Apără Duckadam!!! – Povestea unei nopți de glorie eternă

@Yersinia Pestis: Azi ai scris două articole. Nu, nu... nu un ecou și un articol, ci două articole. Cel puțin așa am perceput eu. Să mă ierte autorul celeilalte filozofări mai puțin turistică, dar pentru mine ecoul tău a fost de fapt articolul.

Dar să lăsăm celelalte filozofări. Habar n-am dacă ești stelist, dinamovist sau mai știu eu suporterul cărei echipe. Nici nu contează prea mult. DUCKADAM a fost român. Și alături de Nadia, Hagi, Năstase este un alt nume care a făcut lumea să caute pe hartă și să vadă unde e România. Nu știu după ce reguli s-o juca fotbalul acolo unde este el acum, dar știu că după regulile după care se joacă pe lumea asta ce-a făcut el în seara aia magică n-o să mai facă nimeni, multă vreme de-acum încolo. Mai ales la acel nivel. Iar modestia cu care și-a trăit cei 38 de ani de viață care au urmat, ar trebui să le fie multora un model.

Câteodată mă bucură rubrica asta de filozofări mai puțin turistice. Câteodată NU. Acest articol, pentru mine, e din prima categorie. Sănătate multă îți doresc, ție și familiei, Sarbători liniștite și dacă nu ne-om mai” auzi” anul ăsta, să fie la anul, cu bucurie și în pace.

@Yersinia Pestis: Pentru mine, evenimentul (trist) care a marcat săptămâna care a trecut a fost dispariția lui Duckadam, și nu zbaterile candidaților și cele ale serviciilor. El este neamțul care ar trebui să rămână în istorie, nu cel care a stat zece ani la Cotroceni. Asta - dacă am fi o nație cu simțul valorilor; din păcate, nu prea suntem.

Am vrut să îți răspund mai repede, dar ți-am citit ecoul în timp ce scriam și mi-am dat seama că ai comentat singur ceea ce trebuia, nu prea mai e nimic de adăugat.

Sau... ba da. La doar câteva zile distanță de trecerea sa în nemurire, deja nu se mai vorbește despre Duckadam. O dată în plus, motiv pentru a-ți mulțumi pentru acest articol!

@Pușcașu Marin: Mă onorează răspunsul tău, faci parte din cei de mi-s dragi pe saitul ista!

Duckadam este povestea celui care, atunci, in 1986, aveam 22 de ani. Pe vremea aia nu se ieșea, noaptea, pe stradă.Nu existau motive de sărbătorire, alea erau pe 26 ianuarie, pe 8 mai și 23 august, când erai scos cu arcanul la festivități false.

Ei, bine, în Adjud, în acea noapte, jumate din oraș a fost pe stradă, țopăiam de fericire în hore amestecate cu oameni simpli și milițieni. În acea noapte am avut pe cap un chipiu de milițian, premoniție, poate, pentru perioada 1987-2016 în care chiar am ajuns gabor, comisar șef și șef de formațiune orășenească și, apoi, județeană. Doamne, ce m-a durut capul, în acea noapte, de la acel chipiu!

Moartea lui Duckadam m-a durut, fizic! O valoare sportivă, o legendă, un OM, cu majuscule! “Modestie” , “Bun simț” sunt calități pe care, dacă le cauți pe DEX afișează:” Duckadam” Iar dacă n-o fac, e vina admin-lui de sait!

Și, da, țin cu FCSB,în virtutea faptului că acolo au jucat, pe vremuri, alde Anghelinei, Sameș, M. Răducanu, Dumitru, Iordănescu. Iar pentru mine, portar ratat de nivelul Div. C, Vasile Iordache, poate, în opinia mea, cel mai bun portar, ever, al României !

Mulțumesc mult pentru urări, înseamnă mult pentru mine! În viața asta contează mult să nu te simți singur așa că, chiar dacă-s din complezență, cu atât mai mult dacă nu ,doar te bucură gândurile de bine ale altora de-ți sunt adresate! Îți întorc ,înzecit , urările, să te bucuri de sărbători frumoase, îmbelșugate, fericite, dar, mai ales, alături de cei ce ți-s dragi!

Mersi că m-ai băgat în seamă, cu respect!

@adso: E o seară în care nu am ce să mai cer! Tânjesc după dialogurile cu tine, faptul că mă bagi în seamă arată că Moșul chiar există și că, îți iartă greșelile .Mai ales că am recunoscut si i-am scris :” Moșule, îți spun că am greșit, dar, nu-mi pare rău!”

Am făcut, în octombrie, 60 de ani. Sunt speriat, mi se pare că viața mi s-a dus! Ce las în urmă? Am fost un funcționar conștiincios, un om cu trăiri modeste, cu vise rezonabile, speriat de înălțimi, care a luat visul lui Icar ca pe o poveste! Doamne, ce frumos este să crezi într-o poveste! Nici nu mai contează finalul! Romeo și Julieta și-au trăit iubirea, moartea dimpreună n-a făcut decât s-o sfințească!

Zborul lui Icar pe lângă Soare i-a topit ceara aripilor dar, până la prăbușire, i-a aratat ce este viața când îți împlinești un vis!

Duckadam a fost Icarul nostru, Soarele nu i-a topit, atunci, aripile iar noi, gloata, am putut întrezări gloria, fără să fim invidioși, sentimentul era prea măreț ca să-l doboare o trăire atât de mică!

Păcat că mulți dintre noi nu ne găsim chemarea și trăim agitați, bulversați. Nu-nțelegem rostul vieții de ne este dată. Cei care-nțeleg se bucură de versurile lui Coșbuc: “Ei și-au trăit chemarea lor/ Și i-am văzut murind ușor!”

Sărbători frumoase și liniștite! Cu respect!

@Yersinia Pestis: Anul acesta, în ianuarie, am vizitat Andaluzia pe cont propriu, într-un circuit configurat de mine şi de soţul meu, început în Málaga şi finalizat în Sevilla. Am avut în plan multe obiective turistice: muzee, palate, catedrale, etc. la care am făcut rezervare de-acasă. Soţul meu, un mare admirator al sportului, în general, şi al fotbalului, în special, a fost de acord cu toate, dar mi-a cerut pentru Sevilla, în primul rând, să fac rezervare la stadionul Ramón Sánchez Pizjuán fiindcă nu ar fi vrut să rateze locul în care Duckadam a făcut istorie. Desigur, m-am învoit cu mare plăcere, deoarece era şi dorinţa mea să văd locul în care a performat Duckadam. Turul a inclus la final, bineînţeles, şi coborâre în teren şi îmi amintesc că i-am cerut să-mi arate, cam dezorientată, la ce poartă apărase Duckadam. Am rămas clipe bune cu ochii pe poartă amintindu-mi clipele de mare emoţie pe care le-am urmărit pe 07 mai 1986 în direct.

Sunt fericită că AmFostAcolo călcând pe urmele marelui Duckadam şi ale colegilor săi de atunci!

Felicitări pentru articol!

@irinad: Sărut mâna, mulțumesc de ecou!

ce să spun, ești cu atât mai norocoasă cu cât ai ajuns pe acel stadion! Dacă aș fi statul român aș cumpăra stadionul ăla, Ramon Sanchez Pizjuan, dar, nu, nu i-aș schimba numele, așa legenda ar rămâne întreagă!

Duckadam este o legendă, Nadia, Năstase, sunt altele, la fel cum și Coandă sau Petrache Poenaru sunt… nu mai spunem de Eugen Ionesco sau George Enescu… este păcat că nu știm a le cultiva!

Am fost doborâți de lipsa de cultură promovată de 35 de ani încoace, de școala care a scos doar analfabeți, uitând că Spiru Haret s-a luptat pentru altceva când a promovat învățământul în lb.română. Astăzi avem idoli ciopliți, lupi în blană de oaie, la care ne închinăm, în disprețul înțelepciunii biblice…

Gata, nu mai îs filozof, să ne bucurăm, zic, de realizările de le-avurăm, să sperăm să fim sănătoși și cu chef de viață!

Sărbători frumoase îți doresc, cu liniște, fericire și bucurie! La mulți ani, sărut mâna!

@Yersinia Pestis: O să scriu acest ecou doar pentru că vreau să” mă-ncontrez” cu tine . Ți se pare că la 60 de ani viața s-a dus? Eu zic că de-abia începe. Vai cât de mult mi se pare că mai am până la 60. Și-s numai trei ani.

Te invidiez, sincer! Tu ai timp să te poți bucura de strugurii din via ta, ai timp să vorbești cu florile din curtea ta. Ai timp să-ți mângâi cățelul din curte, pentru care ești Dumnezeul lui atunci când îi duci un os sau ceva bun de mâncare. Ai timp să te bucuri de torsul pisicii atunci când stă lângă tine într-o zi friguroasă de iarnă. Ai timp să te” maimuțărești” făcându-ți nepoții să râdă. Acum, sau atunci când fiica ta va considera că e timpul să devii bunic.

Citeam undeva o chestie adaptată de un hâtru. ” Bucură-te de fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața ta. E adevărat că va veni o zi când vei constata că ai avut dreptate” . Știi ce-ți doresc eu? Ca ziua aceea, când vei constata că ai avut dreptate, să vină peste mulți ani de-acum încolo. Și să știi că eu nu fac urări de complezență. Pentru că urăsc ipocrizia, iar pe ipocriți îi detest de-a binelea. Așa că nu pot fi ceea ce nu-mi place să fie în jurul meu.

Și îți doresc asta, pentru că așa cum tu l-ai citat pe marele Cristian Țopescu când ai intitulat acest articol” Apără Duckadam” , tot așa îmi doresc și eu să primesc notificări pe mail mulți ani de-acum încolo...” Scrie @Yersinia Pestis” .

@Pușcașu Marin: Da, frumoasă încercare! Cu toții ne facem vise și speranțe despre importanța socială a muncii noastre, indiferent de vârstă. Uite, mie, la 60 de ani, importanța socială a muncii mele îmi dă cu virgulă!

Senzația de-o simt e aia că, în timp ce alerg în cursa vieții, dacă mă ridic pe vârfuri, văd linia de finish. Iar eu mă las depășit de toți, dar, implacabil, ajung să trec acea linie, indiferent de-ntârziere…

Cică, atunci când depresia vine peste tine , tu, trebuie să zâmbești. Depresia , văzându-te râzând, crede că ești idiot și pleacă!

Sanchi, la mine și-a chemat ajutoare și hălăduiește, abitir, prin creierul de mi-a fost stabilit să-mi dea reflexe și, rar de tot, gânduri.

Mi-e frică să dau cu “Huoăă” , ce mă fac dacă “se ia curentu’??”

Doar așa, de adevăr istoric, nu Țopescu a comentat finala , ci , Teoharie Coca Cosma. De la el am rămas cu “Duckadam trebuie să apere, Duckadam va apăra! … Apărăăă Duckadam, am câștigat! Suntem finaliști! “

@Yersinia Pestis: Ai dreptate. Cristian Țopescu era la” izolator” în perioada aia. Călcase pe bec parcă la EURO 84 cu un comentariu mai nașpa. Nu mai țin minte exact. Dar nu mă las nici io. Teoharie Cozma Coca (așa-mi plăcea mie să-i zic) a zis...” Apără Duckadaaaaam! Ne-am calificat în finalăăă” . Nu realizase în primă instanță că Steaua câștigase .

Despre restul... ce să zic. Mi-a arătat viața de multe ori că lumea-i mică. Cine știe cum ne-om nimeri la un șpriț. Chestia aia de ziceai că și-a chemat și ajutoare, nu că pleacă... fuge cât poate de repede când m-o vedea pe mine. Eu râd tot timpul, așa că-ți dai seama ce impresie o să-și facă. Așa c-o să fugă și-o să se ascudă în una din cele trei găuri de pe un teren celebru de golf . Pardon... o biată peluză pe care cineva a muncit câteva minute și a făcut trei găuri.

@Pușcașu Marin: Poate că viața te-o arunca pe meleaguri vrâncenești, m-aș bucura să-ți fiu ghid! Că Vrancea are locuri bengoase de arătat, să știi! Iar eu, cât timp le-oi mai ține minte, sunt dispus să le-arăt !

Altfel, ce să spun, târâș-grăpiș, ne trăim soarta, cu toții știm finalul: Moartea e cea mai răbdătoare, te așteaptă o viață s-ajungi la ea!

@Pușcașu Marin:

Mai exact in 83, preliminarii EURO84, dupa meciul Suedia - Romania (0-1) cand a spus ca jucatorii nostri ar trebui lasati sa joace in strainatate.

@Nasshu: Da, meciul de l-am câștigat cu 1-0, gol marcat de Cămătaru, care a făcut o cursă inimaginabilă! Cămătaru, cel care fusese ironizat de Fănuș Neagu, care, după acest meci, avea să scrie celebrul lui articol “M-ai învins, Rodioane!”

Pe vremea aia totul era mai calm, cu mai mult bun-simț, miștocăreala era șlefuită, nu se reducea totul la “. uie!” Lumea citea cărți, se foloseau cuvinte și expresii frumoase, aproape că nu-ți păsa că ai căzut la mijloc, că totul era cu ștaif! Era o glumă, pe atunci :” De departe zici că-i prost dar, când te-apropii, te convingi!”

Era un fel de “La Medeleni” a lui Teodoreanu, se trăia după alte valori. Oare numai eu sunt melancolic?!

@Yersinia Pestis: Nu eşti doar tu melancolic!

Citindu-ţi doar în dimineaţa asta filozofarea mi-am început ziua cu încercarea de a-mi reţine câteva lacrimi pentru a nu le vedea colegele mele - că am "decât" 7!! - cum se prăvălesc pe obraji la vale...

Iniţial am scris - apoi am şters şi iarăşi scriu cu rugămintea de a nu te supăra - "flecăreala" ta continuată de chibiţul lui @Marin Puşcaşu şi @Nasshu mă menţin într-o lume dulce a comentariilor documentate cum, din păcate, mai greu întâlneşti astăzi.

Una în care, de multe ori, îmi vine să dau sonorul pe minim întrucât, indiferent de meci, comentatorii sportivi vorbesc doar de sume de transfer sau alte date seci, cu pauze mari în timpul meciurilor, fără implicarea afectivă a celor doi menţionaţi de voi. De domnul Ţopescu nu ştiu pe careva dintre microbiştii ce l-au ascultat măcar o dată să nu-i fie dor...

Dar mă luai cu vorbăreala şi nu v-am făcut cunoscută porneala lacrimilor, un moment al vieţii mele trăit tot datorită "serii lui Duckadam".

Trebuie să recunoaştem, înainte de finală, cam puţini credeau în izbânda noastră. Astfel că pariurile amicale - nu era la acea vreme puzderia actuală de case ce afişau cote - puneau la bătaie sticla de vin, dinamoviştii obligaţi să strige pro Ghencea ori altele asemenea.

Ei bine, aveam vecini doi stelişti înfocaţi - astăzi ambii trecuţi de 75 ani - unul optimist şi celălalt pesimist în privinţa aducerii trofeului în ţară. Au făcut o tocmeală despre care noi, ceilalţi, aveam să aflăm doar după ce Iovan ridicase cupa: Duckadam "l-a obligat" pe pesimist să îl plimbe pe optimist într-o roabă pe stradă!

Cred că pentru zecile de bărbaţi şi copii ieşiţi în acea noapte din case pe strada Ghioceilor din Mediaş plimbatul în roabă a constituit cel mai inedit mod de celebrare a unei victorii.

Drumul era de pământ iar trotuarele ce-l mărgineau acoperite cu un asfalt spart în multe locuri, motiv pentru care roaba se poticnea destul de des.

A fost ceva de neuitat! Meciurile şi comentariile ce se întindeau în noapte pe trotuar după meciurile naţionalei sau ale echipelor de club în Europa ori acasă aveau un farmec aparte. Şi darul de a dilua inerentele animozităţi fotbalistice ori chiar sociale (se împăcau vecini certaţi sau care nu îşi vorbeau de ceva timp).

Gata, am filozofat şi eu destul...

Îmi sunteţi dragi şi m-aş întâlni cu mare plăcere la o chibiţeală cu voi alături de un pahar de vin de Vrancea.

Că de acolo a pornit alaltăieri totul!!

@Marius 72: “Ochii care au plâns foarte mult sunt cei mai frumoși! Poți vedea în lumina lor cum durerea s-a transformat în putere “

Este păcat că ne cenzurăm trăirile, ba facem cursuri de dezvoltare personală ca să ne ascundem sentimentele! Bine, e clar că nu vei un medic bun dacă-ncepi să plângi cu pacientul și câte și mai câte profesii. Totuși, sentimentele nefiltrate te fac mai OM.

Astăzi se caută scandalul, că ăsta vinde cel mai bine! Tabloidele ne vând știri false sau, dacă-s reale, sunt fără importanță! Dar, deh, astea-s zilele de astăzi, noi, ăștia melancolici , suntem anacronici! Pe cei tineri nu-i interesează apusul de soare văzut din gura cortului ci câte stele are hotelul! Nici măcar nu poți fi supărat pe alegerea lor!

Altfel, dacă ajungeți în Vrancea , vinul de vi-l ofer e ultima problemă! 🤗

@Yersinia Pestis: Ieri s-a stins și cel care a comentat finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, vocea care a strigat „Apără Duckadam!” - Teoharie Coca-Cosma. (sport.ro/fotbal-intern/te ... -din-viata.html).

Câteva date biografice și detalii privind cariera cunoscutului comentator puteți lectura aici: enciclopediaromaniei.ro/w ... arie_Coca-Cosma.

Mda... Și azi un mare handbalist: Cornel Oțelea...