Crăciunul pentru suflet

@Yersinia Pestis: Ce frumos ai scris despre Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos și despre sărbătoarea sufletului! Frumoasă și poezia!

Azi îmi aștept copiii cu jumătățile lor și cu cei doi nepoți, au vrut să se întâlnească la noi la Pitești pentru că stau în locuri diferite, București respectiv Brașov. Ne întâlnim toți cam de vreo patru ori pe an. O bucurie a sufletului! Este o tradiție pe care ei au moștenit-o de mici. Nu era Crăciun sau Paște să nu mergem la părinții mei și ai soțului. Cele două zile le erau dedicate!

Sărbători minunate cu lumină și iubire în suflet! La mulți ani!

@mprofeanu: Sărut mâna, să vă bucurați de un Crăciun liniștit, alături de cei ce vi-s dragi, asta este esența!

Mie mi-au plecat, ieri, copiii, sunt tată de fată și și-a adus băiatul, pentru Noaptea de Crăciun, la părinții ei: sunt un pic egoist dar am fost tare bucuros și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru bucuria de-a fi avut copiii la masă !

Pe urmă, firesc, au plecat și la ai lui, lăsându-mi casa goală dar, măcar, sufletul plin!

Asta doresc tuturor, să ne bucurăm, cuminți, de Nașterea lui Isus, și, poate reușim să fim ca-n versul colindului: “De Crăciun, fii mai bun!”

Cu mult respect, sărut mâna!

@Yersinia Pestis: Mulțumesc pentru aceste vorbe spuse din suflet pentru sufletele noastre!

@Carmen Ion: Sărut mâna!

Cu tot respectul, nu am scris aceste vorbe pentru sufletele voastre ci pentru sufletul meu! Dacă vă regăsiți în ele e cu atât mai onorant pentru mine, asta poate doar să mă bucure!

Nu vreau să fiu groparul Sărbătorii, fiecare o percepe și o trăiește cum simte, cum crede de cuviință! În sufletele noastre nu există hotare, nici limite, nici nu trebuie să dăm explicații, nimănui! Trebuie doar să ne găsim menirea și să-ncercăm să ne-o-mplinim! Așa cred eu!

Să te bucuri de Sărbători frumoase iar Noul An să-ți ajute la împlinirea dorințelor și, mai ales, să-ți lase Speranța! La mulți ani!

Mulțumesc pentru aceste cuvinte frumoase! Poezia e superbă și, din pacate, extrem de adevărată. Sărbătoarea Crăciunului a devenit în ultimii ani foarte comercială, chiar și colindele date până la saturație pe toate posturile, se demonetizează.

Ne-am bucurat și noi să ne vedem sau măcar să ne auzim cu cei dragi, pentru că, prinși în vârtejul vieții de zi cu zi, prea rar facem asta.

Sărbători fericite tuturor alături de cei dragi vouă!

@RoxanaGRS: Mulțumesc tare mult pentru vorbe, mereu mi-au plăcut discuțiile cu tine, echilibrul tău , pe care l-am găsit in ceea ce scrii! 🤗

Sărbătorile astea mari au darul de-a ne duce, un pic, la introspecțe, la o proprie evaluare a ceea ce voiam să fim și ceea ce am devenit!

Fiecare cu concluziile sale, conform personalității proprii, a aspirațiilor și analiza devenirii. Sămânța binelui este, cred eu, în sufletul tuturor, depinde de cât de mult o lăsăm, o ajutăm să crească! Binele suportă tot felul de percepții, binele meu nu va corespunde celui pe care ți l-ai stabilit pentru tine, dar, dacă nu interferăm negativ, ne putem cultiva starea de mulțumire făra să-l necăjim pe cel de lângă noi! Zâmbetul și atitudinea amabilă ne vor ajuta, ever, să fim mai buni!

Sărbători liniștite, sărut mâna! Cu respect! 🤗

@Yersinia Pestis: Ce poezie frumoasă! Nu o știam, mi-au dat lacrimile citind-o...

Si noi suntem printre fericiții care au avut copiii și nepoții acasă, de Crăciun. Fiica mea stă în aceeași curte cu mine, băiatul la București. A doua zi de Crăciun sau de Paște pleaca la mama norei, săraca o fi geloasă pe noi!

Tot binele din lume vă doresc!

@adrianaglogo: Da, este o poezie de care am aflat total întâmplător, citind un articol despre munca unui preot. Și, ea, poezia de care spun, m-a făcut să gândesc la ce avem de returnat, în viața asta, doar pentru motivul că am primit. Și nu realizăm asta, tot ce primim ni se pare cuvenit! Iar cei de-au avut puterea și înțelepciunea să ofere nu vor aștepta, niciodată, recunoștință și nici nu vor reproșa lipsa ei.

Puterea și înțelepciunea de a accepta nerecunoștința sunt trăsături importante care pot contribui la dezvoltarea personală și la o viață de relații interumane armonioase. Acceptarea nerecunoștinței, mai ales din partea celor care beneficiază de ajutorul nostru, ne ajută să ne concentrăm pe intențiile noastre și pe valorile asumate, fără a aștepta recunoaștere sau recompensă.

A învăța să acceptăm nerecunoștința începe prin a ne cunoaște propriile motivații. De ce ajutăm oamenii? Dacă ne dorim să facem bine, acceptarea lipsei de recunoștință devine mai ușoară.

Puterea de a accepta nerecunoștința este un semn al maturității emoționale și al înțelepciunii. Cultivând bucuria de a fi util, putem transforma chiar și cele mai dificile experiențe în oportunități de creștere personală. A învăța să privim dincolo de reacțiile imediate ale celor care beneficiază de ajutorul nostru ne permite să trăim o viață mai împlinită și mai plină de sens.

Doamne, scuză-mă, am dat-o—n filozofii, o să te plictisesc cumplit, te rog, iartă-mă! Da, în zilele astea ne bucurăm de prezența ălora de-i iubim, necondiționat, de timpul petrecut cu ei și la speranța că vom avea parte, cât mai mult timp, de această bucurie!

Sărbători liniștite !

@Yersinia Pestis: Nu, nu m-ai plictisit deloc. Dimpotrivă, am citit cu plăcere un alt fel de "scriere" a ta!

@adrianaglogo: 🤗🎄🍀💐🥂

Superbă poezie!!! O știi de mult timp?! Până acum n-am mai auzit-0/citit-o nicăieriMă bucur că ai scris-o aici, am s-o copiez și s-o memorez!

Ce frumos ai descris sărbătoarea Crăciunului Din păcate, așa cum bine ai punctat, în ultimii zeci de ani

Prin anii '50, copil fiind, altfel percepeam Crăciunul împreună cu părinții și surorile! Chiar dacă masa și podoabele din brad nu erau așa de încărcate, ca acum, altfel simțeam nașterea Domnului povestită de mama!

Să nu uităm că era perioada când Stalin încă trăia, că în școli se interzisese predarea religiei, că filo-rusismul era impus, etc, etc. Atunci trăiam mai intens nașterea Domnului!

Îți mulțumesc pentru gândurile frumoase despre Crăciun! Să fiți sănătoși și binecuvântați!!!...

@doinafil: Trăirea Crăciunului e cea mai frumoasă speranță a copilăriei! Aveam vreo 6 ani când mama m-a-nvățat “O ce veste minunată!” . Așteptam bradul, la început aveam câteva globulețe argintii și roșii, un vârf de brad și ornamente făcute din hârtie creponată. Și artificii, sârmele alea cu o pulbere pe ele, care se aprindeau cu chibritul… Primeam, în brad, ceva bomboane și câte o jucărioară, ieftină, deh, după buget! Bucuria mea era imensă, nimic n-o egala !

Apoi, când tehnologia e evoluat, instalația de brad a devenit tot mai frumoasă și complexă, cadourile tot mai sofisticate, doar că eu creșteam , de fapt , îmbătrâneam .

Am ajuns să fac bradul pentru copilul meu, să mă bucur de uimirea din ochii ei la vederea bradului, să-i spun poveștile, s-o învăț colinde.

Acum îmi aștept menirea de bunic, sper să am înțelepciunea de-a transmite emoția Crăciunului și mogâldeței ce va fi să fie.

Cu toții avem melancolia Crăciunului din copilărie, copilăria fiind vârsta trăirilor în formă pură, nealterate de coduri, reguli sau norme. De aia tânjim, fiecare, după libertatea de a trăi așa cum simți, pe care, doar când ești copil ți-o permiți .Iar Crăciunul, cu magia lui, trezește copilul din noi!

Sărbători de iarnă liniștite, sărut mâna!

@Yersinia Pestis:

O stupida de reclama comerciala, fireste, mi-a acoperit aproape jumatate din articolul tau. dar am inteles esenta!

Da, majoritatea, prinsi in valurile vietii, uitam esenta sarbatorilor si rostul lor.

Dar eu consider ca nu trebuie sa fim buni si recunoscatori doar de marile Sarbatori, ci tot timpul!

Isus s-a nascut pentru noi, ca un miracol. Ajutand pe cei in nevoie, si noi facem miracole. pentru ca un gest facut la timpul potrivit poate fi un miracol pentru cel ce-l primeste. Eu am trait astfel de miracole, aici, cu voi!

Si eu tanjesc dupa Craciunurile copilariei, cand era si zapada, si colinde adevarate (la tara, la bunici) si porc cu gust de porc. Eu, copilul de atunci, mergeam cu Plugusorul, cu Sorcuva, cu Steaua si ma bucuram de o felie de cozonac, un mar, doua nuci, un covrig... In satul bunicilor nu se dadeau bani!

Craciunul e un timp al bucuriei, al recunostintei si al bunatatii.

Sa fie bine tuturor! Craciun fericit!

@Zoazore: În sfârșit, m-ai băgat în seamă!De vreo câteva luni am avut impresia că te-ai săturat, ireversibil ,de mine, ceea ce-i de-nțeles, sunt un om cu mofturi dar și de ceea ce scriu, ceea ce e mai puțin de înțeles, io scriu rar pe-aici și, promit, o să scriu și mai rar!

Ăsta nu ar fi vreun reproș, nu am căderea să-ți reproșez, ba chiar nici curajul , pen’că, nu de alta dar, bărbată cum te știu, mi-ai da cu “Huoăăă!” , ba cred că mi-ai sparge geamurile, dac-aș insista pe idee, iar eu mă încadrez pe ipoteza demonstrată că numai bou-i consecvent. Da, nu vreau să jignesc regnul animal de făcui referire !

Da, trebuie, mereu, să fim buni, asta o știm! De ce stresul cotidian ne face să uităm de bunătate, de amabilitate, ne face să zâmbim mai rar și ne aruncă spre înjurătură? Iacă, asta e un o mare taină, atât de adâncă încât, pe lângă ea, Triunghiul Bermudelor (insulele, nu obiectul vestimentar) e pantaloni scurți (ce spuneam de hanța-n cauză). Nimenea n-a găsitără răspunsul plauzibil și cel făr-de-ndoială!

Cu toții credem că fiind reactivi suntem atenți , vigilenți și astfel nu ne vor mânca merindele din traistă câinii. Ca, de fapt, să vedem că din merindele de le-avem și de le păzim cu-ncrâncenare, putem crăpa-n noi, pe săturate, putem da și câinelui (doar omul este cel mai bun prieten al hămăitorului) bașca firimiturile de ne prisosesc și cu care putem să săturăm paserile ceriului, deci, ne realizăm scopul, mâncăm, cugetăm (deci existăm) și facem și lucruri frumoase, iute dătătoare de satisfacția bunătății! Qed!

Deci, spui așa, în mod obicinuit suntem parșivi și-ai dreaq, atuncea, măcar de Crăciun să uităm înverșunarea și să credem că suntem buni!

Dacă ai avut răbdare să citești acest ecou, să nu te îngrijorezi despre mine, sunt ca de obicei, doar că de doo zile nu-mi luai hapurile. Și nici nu m-or lăsat să beu, deși am un leu , un leu real, de la Grădina Zoo (atenție, am spus” Zoo” nu “Zoa” ! 😛🙃🤣

Totuși, dacă până mâine nu-mi reviu, sună tu la 112 și spune-le să mă caute, ăia de la spitalul de glumeți, în cușca câinelui (cacofonie întâmplătoare).

Să ai parte de Sărbători frumoase și de un An Nou mai bun, eu o să mă strădui să ți-l fac așa, promit să scriu și mai puțin! Uite, mă jur : să n-apuc să mor ! Vezi, sunt cumplit de serios !😂🙃🤣

Last edit , scris azi, 28.12.2024, ora 11,01:

Se pare că sunt caz de targă, Matty m-a evacuat silit din cușca lui. Mi-a mârâit că gata, Crăciunul a trecut și nu mai este cazul să fim buni ! Sună tu, te rog, la Protecția Stăpânilor de Animale, poate mă pot ajuta: vreau , pentru spațiu-mi locativ, o cușcă mai mică și un bol cu mâncare de câini( vită, te rog, în aia de pui am găsit pene , mă face să scuip printre dinți !😜🙃)

@Yersinia Pestis:

Ha, ha, ha!!! 😂 🤣Reveni-și la starea-ți naturelă. Asta nu înseamnă că te consider neserios în rest, ba dimpotrivă, câteodată mă uimești cât de serios și înțelept ești în ceea ce scrii p'aicișea!

Îmi placi și-așa, și-altminterea Să fii sănătos și bun, precum ai scris și ne-ai îndemnat să fim, nu numai de Crăciun!!!...

@doinafil: Păi, cum spusei, oleacă mai sus: trecu Crăciunul, deci, să cadă masca!

E greu, tare, să pari bun când tu, de fapt, ești cu alte setări, scoaterea din obișnuință, deh!

Râsul sardonic e muzica de-mi place și făcutul de sîc-sîc! , sportul mâinilor de știu de el!

Obișnuința devine a doua natură, ca să scapi de obișnuință trebuie să lupți, succesul nu-i garanatat (câți nu încearcă să se lase de fumat?), o luptă-i viața/ deci, te luptă! / cu dragoste de ea, cu dor! astea-s mesaje promoționale, să învățăm să ne depărtăm de ele, zic!

Doamne, glumesc, cred că realizezi! Cu toții avem bunătatea în noi, doar că fiecare o înțelege cum vrea! Fii bună, zic, învață-mă, cum aș putea să fiu mai bun?!

Cât despre-nțelepciunea-mi, nu-nțeleg mirarea-ți : mereu am fost pregătit pentru viață, de fiecare dată, după ce deschid ușa casei, fac un pas în spate să aibă loc să iasă cei surprinși de sosirea-mi ! Nici nu mă uit la ferestre, nu mă interesează să văd cine sare prin ele și-apoi să le-ascult explicațiile ilogice ! Mie mi-a plăcut mult “ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii “ și , de-aia, nu ucid, cu mintea, minunile de le-ntâlnesc în calea mea ! Lumina altora, ei, aici e treaba lor, factura vine la ei, vrei să vezi vrăji ascunse-n adâncimi de întuneric, plătește, tată ! 🙃🤗🤣

@Yersinia Pestis:

Nu este cazut sa scrii mai rar! Si asa este destul de rar, mai rar decat mi-as dori eu sa te citesc!

Am avut si inca mai am, o perioada foarte aglomerata. Am lucrat si de Craciun si voi lucra si de Revelion. Plus ca a trebuit sa fac si cateva pregatiri, sa nu am masa goala de Craciun.

Da, voi fi singura si de revelion, dar voi lucra, asa ca nu voi simti singuratatea. In plus, mai sunteti si voi pe aici!

Cat despre "spatiul locativ", parerea mea este sa incerci, totusi, cu Adriana! Ea nu cred ca te va marai! si te va primi cu drag in casa! Lasa-l pe Matty singur in "garsoniera lui!

Si voi sa aveti distractie si sanatate si tot ce va doriti in 2025! Si, DA, scrie mai des!