Prin muntii Apuseni (III). Pensiunea Steaua Ariesului

TIPĂREȘTE

Fiind in mijlocul saptamanii si valea Ariesului oferind multe posibilitati de cazare, am folosit o rezervare de pe saitul www.fieceofi.ro, adica m-am dus “la plezneala”. Pentru ca am dorit sa vizitam si casa si monumentul lui Horia din Albac, am cautat o cazare in zona. N-am asteptat mult si-n cale mi-a aparut “Steaua Ariesului” din Albac si-atunci n-am mai ezitat, pentru ca sunt si "fan" Steaua si mare iubitor de Aries. Oricum, cand plec la drum spre aceasta vale, am intotdeuna si o varianta de cazare "de rezerva", o pensiune unde am mai dormit si stiu ca e mai mereu pe jumatate goala. E langa Cheile Turzii. Acolo, daca te cazezi la etaj, e bine sa dormi cu geamurile inchise, caci daca-l deschizi pe cel din dreapta, miroase a grajd de vaci iar daca-l deschizi pe cel din stanga, miroase a grajd de porci iar daca ai curajul sa le deschizi pe amandoua deodata, nu mai simti nici un miros pentru ca adormi instant. Recomand cu caldura aceasta locatie tuturor celor care sufera de insomnie, camere libere gasiti, mai ales ca “lumea s-a prins” ca pensiunea e 100% ecologica si ca pana si parfumul ce-o invaluie, e natural.

Steaua Ariesului

E-o pensiune mare cu doua etaje si mansarda, pe la pranz cand am ajuns noi, mai erau locuri doar la mansarda, vreo 3 camere libere. Am ales-o pe cea mai buna, cea al carei balcon dadea spre parcare, spre raul Aries si spre soseaua principala. Pretul la oricare din camere era de 40 de lei patul sau 80 de lei camera dubla, la care se mai adauga si posibilitatea de a avea mic dejun in regim de “self service”, daca mai puneai 10 lei de caciula. Si merita, pentru ca a doua zi dimineata am vazut acolo in restaurantul pensiunii, un adevarat “all inclusiv” bulgaresc (asa cum era el pe vremea cand litoralul bulgaresc era gestionat de nemti). Imi pare rau ca n-am luat si noi mic dejun dar aveam o groaza de mancare "de acasa”. Frigiderul era pe hol si era gol. Camera de la mansarda nu era mare dar avea cam tot ceea ce e necesar, dulap, televizor, baie curata, pat mare, balcon cu 2 scaune de rachita si mai ales o priveliste, adica un “mountain view" superb. Dezavantajul mansardei e intotdeauna baia. Un perete e oblic, asa ca eu cel putin, dimineata, cand m-am sculat buimac din cauza aerul tare de la munte, pana sa nimeresc intrerupatorul de lumina, am nimerit cu capul in acel plan inclinat, care m-a trezit de-a binelea. Nici de cafea nu mai aveam nevoie, eram deja dezmeticit si apt pentru excursie. Asa ca recomand cu caldura camerele de la mansarda acestei pensiuni, tuturor celor care n-au voie sa bea cafea dimineata sau care vor sa se trezeasca brusc. Aceasta baie stramta si inclinata mi-a produs o inegalabila sastisfatie, pentru ca mi-a adus aminte de cabina de toaleta mult mai ingusta si mica a unui Wizzair.

Era primul meu zbor spre Paris. Era dupa anii ’90, puteam circula in sfarsit, liberi, prin lume si zau nu mi-a pasat deloc cand toate privirile cozburatorilor mei, s-au indreptat brusc spre mine, pline de repros si compasiune, cand am luat-o spre toaleta... ”vai, ce tanar e si ce vezica slaba are baiatu’ asta, nu se poate abtine nici macar o ora, de ce nu-si ia niste pampersi cu el?”. Nu mi-a pasat nici ca exact cand am intrat eu in cabina de toaleta au inceput turbulentele (zburam desupra Alpilor) si ca acestea s-au terminat exact cand am iesit eu de-acolo. Cunosteam bine legea lui Murphy. Si ca uneori avionul cadea vreo 10 metri in gol si eu trebuia sa ma descurc in acea stare de imponderabilitate cand iti simti stomacul in gat si vezica in stomac. Nu-mi pasa nici de ogeacul de la toaleta care mi se parea minuscul, si care, in caz de turbulente, e pus acolo cam degeaba, caci e nimeribil doar intr-o proportie ce oscileaza intre “foarte rar” si “aproape deloc”. Dar mie, mi se “je m’en ficha” de totul... zburam doar spre orasul viselor mele.

Dar sa revenim in tara. Pensiunea (Hai) “Steaua” din Albac, are 13 camere, cu 1, 2, 3 paturi si 96 de locuri. Are si 4 stele, exact cate penaltiuri a aparat Ducadam atunci cand Steaua a devenit campioana Europei. In fata pensiunii e o parcare destul de mare si o terasa de vara cu multe flori. Dimineata, la plecare, ne-am intalnit cu patronul pensiunii, cu domnul Popa, i-am inmanat cheia, i-am zis ca ne grabim si ca poate verifica camera. Ne-a raspuns ca daca nu ne vede cu televizorul sub brat, putem pleca linistiti.

Pensiunea e bine situata, fiind in Albac, nu e departe de casa memoriala, statuia si izvorul lui Horia, de Groapa Ruginoasa, e aproape si de cheile Ordancusei si pestera lui Ionele sau Scarisoara si de partia de schi de la Arieseni sau ghetarul Vartop. La intrarea in pensiune se gasesc doua afise cu excursii ce se fac cu mocanita, de la Campeni la Abrud si cu trenul de la Criscior la Brad.

Steaua Ariesului, e-o pensiune pe care v-o recomand din mai multe motive... E situata la 100 de Km de Turda, ajungeti acolo in 2 ore si are camere cu un pat, cu doua paturi si cu trei paturi. Preturile cazarii sunt mici. “All-inclusiv”-ul matinal e ieftin, variat, consistent si mult.. Restaurantul e incapator (100 de locuri), daca v-ati gasit jumatatea, sa ma rog, procentul vietii Dv. puteti s-o puneti de-o nunta chiar aici. Loc e destul. Ariesul curge chiar prin fata casei si mai ales, majoritatea obiectivelor turistice ale vaii Ariesului sunt prin apropiere. (...)

---

VIZUALIZĂRI: 2618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI