ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 05.10.2015
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 20-30 ani
DIN: Timisoara
ÎNSCRIS: 18.06.11
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
OCT-2015
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Crovurile din Munții Mehedinți

Crovurile din Mehedinti - Ferestre verzi dincolo de salbaticele chei ale Tamnei!

TIPĂREȘTE

In crovuri imi doream de ceva timp sa ajung. Acestea sunt o mica forma de relief, formate in niste vai sau adancituri ovale, intr-un substrat de loess, datorita actiunii exercitate de apele freatice. Am invatat la geografie acum multi ani acest lucru si pe atunci nu credeam ca voi avea ocazia sa le vad in realitate.

La mine e simplu. Vad o poza cu un peisaj minunat, salbatic, si fac tot posibilul sa ajung sa fac la randul meu o poza ca aceea. Asa ca mi-am luat prietenii, fiind in total 6 la numar, si de data aceasta si pe Tenshi, si am condus spre Baile Herculane. De acolo am luat-o pe drumul spre Baia de Arama. Cerna ne-a insotit pana la un moment dat, am trecut pe langa o baraca veche (statie de autobuz-si punct de pornire spre catunul Inelet), pe partea stanga, si dupa inca cativa km am ajuns la un popas cu mese si bancute, si o mica parcare, chiar intr-o curba, tot pe partea stanga, vazandu-se de acolo, pe partea dreapta, intrarea in traseul nostru. Am mai fost in drumetii in aceasta zona, dar niciodata in dreapta Vaii Cernei, in salbaticii Munti ai Mehedinti-ului.

Traseul nostru este urmatorul: Piatra Puscata - Cheile Tamnei - Crovul Mare - Poienile Porcului - Crovul Medved - Poiana Plostinioare (6 h dus-intors) si urmarim marcajul cruce rosie. Din Crovul Mare, urmarim punct galben, doar el traverseaza poienile. Initial am vrut sa ajungem pe Vf Pietrele Albe, dincolo de cele trei crovuri, dar am preferat sa ramanem in crovuri, sa avem mai mult timp pentru a savura verdele crud de acolo, sa stam pur si simplu pe iarba, la umbra fagilor batrani.

Prima portiune a traseului ne plimba printr-o padure frumoasa, cu bolovani imensi albi, acoperiti de muschi. Partea cea mai dificila este aceasta, pentru ca urcusul este destul de greu, trebuie sa castigam altitudine. In unele portiuni a fost dificil si trebuie atentie, mai ales daca pamantul e umed, cum a fost in cazul nostru. Dupa aproximativ 1 h, am ajuns intr-o poiana mare, cu o stana de oi, fericiti in sfarsit ca am parcurs cea mai grea parte a traseului. Acolo ne-am intalnit cu alti calatori prin munti, care stateau nedumeriti nestiind pe unde sa o ia. Vroiau si ei sa ajunga in Crovul Mare si de acolo pe creasta, traseu diferit de al nostru din acel punct. In poiana, fiind mare si goala, fara prea multi copaci, nu se vedea nici un marcaj, asa ca nu stiai pe unde sa continui traseul. Una din prietenele cu care am fost noi, a observat din fericire, undeva in stanga poienii, marcajul cruce rosie pe un copac.

Am rasuflat linistiti si ne-am continuat traseul care ne-a dus din nou in padure, dar mai pe margine, lasandu-ne sa vedem in stanga, impresionanta Vale a Cernei, si cararile insorite ale catunui Inelet, cu biserica si cele cateva case. Ne amintim cu drag de acea drumetie si zambim nostalgici. Continuam traseul si nu dupa mult timp, copacii incep sa dispara subit si ne intampina tone de pietre albe, de calcar, bolovani imensi, de toate marimile care parca formau munti asprii, fara verdeata, solitari si reci. Impresionati cat de mult s-a schimbat peisajul, pasim timizi in alta lume, pe carari inguste, cu cioturi ascutite, ca niste dinti.

Dupa cateva zeci de minute ajungem la un fel de poarta inalta, intre niste stanci. Aici incep Cheile Tamnei. Impresionant pe unde trebuie sa urcam. Pare atat de sus! Peretii verticali stancosi, permit o carare ingusta printre lapiezuri, in zig-zag. Tot ce vedem sunt pietre si cerul albastru deasupra. Urcam voiosi, si ne intrebam curiosi ce este dincolo de ele. Se urca destul de usor, pietrele sunt ca niste scari, deci nu este periculos.

Dupa o ultima privire in jos, inaintam si ajungem imediat in Crovul Mare. Un verde crud, care iti ramane pe retina. O poiana uriasa intr-o caldare, ca o mica depresiune, ne zambeste si ne asteapta. E minunat cum te poate surprinde natura. E atat de prietenos acest loc incat ne oprim sa facem o pauza, dupa 2 h de la pornirea in traseu.

Crovul este destul de adanc, marginit de stanci albe peste tot. Este un fag superb chiar in mijlocul crovului, cu coroana usor aurita, toamna incepand sa isi faca simtita prezenta. Dincolo de el, copaci crescuti usor in panta, adaptati la pozitia peretilor crovului. Ne despartim de ceilalti drumeti care au luat-o stanga, spre creasta si noi gasim marcajul punct galben, undeva in dreapta, pe o stanca. Din acest punct marcajul este mai rar, nu sunt copaci, dar o sa il vedeti pe stanci, oricum nu aveti cum sa va pierdeti.

Urcam usor peretele crovului pentru a ajunge in urmatorul, Poienile Porcului. Plimbarea e usoara, relaxanta si noi, fiecare cu gandurile lui, pierduti in aceasta lume noua, unde nu exista nimic material. Poienile Porcului ni se infatiseaza mandre, cu un teren usor ondulat, la fel de verde, dar mult mai intinse decat Crovul Mare. Speram sa vedem si o herghelie de cai, cum au intalnit alti drumeti pe acest traseu, dar nu avem noroc de aceasta data. Tenshi e entuziasmat maxim, i se citeste bucuria in ochi, si in energia lui molipsitoare. Nu ai cum sa fii altfel. Pentru acest loc am urcat aici. Nu am stat acasa tolaniti in pat la vreun film prost, cand natura ne invita de fiecare data sa o descoperim. Interesant in aceste crovuri este si faptul ca nu vezi nimic dincolo de crovul in care esti in acel moment.

Ne asteapta si ultimul crov, Crovul Medved asa ca ne plimbam in contiunare, si de sus il zarim. Ne intalnim din nou cu alta gasca care venea dinspre varfurile de dupa el. Ma bucura cand vad ca mai sunt oameni care iubesc natura, la fel ca noi. La fel de interesant este acest Medved, dar special la el este faptul ca incep sa apara pinii negrii de Banat, pe care abia asteptam sa ii vad. Imi sunt tare dragi, crescuti pe stanci si drepti, falnici la fel ca noi, banatenii. Au coroane care mai de care mai interesante, unii semanand cu niste bonsai. Am traversat si acest ultim crov si am ajuns undeva sus, de unde le vedeam pe cele precedente. Ne minunam prin ce loc frumos am avut ocazia sa ne plimbam si vedem drept in jos Poiana Plostinioare, cu cativa copaci, unde si unde, marginita drept in fata de varfuri inalte, care nu ne permit sa vedem mai departe. Ne oprim, ne aruncam pe jos, si ne intrebam oare care o fi Varful Pietrele Albe? Credem ca e cel din fata, centru, dar drumul pare greu, pana sus, asa ca majoritatea din gasca nu mai au chef sa urce. Pana si Tenshi pare greu de convins. Ok, stam sa ne bucuram ochii si sa ne relaxam putin muschii. Nu mai vad nici un marcaj de acolo.

Ei... ne odihnim cat ne odihnim, pana la urma ma plictisesc, imi iau telefonul sa mai fac cateva poze, si vad niste stanci albe si inalte, ascutite, chiar in dreapta. Dupa ele, niste varfuri maiestuoase, care parca ma cheama sa le vad. Intreb timida sa vad daca vreunul mai vrea sa urce putin, nesperand sa aud un raspuns afirmativ. Oricum m-as fi dus si singura. Vine totusi sotul meu si inca doi prieteni din gasca, plus Tenshi care nu se poate abtine nici el. De acolo de deasupra poienii unde ne aflam, nu am facut mai mult de 5 min pana la baza stancilor solitare. Ne gasim noi un soi de carare pe unde sa urcam si ajungem la o poarta, din fata prapastiei, prin care vedem Valea Cernei si Muntii Cernei cei impaduriti. Wow! Baietii se bucura ca am gasit acest punct de vedere, si bucuroasa ca vad niste pini negri frumosi crescuti acolo, urc pana in varful stancilor. Ma surpinde salbaticia peisajului si naturaletea lui. Vad o vale adanca, o rapa, verticala si abrupta. Muntii drept in fata, si in stanga si dreapta, pinii mei negrii de Banat. Nu am avut ocazia pana acum sa vad unul asa de aproape. Facem multe poze sa le aratam si celorlati doi prieteni care nu au vrut sa urce si coboram inapoi la poienita. Chiar langa stanci, vedem marcajul punct galben si ne intrebam daca acestea or fi fost Pietrele Albe? Suntem bucurosi si convinsi ca da. Pana in momentul cand am ajuns acasa si am vazut in alte review-uri ca de fapt nu era acela. Oricum suntem bucurosi ca am urcat, pentru ca totul pare altfel din acel loc.

Traseul a fost acelasi si la intoarcere. In Cheile Tamnei, nu ne vine sa credem, ne intalnim cu multe oi, care merg in sir indian pe cararea abrupta, una dupa alta. Ciobanii ne intreaba cat mai au pana la vreo poiana, le spunem ca nu mult. Se ratacisera, habar nu aveau unde se aflau. Ei vroiau doar iarba unde sa pasca oile. Se socheaza cand afla ca noi doar ne plimbam pe acolo, in privirea lor observand-se ca ei credeau ca probabil suntem putin nebuni, daca aia inseamna pentru noi plimbare, prin pietroaiele alea. Obisnuiti cu astfel de reactii, coboram din chei, ajungand inapoi in poiana dinaintea padurii. Soc si groaza cand vedem la acea stana de acolo, vreo 7 caini agresivi ca vin spre noi. Aveam toti toiaguri din padure in mana dar totusi imi era foarte frica sa nu ne muste. Ei doar isi aparau teritoriul asa ca am ales sa nu mergem spre ei, desi cararea pe acolo ducea, pe langa stana. Am luat-o prin niste maracini sa nu ne vada, imi venea si sa rad si sa plang de frica, cativa venind usor spre noi. Dar am scapat teferi. Apoi am facut inca o ora pana jos la masina, prin ultima portiune de padure. La coborare a fost putin mai greu pentru ca alunecam pe pamantul ud si pe pietrele instabile. Chiar inainte cu vreo 5 min sa ajungem la capatul traseului auzim un nechezat de cal si il vedem chiar in carare. Aoleu, acesta de unde a aparut oare? Rasuflu linistita cand vad ca este legat, si trec pe langa el, dar este pasnic si frumos, alb-gri, pestrit. Si totusi am vazut si un cal, chiar daca nu in crovuri cum ma asteptam, ci in padure!

A fost o zi minunata, cu oameni minunati la inceput de octombrie. O zi insorita, cu raze usoare care au ingalbenit coroanele copacilor, undeva la limita extrema a verii. Crovurile din Mehedinti sau Poienile de sus ale Cernei, sunt unele din cele mai frumoase trasee pe care le-am facut. Ca o gura de aer proaspat, dincolo de umbra padurii si raceala lapiezurilor albe. Dincolo de carari inguste, undeva sus, la peste 1000 m altitudine. Cu un altfel de aer, o altfel de viziune. De fiecare data noua. Si suprprinzatoare. Sunt ca niste ferestre verzi si vesnice, ca si timpul! Aici el sta in loc. Ca intr-o poveste cu final fericit, care nu iti doresti sa se mai termine vreodata! Va invit in feerie!

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de noi doi in 05.10.15 21:02:46
Validat / Publicat: 05.10.15 22:05:28
VIZUALIZĂRI: 3009INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL RETEZAT-GODEANU.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (noi doi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 Pinul negru de Banat
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29900 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

19 ecouri scrise, până acum

webmaster [05.10.15 22:04:59] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

noi doi [05.10.15 22:10:02] »

@webmaster - Multumesc!

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [05.10.15 23:36:44] »

Un articol foarte bun, iar fotografiile sunt de-a dreptul minunate. Le-am deschis de mai multe ori în parte și îmi pare rău că nu pot vota decât o dată!

noi doi [06.10.15 00:36:51] »

@Crazy_Mouse - Multumesc mult! Incerc sa fac fotografii din toate unghiurile sa pot reda macar o parte in frumusetea locurilor!

elviramvio [06.10.15 07:25:00] »

@noi doi -

Frumos articol, superbe poze, mandru-i Tenshi.

Cu cainii de la stana am patit-o si noi la Dambovicioara. Ne-au simtit de departe, au venit pe rand trei, noroc ca eram aproape de masina si am reusit sa ne urcam si noi si cainele nostru. Am stat putin crezand ca pleaca, ei ne-au inconjurat, fata si laterale, cand ne-am dat seama ca vin inca doi am plecat. Surpriza a fost ca unul, in incercarea de a ne opri, a muscat pur si simplu bara din fata caci sotul mergea incet, terenul era dificil si avea grija sa nu calce un alt caine,

Liuba [06.10.15 08:34:18] »

@noi doi - Bravo! Imi place foarte mult articolul! Ai putea scrie o carte despre Banat dupa ce vizitam tot

Aurici [06.10.15 09:13:57] »

@noi doi - Felicitari si din partea mea. M-am bucurat sa gasesc si o asemanare intre noi pentru ca si eu functionez la fel. Vad imagini cu locuri la care mi se face click si imi doresc sa ajung acolo. Nu neaparat sa fac o poza ca cea pe care o vad dar sa vad locul. Lista mea scurta de calatorii dar si cea lunga este facuta plecand de la imagini care imi cad sub ochi si tot timpul se da peste cap pentru ca vad mereu altceva, unele destinatii despre care habar nu aveam.

De curand am trecut pe lista mijlocie un drum lansat de curand NC500, undeva prin Scotia, Coasta de Nord si pur si simplu am vorbit singura rasfoind fotografiile. Nici pozele tale nu sunt mai prejos si uite-asa lista noastra se face cat o zi de post si cand oare vom avea noi timp sa ajungem peste tot?

noi doi [06.10.15 09:50:56] »

@elviramvio - Multumesc! Asa e, nu e de joaca cu ei! Noi intalnim cam in fiecare traseu caini, dar din fericire nu s-a intamplat nici un incident pana acum!

noi doi [06.10.15 09:55:12] »

@Aurici - Multumesc! Si eu patesc cam la fel... dar prima data am multe de vazut prin tara noastra frumoasa, asa ca nu indraznesc sa caut imagini din afara ei! Ar fi greeeu de tot pentru mine! Va doresc sa aveti timp, cat mai mult, sa vedeti cam tot ce va zboara prin minte!

noi doi [06.10.15 10:00:09] »

@Liuba - Raducu, nu pot sa cred ca ti-ai facut in sfarsit cont! Dragi prieteni, Liuba e un membru important din gasca cu care calatorim in munti, stapanul lui Tenshi! Ma bucur ca iti place articolul, stiu ca esti un ''fan'' al articolelor mele, dar cred ca si tu te-ai descurca bine sa descrii traseele noastre, asa ca te provoc!

Liuba [06.10.15 10:07:00] »

@noi doi - Mai bine ma lasi pe mine cu orientarea pe trasee si te ocupi tu de scris ce zici?

Aurici [06.10.15 10:09:54] »

@noi doi - Nu exclud tara noastra, nu intelege asta, am batut-o si eu destul de mult. Dar ma uit pe orice imi cade in mana si tine de turism si am mentionat ruta asta NC500 de care nu auzisem pana acum pentru ca mi-a cazut sub ochi de curand iar pozele m-au dat pe spate.

noi doi [06.10.15 11:30:25] »

@Liuba: Aia da, ca la capitolul asta stau cam prost!

noi doi [06.10.15 11:34:38] »

@Aurici: Eu ma refeream la mine, nu am facut nici o aluzie ca a-ti exclude Romania. Noi mai avem multe de vazut pe plaiurile noastre. Peste tot in lume ne asteapta locuri minunate si va cred ca ruta de care vorbiti e frumoasa, o sa caut de curiozitate imagini!

Dan&Ema [06.10.15 14:00:58] »

Senzational! Va admir! Pozele sunt foarte frumoase si imbietoare!

noi doi [06.10.15 19:11:20] »

@Dan&Ema - Multumesc mult!

liviu49 [07.10.15 16:26:05] »

Felicitari pentru articol, felicitari pentru poze, felicitari, in primul rand, pentru dragostea pentru natura care razbate din cele scrise. Drumetiile pe care le descrii aici, dar si in alte articole citite, respectul pe care il manifesti pentru natura, ma determina sa cred ca inca nu este totul pierdut si ca din ce in ce mai multi turisti vor intelege ca pe munte se merge pe jos si nu cu masina, ca natura trebuie pastrata si ca avem obligatia de a trasmite mai departe frumusetile tarii.

Zona pe care o descrii am vrut sa o vizitam in august 1970, cana lucram la Tr. Severin. Din pacate grupul nostru a decis (cu majoritate de voturi) sa vizitam Cula lui Tudor de la Cerneti si ne-am ales cu impresii placute de acolo. Acum regret ca nu i-am putut convinge sa mergem la crovuri. Poate reusesc sa conving pe cineva sa ma insoteasca in aceste locuri salbatice, daca reusim sa ajungem in zona.

Inca o data respectul meu si cat mai multe drumetii de acest gen!

noi doi [07.10.15 17:02:49] »

@liviu49 - Multumesc! Va doresc sa aveti ocazia sa va plimbati prin crovuri si in toate locurile in care visati sa ajungeti! Fiecare drumetie a fost pt mine o experienta din care am invatat ceva nou! Calatorii frumoase!

webmasterX [10.11.20 19:12:12] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Crovurile din Munții Mehedinți» (nou-creată, între timp, pe sait)

[Rubrica inițială: Descoperă zona Băile Herculane]

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, Dan&Ema, elviramvio, Liuba, liviu49, noi doi
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0971820354462 sec
ecranul dvs: 1 x 1