Mont Saint Michel

TIPĂREȘTE

Mont Saint Michel- Normandia - Franta

01.09.2011

Incep prin a va spune ca a fost un vis al meu sa ajung acolo!

Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns.

Am sa va povestesc in cateva cuvinte (stiu ca vor fi cam multe, dar…. ce sa faaaaac?! vorbesc prea mult?) ceea ce am aflat despre aceasta destinatie, informatii care, pe langa fotografiile de la fata locului, m-au ambitionat sa ajung acolo.

Mont Saint Michel este o insulita situata in Normandia, aflata pe lista patrimoniului Unesco inca din 1972.

Dupa parerea mea, reprezinta cea mai spectaculoasa imagine a Frantei: abatia pare mai degraba o fortareata ce se ridica din mare.

Am inteles ca in momentul de fata este cea de-a doua atractie a Frantei.

Site-ul oficial al insulei este aici. Aici puteti gasi informatii care va pot fi de folos.

Legenda spune ca arhanghelul Mihail i s-a aratat episcopului Aubert intr-o noapte din octombrie a anul 708, poruncindu-i sa construiasca o manastire pe muntele Tombe. Nu era prima data cand arhanghelul ii transmitea episcopului acest mesaj.

Arhiepiscopul a hotarat atunci sa inceapa constructia dar, datorita unei stanci foarte mari care nu putea fi data la o parte de nimeni, constructia nu a putut fi inceputa. Totusi, prin puterea inocentei sale, un copil a reusit sa mute stanca si astfel a putut fi inceputa constructia manastirii.

Manastirea a fost terminata la mijlocul sec. al XI-lea, dar destul de repede, o parte din ea s-a prabusit.

In anul 1203 abatele Jourdain a reinceput construirea bisericii, care a fost gata in 25 de ani si poate fi vizitata si in prezent.

Statul francez a catalogat insula in 1874 ca fiind monument istoric si in anii ’60 a fost redata calugarilor benedictini care se ocupa de abatie si in prezent.

Forma actuala a abatiei provine din anul 1897, cand a fost instalata in varful manastirii statuia de aur a Sfantului Mihail.

De doua ori pe luna, muntele pe care este cladita abatia devine insula, la 36 ore dupa ce rasare luna noua sau luna plina.

Gata cu istoria! a fost mult???

Deoarece nu se poate ajunge din Paris direct la Mont Saint Michele, am luat TGV din gara Montparnasse cu destinatia Rennes. Pentru a vedea orarul trenurilor puteti consulta site-ul acesta.

Biletul dus-intors m-a costat 125 euro.

Eu am preferat cursa care pleca la ora 7.00 si la ora 9.08 am ajuns in Rennes. Trenul este impecabil!! (atentie, in functie de ziua din saptamana, trenurile au orare diferite).

La iesirea din gara Rennes este o autogara unde asteapta o bus care preia calatorii veniti cu TGV-ul, cu destinatia Mont Saint Michel.

Puteti gasi informatii referitoare la aceste curse pe site-ul acesta. Busul pleaca la ora 09.30 si ajunge la poarta de intrare pe insula la ora 10.50. Fix!! Biletul pentru dus a costat 11.40 euro si tot atat la intoarcere. Pentru dus biletul se cumpara din autogara Rennes, iar pentru intoarcere de la sofer. Nu se vindeau bilete dud-intors.

Pentru a descoperi intreaga insula, sunt suficiente 4 ore dar, in limita timpului disponibil va puteti petrece si noaptea in acest colt de rai. Puteti incerca hotelurile care se afla pe insula sau pe cele care sunt pe uscat la 2-4 km distanta, ceva mai ieftine.

Insula are doar 41 de rezidenti si aproximativ 7000 de vizitatori pe zi.

In 1888 celebra bucatareasa Mere Poulard si-a deschis aici o pensiune, care dainuie si azi. Pe langa pensiune, azi exista si terasa, boutiq si magazin de biscuiti cu acelasi nume.

Programul de acces in abatie este in perioada 2 mai – 31 august intre orele 09.00-19.00, iar in perioada 01 septembrie - 30 aprilie intre orele 09.30-18.00. Abatia e inchisa pe 1 ianuarie, 1 mai si 25 decembrie.

Vizitele pot fi individuale sau tururi ghidate.

La intrarea in oraselul medieval, in partea stanga se afla Centrul de informare turistica, situat in fosta camera a paznicului. Aici veti putea obtine toate informatiile care va intereseaza si o harta insulei.

Pe un panou este afisat programul fluxului si refluxului. De acest orar trebuie sa tineti cont neaparat, mai les daca sunteti cu masina sau doriti sa vizitati pe jos, mica insulita aflata in apropiere, care are construita pe ea o capela mica. Drumul pe care se ajunge la aceasta insulita este acoperit la flux de mare, fiind practic marea in sine, la reflux.

Dupa ce m-am documentat la Centrul de informare turistica, am inceput drumul propriu-zis. Accesul se face pe Bulevardul Gate, trecand prin Poarta Regilor.

Denumirea de bulevard este improprie, fiind vorba de un drum nu mai lat de 3 metri. Dar pentru Mont Saint Michel, aceasta latime poate avea doar un bulevard!

Pe ambele parti sunt muzee, case si magazine extraordinar de pitoresti, care dateaza din sec XV – XVI.

Pe mine ma farmeca stradutele inguste, de piatra, cu magazinase si carciumioare care au reclame atarnate si te imbie sa intri.

Aici, la tot pasul, in tot felul de forme si culori, pancarde atarnate la intrarea in magazine si, in special in carciumioare, se miscau pe deasupra mea. Mai degraba cred ca se miscau in ritmul sirului de vizitatori, caci vantul nici macar nu adia.

Chair la intrare, pe stanga, este oficiul postal.

Casele au usi ferecate cu fier, in tot felul de forme si modele.

Pe dreapta dam de terasa Poulard si de hotelul cu restaurant ‘’Vieille Auberge’’.

La tot pasul proprietarii te indeamna sa le calci pragul, foarte amabili.

Cercelusii imensi m-au impresionat! sunt mare iubitoare de flori si numai in Irlanda mi-a mai fost dat sa vad aceasta planta sub forma de pom in conditiile in care la noi se chinuie sa traiasca in ghiveci doar. Imensa!!

In final, am ajuns la capatul celor 350 de trepte pe care trebuie sa le urc pentru a ajunge la abatie. Aceste trepte poarta numele de Grand Degree (Marea Scara).

Locul este plin de asiatici. L-am rugat pe unul dintre ei sa-mi faca o poza la capatul de jos al treptelor. Bineinteles ca si eu i-am facut lui una asemanatoare!

Urc scarile… urc…urc…

Aproape de varf este intrarea in manastire. In acel moment nu imi doream decat sa merg inainte: mai aveam atat de putin pana sus!! Pentru a putea continua si a vedea interiorul manastirii am platit 8.50 euro, pentru turul complet (pentru tinerii sub 26 de ani, intrarea este gratuita).

Traseul este bine dirijat prin stalpi metalici uniti intre ei cu lant, asa incat nu te poti rataci. Dupa ce ai trecut de unele etape, nici nu te mai poti intoarce.

Manastirea este spectaculoasa, de-a dreptul grandioasa! cred ca are 50 metri inaltime la interior.

Simpla, dar complicata totusi m-a impresionat foarte tare.

De fapt, avem de-a face cu o constructie pe mai multe etaje: o biserica cu etaju. La fiecare nivel este o alta capela sau manastirea propriu zisa.

Daca va spun ca in varful acestei insule, in varful constructiei este o un parculet absolut minunat, nici n-o sa ma credeti. De forma dreptunghiulara, este protejat de vanturi puternice printr-un zid foarte lat, care este compus din zidul propriu-zis, o alee si coloane care sustin partea de deasupra, care protejeaza impotriva stihiilor. Zidul exterior, pentru o si mai buna protectie, are geamuri.

Ai senzatia ca esti intr-o curte interioara a unui castel, de fapt curtea este marginita doar de ziduri, dincolo de ele fiind cerul!

Este spectaculos!

In mijlocul marii, in varful insulitei, acea gradina parca nu este de acolo!!!

Dupa cum v-am spus, pentru coborare nu poti face traseul in sens invers. Coborarea este prin alta parte. Daca la urcare am trecut prin tot felul de incaperi, la coborare traseul merge mai mult pe afara.

In final ajungi practic la baza abatiei, in orasel.

La intoarcere, era ora tocmai buna pentru masa de pranz si foamea m-a determinat sa caut ceva de mancare. Binenteles ca am dorit faimoasa omleta a madamei Poulard. Nu stiu din cate oua este facuta aceasta omleta, dar mi-a luat o ora sa o pot termina. Nu numai ca e mare cat farfuria, dar este groasa cam de 3 cm – adica URIASA! si este pufoasa dar totusi compacta.

Nu sunt zgarcita, ma incadrez mai bine in categoria micilor risipitori. De multe ori las mancarea in farfurie pentru ca nu o pot manca (din punct de vedere al cantitatii nu al calitatii). Dar aveti cuvantul meu, aceasta omleta, cu cat o mancam mai mult, cu atat ma facea sa mai vreau! desi simteam ca nu mai poooot! ma gandesc ca poate o fi fost un drog ceva si cum eu nu sunt obisnuita cu asa ceva, efectul a fost intantaneu!!

Insa mi-am adunat toate fortele si cu un ultim hei-rup am dovedit-o!!!

Puteti sa va inchipuiti ca nu mi-a mai trebuit nimic pana a doua zi la pranz!

Mi-a placut foaaarte mult! n-o voi uita.

Evident ca nu a mers pe uscat.

Am luat o ciocolata calda, pe care o ador si nu conteaza la ce o asortez, ca sa zic asa, daca e adevarata, merge la orice!

Iar cea frantuzeasca este chiar … adevarata.

Asa… deci o ciocolata calda si un pahar de vin alb, m-au ajutat cu succes sa dovedesc omleta in cauza.

Toata afacerea m-a costat 18.90 euro. V-am zis ca sunt o mica risipitoare… dar cine stie cand mai am ocazia sa ma intalnesc cu omleta madamei Poulard. Asadar, nu puteam sa o ratez!

Mai sunt si alte specialitati locale, dar eu nu sunt mancatoare de miel sau peste asa ca nu m-au tentat. Cred insa, ca sunt foarte bune, avand in vedere cantitatile pe care am vazut ca le consumau turistii. Ar fi vorba de miel pe pajiste sarata, scoici Saint-Jacques, melci de mare Grandville, pesti si crustacee din golf sau homarul Breton.

La intoarcere, in functie de ora la care luati bus-ul (14.30 sau ultima cursa de la 17.25) sunteti in Rennes la 15.50, respectiv 18.45 si puteti lua TGV-ul spre Paris la 16.05, respectiv 19.05. Veti fi in Paris Montparnasse la 20.00, respectiv 21.10 (gasiti informatii pe site-ul de aici).

Apoi… program de voie, doar e PARIS-ul, nu??!!

Mergeti la Mont Saint Michel!!!

---

VIZUALIZĂRI: 10739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI