, iar pe dreapta si stanga autostrazii, la iesirea din Lisabona sunt cartiere noi de blocuri de locuinte care e drept, fac o nota putin discordanta cu ceea ce vazuseram deja in oras, cladiri vechi si autentice. in marea lor majoritate.

Intrarile in salba de statiuni trebuiesc urmarite cu atentie caci sunt multe semne care te avertizeaza sa intri in oras, insa sunt amplasate in general chiar in dreptul localitatii, asa incat daca nu esti suficient de vigilent poti rata intrarea dorita. Oricum distantele fiind foarte mici, nu este nici o problema daca mai mergi 3-4 km pana la urmatoarea intrare in lateralul statiunii.

In dreptul localitatii Carcavelos de fapt incepe coasta Estoril. Am intrat pe drumul national in aceasta localitate mica recunoscuta pentru culturile de vita de vie. Sunt recunoscute aici asa numitele vinuri verzi, . de fapt, vinuri tinere, nematurizate, slab alcolizate, cu numai 9-10 grade, usor acidulate. Sunt produse atat din soiurile de vita de vie cu struguri albi cat si cu struguri rosii, insa neajunse la maturitate, un fel de variante ale Sangriei spaniole.

Vinurile verzi se pot bea atat la balahau (carnea uscata si sarata de cod), . mancare tipic portugheza, care interesant, este pregatita din cod importat din Norvegia si Canada, dar asezonat cu cartofi si condimentat cu piri-piri, un condiment foarte iute sau si la arrozo de marisco (orez cu fructe de mare) sau arrozo de cabidela (orez cu pui), pana la final cand se ajunge la binescunoscutele pastes de nata (tarte cu foietaj subtire, umplute cu crema de vanilie, rumenite si servite cu scortisoara, inventate acum 170 de ani de niste maicute). Dar pentru a degusta aceste bunatati va invit daca aveti timp sa faceti o pauza de masa intr-un local superb din Cascais care se numeste Casa Velha si se lauda ca exista de la 1578 si unde preturile nu va vor crea un mare dezechilibru in bugetul alocat excursiei.

Dar sa ne intoarcem la intrarea in Estoril, leagan al multor comunitati, fenicieni, romani, arabi, care au ales acest loc datorita pozitionarii sale strategice in estuarul raului Tejo la confluenta cu Oceanul Atlantic.

Abia dupa Reconquista din 1147 regiunea a revenit sub incidenta crestina. Atacurile piratilor au facut ca localnicii sa ridice forturi de aparare in zona. Lumea buna a Portugaliei si a Europei a profitat de neutralitatea Portugaliei in cel de al II-lea Razboi Mondial si s-a refugiat pe aceste meleaguri binecuvantate cu o clima blanda, iarna cu o medie de temperatura suportabila de 16-17 grade, cu aer curat si mult soare. Capetele incoronate ale Spaniei, Italiei, Ungariei, Bulgariei si chiar Carol II al Romaniei au trait aici pe malul oceanului. A fost totodata si resedinta lui Juan de Bourbon, pretendent la tronul Spaniei la sf. secolului XX. dar si a dictatorului portughez Antonie de Oliveira Salazar care a avut aici o casa de vacanta si a ordonat construirea autostrazii denumita Marginal Avenida pentru ca sa calatoreasca mai repede spre Lisabona si imprejurimi.

Zona Estoril are mai multe cartiere rezidentiale precum Sao Pedro, Sao Joao, Santo Antonio, iar indreptandu-ne spre Cascais, pe un deal se afla superba asezare Monte Estoril care gazduieste muzeul de arta Verdades Faria. Acesta a fost construit in 1917, cladirea a fost cumparata apoi de un mare iubitor de cultura, Mantero Belard pentru a veni in sprijinul artistilor. Dupa moartea sa, cladirea a fost data pentru a adaposti Muzeul Regional de muzica portugheza.

Din pacate la ora matinala la care am descins muzeul nu se deschisese si cu parere de rau, tanand cont ca ziua era plina nu ne-am permis sa asteptam aproape 2 ore pana la deschidere. Oricum aveam sa vizitam muzeul de fado din Lisabona despre care voi scrie in alt rew.

Estorilul este renumit insa pentru Cazinoul sau, undul dintre cele mai renumite din Europa, la care cu siguranta nu merg sa se distreze cei peste 23000 de locuitori ai micului orasel, ci bogatasii Europei care vin sa se destinda aici, pe aceste meleaguri de exceptie dupa o zi petrecuta la piscina oceanica de mari dimensiuni din localitate.

Mergand pe Avenida Marginal, adica pe riviera, drumul lasa pe mana dreapta Parque Palmela, creat de ducele de Palmela care urca spre Monte Estoril, un parc natural de o frumusete rara, iar pe stanga ti se infatiseaza plajele de pe malul Oceanului Atlantic de un albastru metalizat, cu pete turqoise.

Plajele dos Pescadores, Praia de Rainha, Praia da Conceicao, Praia da Duquesa, Praia do Tamariz nu sunt foarte mari, sunt amenajate foarte civilizat si sunt spectaculoase prin peisajul ce ti se infatiseaza in fata ochilor.

Ajungand in CASCAIS am parcat masina in zona Portului Maritim, intr-o parcare amenajata super civilizat, pentru o ora costa 1,75 Eur. si 3 Eur /2 ore.

Am plecat sa vizitam orasul, care ne-a placut in mod deosebit. Situat la cca 30 km. de Lisabona, are aprox. 35000 de locuitori, fiind port de lux pentru iahturi si ambarcatiuni maritime pe masura.

Localitatea este atestata din sec. al XII-lea ca sat pescaresc. In secolele XIII-XIV populatia a crescut ca numar, dincolo de zidurile castelui. Dupa ce in 1364 zona Sintra a castigat independenta administrativa, satul s-a dezvoltat. Lordul feudal Joao das Regas, care a fost totodata avocat si profesor, un mare sustinator al primului rege al casei de Aviz, a inobilat domeniul prin investitiile facute. Se traia in perioada aceea din cultivarea vitei de vie, a maslinilor din care se extragea uleil, cerealelor si fructelor. Scene din viata oamenilor se pot vedea pe azulejos - placile de faianta cu care este placata fatada cladirii primariei orasului. Zona a constituit un fort pretios pentru apararea Lisabonei, fiind asezat ca si Estorilul in acelasi estuar al raului Tejo. Cetatea construita aici de Regele Joan a fost invadata in 1580 de spaniolii condusi de temutul duce de Alba. A urmat apoi unirea coroanei protugheze si spaniole, regele Spaniei Filip II, mare iubitor al zonei, a dezvoltat orasul.

Din pacate cutremurul din 1755 a distrus o mare parte a localitatii, insa sub indrumarea Marquezului de Pombal, mare om de stat si iubitor de cultura, satul a fost reorganizat, construindu-se prima fabrica regala de lana, si protejand renumitul vin de Carcavelos.

Incepand din 1870, familia regala a venit aici pentru cure de sanatate, clima si briza oceanului fiind recunoscute in intreaga Europa. S-a introdus iluminatul electric in 1878, s-a construit o arena de lupta cu taurii, calea ferata in 1889 iar regele Carlos I, un mare iubitor al indeletnicirilor maritime a instalat un prim laborator oceanografic, chiar conducand mai mult de 12 expeditii oceanografice.

Plaja cea mai cunoscuta a zonei este Guincho. Oraselul este o mica bijuterie.

In centru exista un birou de informatii turistice unde doi tineri simpatici ne-au dat harti ale zonei si toate informatiile pe care le-am solicitat.

Cladirea veche a primariei cu o arhitectura deosebit de frumoasa, placata cu azulejos zambea parca catre portul in care se aflau iahturi si ambarcatiuni de lux ancorate. Stradutele mici care coboara catre malul oceanului adapostesc multe casute mici si cochete, vopsite in alb si impodobite cu flori viu colorate.

In apropierea portului sunt cateva muzee pe langa care am trecut, dar din pacate nu le-am vizitat din lipsa de timp, Muzeul Marii, Muzeul municipal -Guimaraes. De fapt acesta este o cladire inconjurata de o gradina vasta si foarte bine ingrijita. in care am intrat. Cladirea are numeroase incaperi care adapostesc obiecte de arta, obiecte in aur si argint lucrate manual, ceramica, sculptura, mobila veche dar si o biblioteca cu peste 25000 de volume.

In aceasta zona, Estoril-Cascais se organizeaza raliul de formula I Grand Prix al Portugaliei, iar in Hotelul Palacio, un fost castel, asezat cutezator pe malul oceanului cu o superba deschidere asupra intregului estuar s-au facut filmari pentru filmul cu James Bond - Serviciul Secret al Majestatii Sale.

Exista undeva o placuta pe o casa care aminteste ca in Cascais s-a nascut si un fotbalist Pauolo Renato Ferreira de care localnicii si in general portughezii sunt foarte mandri.

Zona litorala este plina de terenuri de golf selecte, mai ales in zona Estoril. Se practica surfingul si tot felul de sporturi nautice mai ales in Cascais.

In centrul oraselului se afla si biserica Adormirea Maicii Domnului, pictata de un celebru pictor al secolului XVII-lea Josefa de Obidos.

Dupa ce am admirat portul, oraselul si casele autentice ale zonei, am plecat spre BOCA DO INFERNO.

Drumul se poate parcurge si pe jos, cam in 20 de minute, mergand pe malul oceanului. Zona vizitata de turisti este caracterizata de crevase adanci sapate in terasa stancilor. Apa clara se strecoara printre roci, scotand sunete ciudate. Nu erau valuri mari. Ne-am aventurat suficient de mult spre partea inferioara a stancilor. Se spune ca atunci cand sunt valuri inalte, pericolul iminent de a fi luat de apa daca te afli pe stancile din imediata apropiere a malului oceanului nu poate fi ocolit. De fapt acest lucru se vede din numeroasele pietre "remember" amplasate in zona, care bineinteles amintesc de toti cei care au nesocotit puterea naturii si au pierit in apele oceanului. Greu ne-am putut indeparta de faleza Boca do Inferno pentru ca senzatia de vertige te copleseste.

Am plecat apoi spre punctul cel mai vestic al Europei, CABO DA ROCA cunoscut de romani ca Promontorium Magnum, pe care poetul portughez Luis de Camoes in sec. al XVII-lea l-a numit locul "unde se termina pamantul si incepe marea"., la cca 45 km de Lisabona. Bineinteles ca administrativ si acesta face parte din Parcul National Sintra-Cascais.

Versurile sunt inscrise pe monumentul situat pe stanca in bataia vantului rebel si a brizei oceanului Atlantic. Stancile inalte de 165 m. taiate in roci cristaline, dantelate, inconjurate de diguri si plaje mici ni s-au infatisat ochilor cu maretie. Peisajul fascinant alterneaza intre depozite de calcar incorporate in stanci de granit si formatiuni selenare. Greu de cuprins in cuvinte simtamintele care te cuprind vazand imensitatea apei la orizont si gandind ca de acolo au plecat marii temerarii spre a cucerii Lumea noua.

Vegetatia in luna iunie era bogata, terenul fiind in mare parte acoperit cu o planta taratoare (carpobrotus edulis - armeria pseudoarmeria) cu flori mari, variat colorate, Mi s-au parut cumva asemenatoare florilor noastre de piatra. Langa monumentul care atesta ca te afli in Cabo do Roca se afla o cladire care adaposteste un restaurant dar si un birou de la care contra sumei de 6 Eur am primit un certificat care atesta ca am fost acolo. in acest loc mirific. La o distanta de cca 80 de metri se afla Farul, datand de la 1772, cladire conservata, si care nu se viziteaza., fiind totodata si un punct strategic. militar. Din 1989 acest domeniu unde pamantul se termina in ocean al lumii face parte dintre cele 800 de pucnte dedicate Pacii in intreaga lume.

Foarte greu ne-am despartit de privelistea uimitoare a imbinarii pamantului cu oceanul care ni s-a infatisat ochilor. Vantul era la intensitate mare si vorbele parca zburau undeva in aer deasupra apei de un albastru intens.

Am plecat cu parere de rau ca ne desparteam de un loc deosebit si intrand pe DN247 spre Capuchos-Montserate ne-am indreptat spre Sintra, care prin obiectivele de exceptie merita un rew. separat.

Va doresc tuturor calatorii frumoase

il rog pe web. daca poate si vrea sa introduca un fado cu Maritza sau Amalia Rodriques, multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 6918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI