Despre accesul pe platoul Bucegilor

TIPĂREȘTE

În iunie am decis să ducem fata să vadă Sfinxul şi Crucea. De fapt, excursia era hotărîtă de prin martie, şi pîndeam un weekend cu vreme bună să o punem în practică. Planul era să ajungem sîmbătă dimineaţă la 8:30 la telecabina din Buşteni, ca să prindem una din primele curse şi să fim sus cel tîrziu la 10, ca să ne plimbăm în voie. Dacă aţi citit povestirea mea despre Peleş (vezi impresii ), o să vă întîlniţi aici cu aceeaşi idee: experienţa trecută mă făcea să fiu niţel îngrijorat cu privire la desfăşurarea excursiei.

De cînd mă ştiu, telecabina Buşteni a fost o problemă. Am încercat să urc cu ea de mai multe ori, reuşind o singură dată: prin 88. Este o telecabină pe care nu te poţi baza. Degeaba vii chitit, de la Bucureşti, să urci în platou, că nu ştii ce te aşteaptă. Ba găseşti o coadă descurajant de lungă, încît descoperi că, dacă ai răbdare să urci, odată ajuns sus trebuie să te aşezi la coada pentru coborîre, ba nu merge că e vînt sau revizie. E absolut normal ca vremea să îţi schimbe planurile pe munte, dar ar fi bine să nu se adauge la asta şi contribuţia omului. Platoul Bucegilor este o zonă frumoasă, unde ai ce vedea, dar pînă la care nu toată lumea poate urca pe jos: majoritatea traseelor sînt dificile, la asta adăugîndu-se o diferenţă de nivel de 1300 - 1400 m, aşa că e firesc să cauţi alternative.

Una ar fi urcarea prin Sinaia, unde ai varianta maşinii, varianta telecabinei, din spatele Hotelului Montana şi varianta telegondolei de la Cabana Schiorilor, pînă la 1400, apoi telescaun sau telecabina pînă la 2000.

Alta ar fi urcarea cu maşina. Pînă anul trecut, doar pentru maşini de teren. De anul ăsta se asfaltează drumul de la Cuibul Dorului la Babele, ocazie cu care vara asta era închis circulaţiei auto (teoretic), riscul fiind să rămîi blocat sus din cauză că se asfaltează.

Alta este telecabina din Buşteni. Care, cum ziceam, e loterie.

Ceea ce a dus la apariţia unei afaceri: tur de platou cu maşina de teren. Băieţii de la telecabină nu par străini de treaba asta, care se desfăşoară în felul următor: lumea se strînge la cabină deja de pe la ora 8:30 (noi am ajuns la 8:45 şi erau cam 20 de persoane la coadă). Personalul de la cabină anunţă că sus e vînt şi nu se ştie cînd porneşte cabina. Între timp, la coadă, cîţiva tipi arată poze cu Lacul Bolboci şi alte atracţii ca să te convingă să mergi cu ei, cu maşina de teren. Preţul, dacă se strîng 6 persoane, e bun, ceva mai mult decît ar costa telecabina pînă sus. Ca să nu pierd timpul, am şi intrat în vorbă cu unul dintre ei, am bătut palma pe un preţ lejer îmbunătăţit, cu plata imediat şi plecarea pe loc, fără să mai aşteptăm să ne strîngem mai mulţi. A costat mai mult de persoană, dar la ora 9 eram deja pe drum. Ştiam locurile, ne interesa să ajungem la Babele, dar tipul îşi făcea treaba, ne tot oprea pe la puncte de belvedere, pe malul Lacului Bolboci ne-a oprit în vreo 2 locuri etc. A fost OK, am văzut mai multe decît plănuiserăm, ne-a urcat pe Vf Zănoaga (Podul cu Flori îi zic ei), de unde se văd frumos toţi Bucegii, plus Leaota şi Piatra Craiului, ne-a oprit niţel în Cheile Tătarului, şi ar fi trebuit apoi să ne întoarcem în Şaua Dichiu (pînă acolo era asfaltat, de acolo asfaltau spre Babele, nu spre Bolboci), să mergem la Babele. Dar, prin telefoane, au aflat că era imposibil de ajuns acolo, pentru că se asfalta pe la Piatra Arsă. Am făcut pe loc un plan B: asta e, renunţăm la Sfinx şi Cruce şi mergem în Peştera Ialomicioarei. Dar am aflat că merge telecabina de la Peştera la Babele, altă telecabină fantomă, care în unii ani merge, în alţii nu. Aşa că am ticluit un plan, care era perfect în asentimentul şoferului: să urcăm de acolo la Babele cu telecabina, şi sa coborîm apoi în Buşteni cu cabina cealaltă, care între timp pornise. Omul ne-a returnat din banii plătiţi suma pentru biletele de telecabină şi a plecat. Am renunţat la peşteră, căci nu am fi avut timp, şi am urcat cu cabina care pleca chiar atunci (merge din oră în oră). Pe la 11 eram deja sus.

Am făcut poze la Babe şi la Sfinx şi am pornit spre Cruce. La întoarcere ne-am aşezat la coadă pe la 14:30, aşa că nu am aşteptat mult. În spatele nostru, coada se mărea văzînd cu ochii.

Ziua se termină devreme cînd depinzi de transportul pe cablu, dar nici nu puteam să fi abordat traseul pe jos. Oricum, traseul de telecabină este cel mai spectaculos de la noi.

Un prieten a fost peste cîteva săptămîni, cu acelaşi gînd, cu fetiţa lui de 5 ani, dar a reuşit doar să facă o scurtă plimbare pînă la cabana Caraiman, pentru că a pierdut mult timp cu drumul.

Concluzia ar fi că nu există vreo variantă sigură, orice plan făcut de acasă se poate schimba dramatic. Poate, după ce se asfaltează şoseaua, să se poată ajunge uşor la Babele. Sper la un drum cu taxă, la un turism civilizat, la aplicarea pomptă a unor amenzi, ca să nu se transforme zona în ce e acum la Bîlea Lac.

La anul mă gîndesc la o drumeţie mai lungă, de la Cota 2000 Sinaia la Omu şi retur.

---

VIZUALIZĂRI: 4290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI