Zara Hotel Napoli – dezinfectant între gunoaie

TIPĂREȘTE

În timpul micii noastre escapade în Napoli despre care am scris aici vezi impresii, am fost cazaţi la hotelul Zara Napoli. Să vă spun câteva detalii legate de acest hotel poate îl veţi lua în calcul în eventualitatea unui sejur în zonă.

Deci după ce am pus la punct detaliile legate de zborul Bucureşti – Napoli a început căutarea asiduuă după cazare. Condiţiile erau două: aproape de gară şi undeva la până în 50 euro pe cameră pe noapte, bugetul fiind deosebit de auster.

În urma unor săpături mai ceva decât cele necesare pentru descoperirea Pompeiului ne-am oprit asupra a două hoteluri: Hotel Ginevra şi Hotel Zara. Ambele aproape de gară şi ambele sub 50 euro/ noapte. În cele din urmă câştigător a fost desemnat cel de-al doilea (hotelzara.it) datorită review-urilor bunicele de pe booking. Bineînţeles că nu am fost mulţumită de detaliile găsite pe site-ul cu pricina aşa că am dat o scurtă căutare pe google după numele respectivului hotel în speranţa găsirii site-ului oficial. Adresa a fost afişată încă din prima pagină aşa că, împreună cu domnul meu am început să studiem oferta.

Hotelul se află la aproximativ 150 m de gară şi avea o oferta pentru lunile ianuarie-martie de 34.90 euro/noapte/cameră dublă cu baie în cameră şi cu mic dejun. Ce ne puteam dori mai mult?

În plus, trebuie să vă spun că acest hotel oferă o opţiune pe care n-am văzut-o la alte hoteluri (nu spun că nu e, spun doar că noi nu am întâlnit-o). Pe lângă clasicele: baby cot, lunch, dinner, etc., mai aveau opţiunea “eat with us” la un preţ de 5 euro/persoană.

Nedumerită, am trimis un mail hotelului în care am rugat să ni se explice ce presupune mai exact acest lucru şi dacă trebuie achitat odată cu rezervarea sau se poate după check-in. Răspunsul a venit a doua zi. “Hotelul este afacerea mea şi a familiei mele. Seara obişnuim să luăm cina la hotel, cină preparată de noi în mod tradiţional. Oaspeţii noştri pot lua masa cu noi dacă doresc, iar noi le servim ceea ce mancăm şi noi. În acest fel considerăm că pot înţelege mai bine tradiţiile culinare napoletane”. Inutil să vă spun cât m-a încântat această ofertă, mai ales că preţul mi se părea derizoriu comparativ cu ceea ce se oferea. Din păcate, în niciuna din cele trei seri nu am apucat să vedem exact despre ce e vorba sau cum se desfăşura această cină deoarece de fiecare dată am ajuns la hotel muuuult prea târziu şi ne-a fost jenă să mai întrebăm “auzi, voi aţi mâncat sau putem să facem chestia aia care suna atât de super-tare? ”

Mi-a părut foarte rău în ultima seară, când am realizat că era prea târziu pentru aşa ceva, dar soţul meu m-a consolat cu “lasă, ariciule, închipuieşte-ţi că îţi trântea în farfurie o bruschetă şi o felie de pizza unsă cu o lingură de sos, amandouă fără niciun gust şi apoi se uitau la tine fără să scoată o vorbă. Dacă te gandeşti aşa sigur îţi trece supărarea…”. Ce să mai zică şi el când a văzut cât eram de supărată. Şi vă spun, am încercat să mă gândesc aşa, dar nu mi-a reuşit…

Acum să ne întoarcem la ce am văzut şi am testat şi să lăsăm ce n-am apucat să încercăm.

Hotelul este de fapt mai mult un B&B aflat la etajul al doilea al unei clădiri situate în Via Firenze la nr. 81. Are şi lift dar în care încap cu îngăduinţă maxim două persoane. Dacă mai au şi bagaje… mai bine urcă pe rând…

Dimineaţă când am ajuns, deşi era mare agitaţie deoarece era duminică şi mulţi făceau check-out-ul, cel de la recepţie (pe care îl banuiesc că era cel cu care am discutat prin e-mail) ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, ne-a indicat o cameră în care puteam lăsa bagajele până era gata camera, a scos o hartă, ne-a încercuit centrul vechi şi principalele obiective turistice, ne-a dat indicaţii despre punctul de informare turistică de la gară, despre pizzeria da Michelle şi di Matteo şi ne-a urat o zi bună. Deosebit de amabil!

Seara când ne-am întors, ne-am luat camera în primire – nr. 4. Ce să vă spun… micuţă, dar curată. Ne-am aruncat lucrurile peste tot şi am trecut la o inspecţie succintă. Ridicat cuvertura – aşternuturile super ok. Bumbac fără pretenţii dar curate şi apretate. Baia - mică (abia am putut face o poză) dar cu toaletă, bideu, chiuvetă şi duş. Verificat repede bateriile, apa caldă – totul funcţional. Prosop, săpun, totul ok. În focurile inspecţiei se trezeşte şi soţul meu: “Ariciuleeeee, n-am făcut poze la cameră pentru AFA. Dă-te la o parte!!! ” Ce să mai zic... am tras repede cuvertura pe pat, am luat o parte din lucruri şi le-am înghesuit în dulap, apoi le-am scos din dulap ca să tragem o poză şi acestuia, dar degeaba. Aşa cum puteţi vedea, pozele sunt un fiasco total. Din păcate nu am fost inspiraţi să tragem câteva poze şi cu exteriorul hotelului. Ne-a scăpat din vedere pur şi simplu. Se pot vedea însă pe site-ul oficial.

Revenind la cameră... Mai e de menţionat că nu exista uşă sau perdea la duş, iar căldura era asigurată prin intermediul aerului condiţionat care însă funcţiona impecabil şi era deosebit de silenţios. Sau poate aşa ni s-a părut nouă căci fiind extrem de obosiţi am dormit buştean fără să-l auzim măcar.

TV-ul exista dar cred ca e cel mai mic TV văzut de noi vreodată. Până şi monitorul nostru de la PC s-ar putea să fie mai mare... Noooo, sigur e mai mare! Dar, cine să aibă timp sau putere de TV? Plus că pe toate canalele nu se vorbea decât italiană. A fost distractiv să-l vedem pe Al Pacino dând replici în limba lui Dante. Of, n-am să-i înţeleg niciodată!

Şi să ajungem la pat... ce pat... nici acasă n-am aşa pat. O saltea de am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Am dormit neîntorşi timp de trei nopţi. Vreau şi eu acasă din ăla!

A doua zi dimineaţă am ieşit la micul dejun. Trebuie să vă spun că în cele două dimineţi cât am servit micul dejun acolo (că în a treia am plecat cu noaptea-n cap) meniul nu s-a schimbat şi bănuiesc că e cam acelaşi indiferent de perioada din an, datorită comentarilor de pe site-urile de rezervări. Pe o măsuţă erau aranjate felii de pâine proaspătă, cubuleţe de unt, cutiuţe cu gem, un bol cu fulgi de cereale, un coş cu pacheţele de pîine toast, un borcan cu Nutella, prajituri gen Măgura unele cu ciocolată, unele cu gem de caise, o carafă cu suc de portocale, una cu suc de ananas, iar sus pe bar o carafă cu cafea şi una cu lapte şi... cam atât. Aş spune că micul dejun era chiar sărăcăcios comparativ cu alte hoteluri la care am mai stat, dar noi nu suntem fiţoşi, am mâncat ce ne-a plăcut şi ce nu aveau ne-am cumpărat de la magazin. Să spunem că patul a compensat micul dejun.

Ce să vă mai spun... În fiecare seară când ne-am întors am găsit curat în cameră, patul aranjat şi gunoiul luat. Per ansamblu şi-a meritat banii. Nu este un hotel pentru cei cu pretenţii, zona lasă de dorit mai ales pentru cei mai slabi de înger, dar este excelent localizat pentru vizitarea împrejurimilor, iar raportul calitate/ preţ este întradevăr imbatabil.

Acestea fiind zise, cred că am terminat cu relatarea micii noatre escapade iar acum aşteptăm cu nerăbdare vacanţa de mare cu copiii de la sfârşitul lui mai, începutul lui iunie. Destinaţia – THASSOS, Filios Studio. Până atunci săpăm AFA pentru a ne pune la punct toate detaliile şi, slavă Domnului, avem ce studia.

Vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI