Afară-i vopsit gardu'...

TIPĂREȘTE

Aşa cum au mai spus şi alţii, marele atu al acestui hotel este poziţia apropiată de centrul istoric. Mai mult, eu insist să precizez că vecinătăţile mi s-au părut foarte plăcute - străzi liniştite cu case vechi locuite ori găzduind alte pensiuni, cafenele, mici magazine - totul foarte civilizat. Am ieşit spre centru seara când deja se întunecase şi m-am întors şi mai târziu singură şi nu m-am simţit neliniştită nicio clipă.

Un alt avantaj, care a contat atunci când am făcut alegerea a fost existenţa curţii cu locuri de parcare. Pentru un hotel central, aşa ceva mi s-a părut greu de obţinut. Într-adevăr, n-am dus grija maşinii.

Cam aici se opreşte numărătoarea plusurilor. Nu pot spune că restul a fost groaznic, dar parcă fiecare aspect mai merita îmbunătăţit. Pur şi simplu, aveam aşteptări mai mari.

S-o luăm pe rând. Cum s-a mai spus, nu există lift. Etajul doi nu e un Everest, dar, totuşi e neplăcut să tragi de bagaje pe scări, mai ales ca femeie singură. Nu s-a oferit nimeni să mă ajute.

Camera a fost în corpul central, clădirea având formă de U, cu ferestrele pe strada liniştită din spate. Linişte şi pace dinspre afară, în schimb de undeva din clădire se auzea un zgomot greu de identificat dar extrem de deranjant, un fel de piuit continuu, ca ceasul unei bombe care mai are puţin şi explodează.

Altfel, camera era mare, luminoasă şi curată. Când am ajuns mi s-a părut frig, însă după ce am pornit caloriferul la maxim, s-a făcut chiar prea cald.

Mobilierul cam vechi, dar funcţional, baia micuţă şi cu un geam simpatic în formă de hublou. Din păcate, mai rar aşa austeritate la consumabile. Am găsit doar dispenser de săpun lichid şi gel de duş. Şi, desigur, hârtie igienică. Apa caldă a sosit relativ repede, cabina de duş nu a inundat pardoseala. Prosoapele se prezentau ok.

Revenind la mobilierul camerei, trebuie să descriu marele neajuns constatat de mine: patul. Mai exact, salteaua acestuia. Poate aţi crede că era prea tare sau cu denivelări. Nu, nu e asta. Din motive neclare, peste salteaua normală era aşezată o bucată de burete groasă de vreo 5-6cm. Probabil salteaua era veche şi inconfortabilă, habar n-am. În orice caz, buretele acela dădea o senzaţie neplăcută de căldură mocnită, de parcă dormeai pe cuptor sau în nisip încins. În contra partidă, învelitoarea era extrem de subţire, un pled vârât în cearşaful plic şi nu existau pături suplimentare. Una peste alta, am dormit prost.

Câteva vorbe şi despre restaurant, unde am mâncat atât seara cât şi dimineaţa, deşi costul cazării nu includea nicio masă. Am ales să plătesc extra din comoditatea de a nu mă mai deplasa. Citisem undeva review-uri bune despre restaurantul lor. Seara am comandat peşte cu legume la grătar şi un pahar de vin. Mâncarea a fost bună, servirea neutră. Paharul de vin a fost de fapt o jumătate de pahar cu o licoare galbenă acrişoară. N-am făcut mofturi, poate nu mă pricep eu. Preţul a fost rezonabil, vreo 50 de lei cu totul (peştele, vinul, o cafea, apă). Dimineaţa, micul dejun se servea tip bufet suedez. Un bufet destul de modest, dar am reuşit să umplu o farfurie consistentă şi mulţumitoare. A costat echivalentul a 6 euro.

La recepţie mi s-au eliberat facturi, atât pentru masă cât şi pentru cazare şi am plătit cu cardul.

În funcţie de necesităţi şi priorităţi, hotelul poate fi considerat acceptabil. L-aş recomanda mai degrabă, cuiva fără pretenţii, eventual, în tranzit. Sincer, pentru un sejur de plăcere, eu am pretenţii mai mari.

---

VIZUALIZĂRI: 1695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI