Herr segne dieses heim namens Pension Cora

TIPĂREȘTE

Plecat cu treburi prin Orașul Lalelelor, am tras a doua oară acolo unde evident, am fost primit bine și prima dată în urmă cu aproape 2 ani aproape în pragul unui Crăciun, rupt de foame și de oboseală după traversarea de iarnă a Carpaților Orientali și Meridionali. Era după ora 10 seara și eram cît se poate de îngrijorat, întrebîndu-mă unde oare voi găsi cazare pentru mine soție și cei 3 copii, cînd din noapte a răsărit clădirea pensiunii. Am răsuflat ușurat și nu am avut ce regreta... Culmea e că la ora aia am găsit și de mîncare și, deși programul afișat pentru masă era pînă la ora 22, totuși fetele de acolo au făcut un efort și ne-au servit.

Săptămîna trecută m-am cazat așadar din nou la Pensiunea Cora, aflată pe drumul spre Cîmpulung (E 574 sau DN 73) cu un picior în satul Mărăcineni și cu un picior în Municipiul Pitești, explicația acestei dualități fiind faptul că terenul se află chiar pe granița dintre cele două localități. Personal prefer locațiile aflate la periferia orașelor atunci cînd nu prea cunosc localitatea, pe motiv de liniște și preț care evident este mai mic decît cel al unei locații aflată în zonele centrale. În plus, în raport cu centrul Piteștiului este foarte aproape, doar la cîțiva km.

Pensiunea are actual 2 clădiri (acum 2 ani era numai 1), intrarea fiind chiar la E 574. Acum 2 ani am stat la clădirea de lîngă șosea, anul acesta în cea din spate (vezi foto). Actual, pentru un apartament format din 2 camere care aveau cîte 1 pat matrimonial fiecare + 1 pat single ce mai mare (așadar 5 locuri) cu balcon, baie și mic holișor am plătit 150 RON pe ziua de cazare. Fiecare cameră are TV și șifonier proprii, masă există doar în camera mare unde se află și o comodă înaltă suplimentară.

Camerele sunt ok, în baie cînd intri pe chiuvetă, toaleta și cadă apare sigla “dezinfectat”. Covoarele nu par îmbîcsite și nu au miros. În holișorul de la intrarea apartamentului erau cîteva perechi de papuci, oferite ca să nu umbli încălțat pe dinăuntru. Holurile strălucesc de curățenie și pe casa scării au fotolii unde eventual poți să te mai aerisești. Curtea este destul de largă și are un profil exclusiv funcțional - pentru parcare, putînd intra destul de multe mașini acolo. Nu am văzut în curte nici un singur muc de țigară lăsat pe jos sau ceva aflat la voia întîmplării. Există în curte un leagăn, așa că la nevoie copii mici se pot bucura de un scurt intermezzo.

În mod curios toate ușile sunt din metal, de ce habar nu am. O altă ciudățenie este asortarea culorilor interioare (vezi foto), dar nu este o problemă. Probabil că în clădirea de lîngă drum zgomotul șoselei este mai mare, deși eu unul nu țin minte de acum 2 ani să mă fi deranjat. Drept este că eu dorm tun, de poți tăia lemne pe mine…

Sala de mese se află în clădirea din față și include și un minibar. Aspectul este unul profesionist. Spre surpriza mea există și o încăpere separată pentru nefumători. În sala mare sunt 2 plasme TV, iar în cea pentru nefumători 1. Fețele de masă sunt curate, servirea promptă și personalul se poartă frumos. Intrarea la masă pentru cei aflați în cealaltă clădire se poate face și prin spate.

Mîncare se face numai pentru ce care se cazează acolo. Oferta nu este extrem de variată, dar este acceptabilă iar prețurile sunt relativ rezonabile. Mai jos dau cîteva exemple.

RON: Cafea 2,5 Brînză telemea 200 g 4 Kaizer 200 g 4 Ceai 2,5 O cană cu lapte 300 g 2 Un ou fiert/prăjit/omletă 1 Salată murături asortate 3 Garnitură cartofi natur/prăjiți 3 Ciorbă de curcan 6 Grătar din piept de pui 10 Cinci castraveți cornishon 1 Pîine suficientă pentru 5 persoane (din care 2 adulți și 3 copii de 3,7, 10 ani) 2. Pun foto cu notele de plată.

M-a surprins în mod plăcut faptul că de la bun început ni s-a oferit la alegere, fie să mîncăm acolo fie să mergem la un restaurant cu o ofertă evident mult mai bogată, aflat în relativa apropiere. Noi am ales din comoditate și din lipsă de timp să mîncăm la pensiune. Din nou, nu am avut ce regreta.

Ce gen de persoane am văzut eu cazate aici:

-Șoferi aflați în tranzit

-Familii aflate în tranzit

-Persoane venite cu diverse treburi

-Perechi venite să o pună de “una mică”

-Grupuri de adolescenți venite să facă o petrecere

Profilul pensiunii pare așadar mai puțin touristic și mai mult funcțional.

Minusuri

- Faptul că nu există minifrigider în apartament (acum 2 ani în cealaltă clădire parcă aș spune că era, dar nu sunt sigur fiindcă nu mai țin minte...) dar presupun că la acest preț am pretenții cam mari.

-Sigla “dezinfectat ” este plasticată și nu din hîrtie simplă fiind rezistentă la apă, astfel că nu ai de unde ști că întradevăr s-a făcut treaba.

-Acustica este destul de “permeabilă”, astfel că o pereche care se apucă “de una mică” și nu are grijă să nu o facă prea zgomotos, dă de lucru atenției vecinilor de palier. “Constatarea” este valabilă pentru ambele clădiri, garantez ….

Per ansamblu locația o recomand așadar din toată inima, fără nici o îndoială. Mă rog, pentru persoanele cu urechi mai sensibile s-ar putea însă să fie o problemă ...

P. S. Pe pereți erau pe ici pe colo un fel de decorațiuni cu propoziții în germană, una dintre ele am ales-o ca motto pentru titlu. “Herr segne dieses heim” înseamnă “Doamne, ocrotește această casă! ” și se afla la intrarea clădirii în care am stat noi.

P.P.S. Risc o propunere de clip, anume http://www.youtube.com/watch?v=zQYEqqXbOBU&feature=related

---

VIZUALIZĂRI: 2300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI