Revoluţia turistică cicladică şi paradisul ascuns

TIPĂREȘTE

Ii mulţumesc celui care mi-a dat inspiraţia pentru conceperea acestui produs scris, ştie el bine cine este, ce şi cum.

"Personajele politice" prezente in text sunt fictive si imaginare, orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare.

Capitolul 1: Sedinţa

Suntem in anul 2025, la Năvodari, locul cu cel mai frumos apus de soare din lume (mulţumesc pentru această informaţie preţioasă celui sau celor care au avut amabilitatea să mi-o divulge, e drept indirect, nu personal).

Are loc reuniunea şefilor statelor lumii pe tema “Turismul în Grecia”.

Reuniunea este condusă de Barack C. Escu, presedintele S.U.A. (nu vă miraţi, între timp modelul românesc a luat amploare în toată lumea). Acesta prezidează reuniunea şi se adresează mai întâi şefilor de state din Estul Europei.

“Paraliakaterinovici, Aszprováltaházi, Kefalonov, Corficzki, Halkidikovski, Thassosczak, ce v-am spus de nenumărate ori şi nu m-aţi ascultat?

V-am dat toată partea nordică a Greciei să vă lăfăiţi în ea. Voi nu şi nu, aţi invadat într-un final şi Cicladele. Asta nu făcea parte din plan. Omul vă dă un deget, voi îi luaţi toată mâna. ”

Preşedintele american cu origini românesti se întrerupe din discurs şi priveşte scrutător trei preşedinţi de stat care stăteau şi-l ascultau ţinându-se de mână.

“Johannescu, Pontescu, Kelemenescu, voi de ce aţi venit toţi trei? Care dintre voi e şeful? ”

“Stiţi, la noi în ţară, după modelul strămoşilor noştri romani, am introdus triumviratul. A apărut pacea şi armonia politică, după modelul electric din fizică, partidele şi blocurile politice nu mai conduc în serie, ci în paralel. ”

“Mda, voi studia şi eu acest model. In ultima vreme, rar dar bine, noi toţi ceilalţi, am avut câte ceva de învăţat şi de la voi, românii.

“Mulţumim şefu, facem şi noi ce putem. ”

“Dar observ că v-aţi modificat numele. De ce? ”

“Stiţi, la noi este tradiţia ca numele preşedintelui să se termine în «escu»”.

“Deci, să concluzionăm, ultima mea ofertă e Dodecanezul: Rhodos şî Kos sunt de ajuns pentru voi. M-aţi înţeles? ”

“Mda, şefu’”, mormăie preşedinţii ceilalţi, cam anemic.

“In regulă atunci. Puteţi pleca”.

Preşedintele American rămâne doar cu câţiva aliaţi mai apropiaţi.

“Eu n-am deloc încredere în esticii ăştia. Una promit şi alta fac. Apropo, de unde erau ăia trei triumviri, de la Budapest, Bukarest? ”

Consilierul pe probleme de Europa de Est îşi consultă cu atenţie notiţele timp de vreo trei minute şi răspunde:

“De la Bukarest, capitala României. Este poporul acela care acum 36 de ani ne-a demonstrat că poate fi şi viteaz şi neînfricat şi iubitor de libertate şi democraţie, iar ulterior ne-a demonstrat că poate fi şi modern, tolerant şi “open mind”

“Aha, acum îmi amintesc.

Hai să revenim la problema noastră concretă şi secretă.

Mitzishima! ”

“Prezent, sefu! ”

“Pregăteşte bombardierele, dinamita şi portavioanele. Vezi să nu bombardezi iar Pearl Harbour, din greşeală. Remodelăm insula aceea secretă pe care am stabilit-o. Aruncăm în aer un mal, să fie abrupt ca şi Caldera. In rest, seamănă cu Santorini. După cum văd eu că evoluează lucrurile, în curând Santorini va fi invadată de estici. Va trebui să o părăsim şi pe asta, şi să le-o cedăm. Ne vom muta în noua insulă, şi o decretăm «cea mai frumoasă din lume» Vedeţi, aranjaţi la toate publicaţiile de specialitate din lume, schimbaţi toate topurile! ”

“Sefu”, intervine Papilon, preşedintele Franţei (nu e o greseală, e cu un singur “l” ca să fie original, cu asta a câştigat ultimele alegeri din Hexagon), “nu-i punem un”os” în coadă la numele insulei? Aşa ca la Thassos, Naxos sau Paros, să sune mai greceşte. ”

“Vezi-ţi de treabă. Ce, Santorini a fost cu “os”? Cea mai frumoasă insulă grecească trebuie să aibă un nume original. Nu ştiţi că pregătisem cu 20 de ani în urmă în secret Lefkada, tot fără “os”, pentru operaţiunea aceasta, şi ne-au invadat-o esticii? A fost greşeala ta, consilierule pe probleme de geografie, mi-ai pus harta Greciei cu susu-n jos şi nu am observat cât de aproape este Lefkada de europenii din Est.

Ching Ming Ling şi Kim Bang Bong! ”

“Da, şefu! ”

“Luaţi-vă toţi oamenii de pe buza Calderei Santorini, şi vă mutaţi cu toţii pe noua insulă. Atenţie la bagaje, să nu şifonaţi rochiile mireselor, vreau poze cu cupluri în «honey moon» impecabile. Si găsiţi şi nişte băieţi mai înalţi decât fetele. Si să dispară toti trepiezii cu DSLR-urile alea gigantice cât un studiou de televiziune, de la cetăţuia din Oia, că ultima dată când am fost să admir apusul de soare m-am împiedicat într-un trepied de era să pic în Caldera. Noroc că n-am apucat un loc în primul rând nici cu ajutorul Serviciilor Secrete, şi mi-au amortizat căderea valul de turişti de-ai voştri din primele rânduri.

Weissundblaumann, Maður Hvítur Ogblár şi cu Mannhvitt Ogblått! ”

“Spuneţi, şefu’”

“Hai că voi sunteţi mai harnici, luaţi măturile, făraşele, bidinelele şi vopseaua asta albă şi cea albastră, şi faceţi un pic de curat acolo la Chora pe când vin turiştii. Si vopsiţi în albastru toate uşile şi pervazele ferestrelor care au altă culoare! Atenţie, nu uitaţi cupolele bisericilor! Si revăruiţi în alb toate casele, că grecii ăia de când cu criza n-au mai apucat să le revopsească. Vreau totul lună-bec şi in alb-albastru, ca în ghidurile şi pliantele turistice!

Juan Blancoazul, Witen Blauwman şi cu Giovanni Biancoblu-Amalfi! ”

“Ziceti, şefu! ”

“Reparaţi paleţii morilor de vânt, că s-ar putea să nu mai existe decât corpul morilor!

Si săditi ceva plante pe-acolo, pomi, flori, vreau multă vegetaţie, că am primit reclamaţii de la unii turişti că în Ciclade nu este suficientă verdeaţă! ”

“Dar nu se poate, şefu, aşa e clima, solul, e cald, soare mult, nu prea plouă, mai bate şi vântul uneori! ”

“Nu mă interesează! Mi-a povestit bunicu-miu Escu cel bătrân că pe vremuri, în tinereţile lui, înainte de a veni aici în U. S. A., în ţara lui se lipeau fructe în copaci, şi se alimentau cu energie electrică instalaţiile eoliene pentru vizitele prezidenţiale! Si apropos de chestia asta, aţi putea şi voi să repuneţi în funcţiune vechile mori de vânt, spre deliciul turiştilor, la nevoie construiţi o centrală nucleară si una hidroelectrică subterană să le acţioneze, nu ştiu, vă descurcaţi!

Hipermegaparapapastatopoulos! ”

“Prezent, să trăiţi! ”

“Sună în port la Pireu dar şi la Salonic. Suplimentezi urgent numărul de feriboturi spre noua insulă, ai aici bani să fondezi o nouă companie maritimă dacă ai nevoie, iar în trei luni am nevoie de un aeroport internaţional pe insulă”.

“Dar relieful nu permite... ”

“Nu mă interesează. Uite bani, specialişti, proiectul, la treabă!

Aşa, n-am adăugat finalmente informatiile Serviciilor Secrete.

Itzac Eilatovici si cu Johnny McBlue! In cooperare, Mossadul şi cu MI6, trebuie să anihileze nişte agenţi din Estul Europei foarte periculoşi. Cu 15 ani în urmă, doar răzleţ, câţiva diversionişti şi manipulatori făceau în Est propaganda Cicladelor. Nu i-am băgat în seamă, iar acum primesc semnale de la C. I. A. că s-au înmunţit cu repeziciune cei ce îi îndeamnă pe turiştii lor să ne invadeze spatiile turistice privilegiate. Ridicaţi-i pe sus şi faceţi-i dispăruti, uitaţi aici lista completă cu numele lor de cod.

Cei doi şefi de stat iau lista şi citesc: “Aha, Iulia, Alina, Maria, Eugenia, Mireille, Carmen, Nicolle... Măi ce de femei agenţi secreţi! Au românii ăştia nişte urmaşe ale lui Mata Hari de toată cinstea!... A, uite si câte un barbat: Claudiu, Marian, Dan, Traian, incă un Traian... Sefu’, ăsta nu-i fostul preşedinte de la ei, de acum 10-20 de ani? ”

“Nu, mă, nu mai faceţi confuzii între persoane, v-am rugat de atâtea ori, că ni se ridică în cap presa când descoperă câte o gafă, m-am săturat de probleme de acest gen!

O atenţie specială vă rog să-i acordaţi unui oarecare zuftim. Asta, mic şi slab dar al dracului... ”

“Nu e mic, şefu, e mare şi gras şi nu e chiar aşa al dracului! ”

“Mă, v-am spus de o mie de ori să nu mă întrerupeţi şi să nu mă contraziceţi! Deci ăsta este unul dintre cei mai periculoşi agenţi, bântuie prin Ciclade şi îndeamnă turiştii să-i urmeze exemplul! Anihilaţi-l în mod special! ”

“Nu mai bântuie prin Ciclade, şefu’”, zice Papilon. “L-au reperat agentii noştri in Himalaya, transformat în călugăr Tibetan. ”

“Nu, nu”, zice Juan Blancoazul, “a fost zărit în Anzi călărind o lamă. ”

“Ba o cămilă în deşert, în Egipt, sau fugărind crocodilii”, se interpune Weissundblaumann.

Soseşte într-o fugă consilierul pentru securitate gâfâind, cu informaţii noi.

“Sefu, ne-a păcălit, zuftim s-a întors în Ciclade, acum îl urmărim prin satelit. ”

“Ce face? Cântă «O Tannenbaum? ”

“Nu şefu. Stă pe o insulă, aproape de vârful unui deal, pe prispa unei biserici alb-albastre. Are alături un palmier, şi o bocceluţă cu pâine, brănză de capră, măsline, ouzo, kitron de Naxos şi vin de Paros. Sau Vinsanto de Santorini, tehnologia laser nu a putut depista cu exactitate. Deasupra lui până-n vârf mai sunt trei capele albe mai mici. La poalele lui este un oraş alb, împrăştiat pe o colină. In faţa lui e marea albastră. Stă aşa nemişcat şi tace şi priveşte apusul. Soarele se ascunde în spatele mării şi învăluie totul în nişte culori feerice nepământene. Casele, morile de vânt şi bisericile albe primesc nişte nuanţe şi siluete parcă desprinse dintr-o altă lume. ”

“Nu mă interesează. Il luaţi de acolo, şi-l trimiteţi în Hawaii, să stea cu Dabator acolo, la soare pe Waikiki. ”

“Dar şefu, nu-i destul un român în Hawaii, vreţi să avem şi acolo probleme ca în Ciclade? Aoleu, scuze, n-am vrut să zic aşa, am uitat că şi dumneavoastră... ”

“Sau mai bine, lăsaţi-l aşa in pace. Poate că a înnebunit. Dacă stă liniştit şi nu mai scrie nimic provocator, poate să rămână. Dar monitorizaţi-l atent în continuare.

Hai, gata, la treabă! Sedinţa s-a terminat! Fiecare ştie ce are de făcut! ”

Capitolul 2: Santorini: pregătiri la suprafaţă şi pregătiri subterane

In acest timp, pe încă celebra insulă Thira – Santorini, viaţa parcă îşi urmează cursul firesc. Pe marginea Calderei, vânzoleala de turişti pare aceeaşi. Sute şi mii de excursionişti se plimbă sau se opresc din loc în loc să privească peisajul de poveste din faţa lor. Abruptul colorat cu nuanţe de maro pigmentat cu roşu cărămiziu se prăvăleşte spectaculos în marea albastră cum numai în Ciclade poate fi. Sus, pe buza prăpastiei, pâlcuri de case şi biserici albe strălucind în soare încearcă să-şi ţină echilibrul, suspendate între mare şi cerul ireal de senin.

Pe acest fundal, o privire mai atentă ar observa totuşi că în faţa Consulatului AFA din Santorini, ridicat în locul restaurantului aceluia scump cu vedere la apusul de soare din Oia, este mare agitaţie. Câţiva oameni, îmbrăcaţi în tricouri galbene pe care scrie AFA, se plimbă, cară tot felul de obiecte, vorbesc, gesticulează.

“Webmaster”, se adresează cineva Consulului, “unde mutăm statuia lui motaneata, să facem loc să putem ridica monumentul “Cinci ani de supremaţie AFA în Santorini? ”

“Aici în Santorini nu mai e loc, le_maitre, mutaţi-l în Paros, acolo e ceva mai multă linişte şi loc liber”.

“Dar nu se supără motaneata? ”

“Nu cred, ii este aproape la fel de dragă Paros ca şi Santorini”.

“Webmaster, am primit un mesaj cu o hologramă a lui Cristian_h”, vine in goană johnnyredlabel cu informaţii noi.

“Ce vrea? ”

“Solicită să-i mutăm bustul înapoi în Naxos. ”

“Iar şi-a schimbat febleţea, din Naxos a vrut în Amorgos, de acolo în Folegandros, de acolo în Milos, iar acum înapoi iarăşi în Naxos? Nu se poate, costurile, sunt prea mari cu transportul, refuzaţi-l, dar politicos”.

“Am făcut-o deja, dar insistă, zice că un pionier al colonizării cu turişti români a Cicladelor, merită şi el atâta lucru. ”

“Bine, fie, mutaţi-i iarăşi bustul, dar nu în Naxos, că acolo e ocupat deja de doricuta, ci duceţi-l în Mykonos, în Piaţa Manto Mavrogenou. ”

“Nu se poate în Mykonos, Webmaster, că acolo e vlado2 deja. Pe doricuta n-o deranjează, iar Cristian_h insistă că iarăşi îi place cel mai mult Naxos, la revederea cu această insulă s-a reîndrăgostit la superlativ de ea. ”

“Bine, fie, dar avertizaţi-l că este pentru ultima dată când accept aşa ceva.

Fiţi atenţi băieţi, hai să trecem la lucruri mai serioase. Voi aţi observat ceva? ”

“Ce să observăm? ”

“Că s-au împuţinat turiştii occidentali, iar cei asiatici aproape că au dispărut. Sunati-i pe ai noştri din Perissa şi Kamari să vină încoace, este loc berechet pe Caldera, la apusul de la Oia. ”

Trec câteva momente.

“Nu vor să vină, zic că e bine şi acolo la plajă, e mai ieftin”.

“Rodel, Căpcă1 a ajuns în Perissa ca observator-şef al staţiunii? ”

“N-a vrut să meargă, Webmaster, zicea că mai are de vizitat şi descris zece mănăstiri, trei mausolee şi şapte podgorii la el în Vrancea, şi poate după aceea. ”

“Aţi trecut la planul B? ”

“Da, după ce i-am dat un somnifer şi a adormit seara în patul lui din Mărăşeşti, l-am luat pe sus, iar dimineaţa s-a trezit în Perissa pe plajă, la poalele Muntelui Messa Vounou, cu un frappe pentru revigorare şi o bere rece Mithos pentru ostoirea arşiţei. De altfel, tii minte, Webmaster, cum m-aţi luat si pe mine cu forţa aproape din cetatea Rhodos şi m-aţi dus în Cetatea din Naxos, şi de atunci nu am mai plecat de aici din Ciclade? ”

“Deci Căpcă1 e la datorie, veghează în Perissa? ”

“Da, Webmaster. ”

“Bine, îl sun atunci. Alo, Căpcă1? Salut, aici Webmaster. Aici se petrec lucruri ciudate. Uită-te pe plajă şi spune-mi. S-au mutat cumva turiştii asiatici şi cu cei occidentali la Perissa? ”

“Nu-i picior de turist din Asia aici pe plajă. Nu ştii, Webmaster, că ei nu vin aici pentru plajă? Trebuie să fie la voi, la Caldera, ei sunt cei mai avansaţi cu tehnica şi tehnologia, ştiu pentru ce se vine în Santorini. Deci repet, numai la voi la Caldera trebuie să fie majoritatea vesticilor şi asiaticilor. ”

“Nu, nu prea mai sunt. Ceva ciudat se petrece aici”.

In acest moment vine în fugă motaneata, strigând:

“Webmaster, e jale! Ii spionez de câteva zile. Americanii, vesticii, japonezii şi ceilalţi asiatici părăsesc insula Santorini! ”

“Si unde se duc? ”

“Nu ştiu, dar pelicanul Petros din Mykonos, care ştie toate bârfele, a auzit ceva când îl hrănea cu peşte fetiţa lui Papilon si mi-a soptit si mie secretul. Se pare că sub coordonarea americanilor se construieşte în secret o insulă fantastică, noul Santorini. ”

“Unde? ”

“Nu stiu, dar voi afla eu, nu degeaba umblu de atâta timp prin Ciclade”.

“Bine motaneata, afla, şi ne spui şi nouă. Ii lăsăm s-o amenajeze, s-o pună la punct, să se bucure de ea câteva luni, iar apoi o “invadăm” şi pe aia. Nu mai aşteptăm câteva zeci de ani până să descoperim şi noi frumuseţile adevărate ale Greciei ca până deunăzi, tot timpul cu un pas sau mai mulţi în urma vesticilor. ”

“Webmaster, asta e ca-n bancul acela cu construirea în colaborare a celui mai performant automobil din lume, de italieni, germani şi români. Italienii au conceput caroseria, germanii motorul, şi am venit noi cu abţibildul:Made in România. ”

“Lăsând la o parte că e un simplu banc pe care-l au şi alte popoare, adevărul este că suntem inventivi. Mai urmează să fim şi eficienţi. ”

“O, Webmaster, este abia anul 2025, mai avem timp! ”

Capitolul 3: Incheiere.

Aceste rânduri s-au învârtit în jurul unei insule magice, reale sau fictive, din insulele Ciclade, sau de oriunde din lumea asta. Fiecare avem în minte câte o insulă minunată, reală sau imaginară, un paradis ascuns, în care am fost, sau urmeaza să mergem, sau eventual suntem conştienti că nu vom ajunge niciodată. Inspre ea ne îndreptăm visele, speranţele sau năzuinţele turistice. Sau, tot aşa, putem înlocui noţiunea “turistice” cu viata în întregul ei.

Vă doresc fiecăruia în parte să descopere şi să se bucure de insula aceasta, de propriul său paradis. Dacă totuşi nu o veţi găsi, căutaţi-o totuşi cu perseverenţă în continuare. Altfel, dacă abandonaţi, nimic nu mai are sens pe lumea asta.

P.S.

Am atasat un set de poze, care sa evoce momente din cele 2 capitole ale povestii: atat cautarea lui zuftim de catre serviciile secrete pana l-au reperat, cat si momente din Santorini, inclusiv cu locul viitorului sediu al Consulatului AFA

---

VIZUALIZĂRI: 2387 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI