Prezenţe româneşti în munţii Tatra

TIPĂREȘTE

Impresionaţi de vizita în minunatul oraş Cracovia, ne-am hotărât să mai vizităm ceva în Polonia şi pentru asta am ales Zakopane, o staţiune turistică de la poalele munţilor Tatra.

Cunoscut mai ales pentru celebra trambulină de sărituri cu schiurile, unde Icarii moderni al zilelor noastre îşi testează anual limitele, oraşul oferă şi alte atracţii turistice la fel de interesante.

Zakopane alături de Zywiec şi Novy Sacz reprezintă o zonă,unde trăieşte o minoritate numită gorali (munteni), care se pare, sunt urmaşii valahilor, ajunşi aici în urma transhumanţei carpatice, practicată până prin secolul XIV. Deşi originea acestor munteni este uneori contestată, unele cuvinte din limba română (baci, jântiţă, colibă, bryndză, vatră), unele obiceiuri sau tradiţii fac, să fie acceptată în general ideea, că goralii sunt descendenţii direcţi ai valahilor.

Am vizitat Zakopane într-o perioadă, când aici era un festival şi mulţi comercianţi erau îmbrăcaţi în costume populare, care semănau cu ale noastre din zona Ardealului, mai exact din Maramureş.

Drumul de la Cracovia la Zakopane a fost unul foarte bun, unele porţiuni cu câte două benzi separate pe sens îţi dădeau impresia, că eşti pe autostradă şi numai semnul cu restricţia de viteză te făcea, să apeşi cu moderaţie pedala de acceleraţie.

Toate bune şi frumoase, până am ajuns la intrarea în oraş, când coloana de maşini din faţă ne-a stopat elanul. Iniţial am crezut, că s-a întâmplat ceva (barieră, accident etc), însă după un timp de aşteptare, mi-am dat seama, că aglomeraţia era de vină.

Plecat destul de des cu maşina prin ţară şi prin Europa,imi impun de fiecare dată (din motive economice şi de securitate ) un stil de conducere prudent şi cu ajutorul pilotului automat reuşesc, să am nişte consumuri la benzină aproape de cele indicate de fabricant.

Ei bine, toată economia mea de carburant, pe care o făcusem în cele două zile cu drumul la Auschwitz şi acum la Zakopane, s-a dus pe apa sâmbetei, în cele 50 de minute pierdute la intrarea în oraş. Norocul meu a fost, că la primul sens giratoriu (cauza blocajului) a trebuit să fac la stânga pe strada Chramcowki, zona gării pe unde aveam cazare şi aşa am mai câştigat ceva timp, pentru că lungimea coloanei era mult mai mare.

După ce ne-am cazat, am plecat per pedes spre centrul oraşului, mai precis să vizităm cunoscuta stradă Krupowki, stradă comercială foarte animată, plină de restaurante, terase, magazine, artişti şi interpreţi stradali.

Înainte de a ajunge în zona centrală, am luat-o pe Tadeusza Kosciuszki, o stradă perpendiculară pe Krupowki, cu magazine de suveniruri, restaurante, terase şi hoteluri. Numeroşi turişti se întorceau din centru şi ţineau în braţe ursuleţi sau căţeluşi, confecţionaţi din lână sau pluş.

Aproape de jumătatea străzii am observat pe dreapta într-un parc o mulţime de oameni şi cupolelele unor corturi imense, care aveau înscrise pe frontspiciu Festival Zakopane. Pe lângă câteva aparate de distracţii pentru copii specifice unui bâlci tradiţional, în parc erau amenajate diferite standuri cu produse artizanale şi alimentare specifice zonei.

Eram în dreptul unui astfel de stand şi admiram nişte exponate, când observ soţia,că stă de vorbă cu două doamne între două vârste. Cum eram sigur, că nu ştie o boabă de poloneză (ca de altfel nici subsemnatul), m-am apropiat, am dat „bună ziua” şi tare m-am bucurat, când mi s-a răspuns la bineţe în dulcea noastră limbă românească.

Doamnele erau din Cluj, veniseră ca şi noi în Zakopane ca turişti şi acum erau la sfârşit de sejur. După ce am făcut un schimb de impresii pe teme turistice şi ne-au dat adresele de domiciliu, pentru o eventuală vizită ne-au recomandat să vizităm o anumită alee din acest parc, unde o să avem o surpriză plăcută.

Curioşi, am intrat pe mica alee şi într-adevăr a fost o surpriză pentru noi, să vedem standuri cu articole de artizanat de excepţie, iar sus pe o pancartă scris România. Am salutat-o pe doamna, îmbrăcată într-un frumos costum popular de la primul stand, care s-a bucurat sincer de întâlnirea cu noi, ne-a servit cu produse româneşti şi ne-a povestit cu multe amănunte ce era cu prezenţa dumneaei pe aceste meleaguri.

Aşa am aflat, că se numeşte Silvia I., locuieşte în Cluj şi ca meşter popular reprezintă Asociaţia Meşterilor Populari Clujeni. Prezenţa dânsei aici şi a celorlalte colege vecine de stand, face parte din parteneriatul stabilit între meşterii populari din Cluj şi Zakopane, cu privire la schimbul de experienţă în materie de artizanat.

Între timp a venit lângă noi una din „vecine”, nimeni alta decât Preşedinta asociaţiei, doamna Viorica C., care a completat spusele doamnei Silvia. În plus mi-a arătat un album impresionant cu o grafică de excepţie, în care erau expuse poze şi date despre toţi meşterii populari din judeţul Cluj.

Asociaţia constituită cu ajutorul donaţiilor particulare, cuprinde artişti populari din toate păturile sociale ale judeţului şi cu o diversitate de meşteşuguri. Pe lângă promovarea tradiţiilor populare româneşti în ţară şi străinătate, asociaţia îşi propune, să indentifice pe toţi aceia, care se ocupă cu altfel de îndeletniciri. Deasemeni, asociaţia doreşte, transmiterea deprinderilor meşteşugurilor tinerilor care vor duce mai departe tradiţiile, ca parte componentă a procesului de educaţie.

De lăudat asemenea iniţiativă într-o societate din ce în ce mai mercantilă şi care ignoră în mod constant valorile tradiţionale româneşti. Alături de muzeul de la Casa Domnească din Suceava (care are sprijin totuşi din partea primăriei) această asociaţie merită tot respectul din partea noastră şi un 10 cu felicitări.

După ce am vizitat şi celelalta standuri româneşti, am revenit în strada Tadeusza Kosciuszki, am trecut pe lângă o clădire cu o aritectură deosebită, care mi-a atras atenţia Grand Hotel Stamary, apoi am intrat pe cunoscuta stradă Krupowski.

În periplurile noastre prin Europa am vizitat multe străzi comerciale aglomerate, dar aceasta din Zakopane le întrece pe toate. O maree de oameni pe distanţa de aproape 1,5 km şi sute de magazine cu produse de artizanat, tarabe cu produse alimentare tradiţionale specifice goralilor, terase, restaurante cafenele şi pensiuni produc pe această stradă o aglomeraţie de nedescris.

Am străbătut această stradă mai întâi în amonte, apoi am coborât spre strada Nowotarska, principala arteră de intrare în oraş. Aproape de capătul străzii Krupowki, pe partea dreaptă am dat de o biserică foarte frumoasă, Kościół Świętej Rodziny (Biserica Sf. Familii), numită aşa datorită statuii cu Sf. Familie din mijlocul altarului.

Este o biserică romano-catolică, construită în secolul XIX, cu două naosuri, trei capele şi un turn înalt străjuit de alte două mai mici la partea superioară. Pereţii altarului este decorat cu picturi murale, iar pereţii naosurilor cu frumoase picturi policrome.

Am traversat strada Nowotorska şi printre alte zeci de tarabe am ajuns la Kolej Linowa Gubalowka (Funicularul Gubalowka), cu care se poate ajunge pe platoul Gubalowka din munţii Tatra la peste 1000 de metri altitudine. Este un loc, unde se pot practica sporturi de iarnă, dar şi locul de unde se pot face numeroase drumeţii în zonă cu diferite grade de dificultate Preţul unui bilet la funicular este de 12 PNL de persoană adultă (18 dus-întors) cu unele reduceri pentru grupuri, copii şi studenţi.

Pe platoul din faţa funicularului sunt amenajate instalaţii de distracţii pentru copii sau pentru amatorii de senzaţii tari (carusel, bungee jumping) şi multe magazine, chioşcuri sau tarabe ce vindeau produse alimentare din lapte de oaie specifice zonei.

De la o astfel de tarabă am cumpărat şi noi câteva bucăţi din conoscutul caşcaval afumat osypek, numit şi ciupaga, preparat în diferite forme, ca mosor cu motive populare sau ştiulete de porumb. Cu toate că mesele tarabelor erau practic aşezate una lângă alta, preţurile pentru acelaşi produs erau diferite (între 8 şi 12 zloţi).

De aici am plecat să servim masa la un local din apropiere Gazdowo Kuznia, situat lângă malul unui râu pe strada Nowotorska. Deşi ne-a primit cu zâmbetul pe buze la intrare, ospătarul a întârziat cam mult cu luarea comenzii, aşa că ne-am supărat şi am plecat spre alt local.

După încă o încercare am găsit unul rustic în strada Krupowki, Karczma Siklawa, unde am servit masa la un preţ convenabil. Şi acesta era foarte aglomerat, însă personalul de deservire era de altă calitate. Nici nu am apucat să ne aşezăm şi un ospătar ne-a şi luat comanda.

Am revenit pe strada Tadeusza Kosciuszki, stradă ce duce spre gară şi locul unde aveam cazarea. De data aceasta am luat-o pe partea cealaltă a străzii, printr-un frumos parc, Lecha Kaczynskiego, denumit astfel în memoria fostului preşedinte al Poloniei, Lech Kaczyinski decedat la 10 aprilie 2010 în nefericitul accident de avion de la Smolensk, Rusia.

Tot în acest parc se mai află un monument, format din pietre de granit cu un vultur deasupra, ridicat în cinstea unui luptător neînfricat împotriva naziştilor, Joseph Kuras.

Cam acestea au fost obiectivele turistice ,vizitate într-o zi de august în Zakopane. Mai erau multe de văzut, Muzeul Kornel Makuszyńsk, Muzeul Karol Szymanowski, Valea Koscieliska, lacul Morskie Oko etc., însă timpul avut la dispoziţie, nu ne-a permis mai mult.

Dacă sunteţi în trecere prin Polonia aproape de acest oraş, nu ezitaţi, să-l vizitaţi. Este un oraş frumos, care vă poate oferi destul de multe atracţii şi posibilitatea unor drumeţii în munţii Tatra. Vă dorim călătorie plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 5624 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI