Traversand Bucegii // Busteni–Bran via Malaesti

TIPĂREȘTE

In tura asta cel mai mult ne-a interesat sa stam o noapte la Malaiesti pentru a avea timp sa ne relaxam, sa admiram peisajul superb din jurul cabanei si sa petrecem mai mult timp pe munte. Nu am gasit loc la cabana dar am aflat de la cabanier ca putem merge cu cortul pentru a prinde “Festivalul cantecelor de munte” si am plecat plecat spre Malaiesti.

Din Busteni putem ajunge la cabana Malaiesti pe trei trasee:

1. Busteni - Plaiul Munticel - Poiana Costilei - Pichetul Rosu - traseul Tache Ionescu - Malaiesti, marcat cu triunghi rosu cu o durata totala de 6 ore

2. Busteni - Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - traseul Tache Ionescu – Malaiesti marcat cu banda rosie pana la pichet si apoi cu triunghi rosu pana Malaiesti, durata totala a traseului este de 5 ore

3. Busteni - Gura Diham - Cabana Diham - Glajerie – Malaesti, marcaj triunghi albastru pana la Cabana Diham (2,5-3h) si apoi cruce albastra pana la intersectia cu poteca ce vine din dreapta, din Rasnov, apoi banda albastra pana la Malaiesti durata totala traseu 6 ore.

Traseele 1 si 2 sunt interzise iarna pe portiunea Pichetul Rosu – Malaesti (Tache Ionescu).

Traseul 3 este deschis tot timpul anului. Este un traseu sigur care nu pune probleme de dificultate. Nu este spectaculos, se merge aproape numai prin padure (atatea ore), este greoi ca trebuie sa urci din Busteni pana la Cabana Diham, sa cobori in Glajerie ca sa urci apoi destul de mult pana la Malaiesti.

Noua ne-a placut si chiar ni s-a parut cel mai scurt traseul Busteni -Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - Malaiesti (traseul Tache Ionescu). La inceput distanta de 5km dintre Busteni si Gura Diham o parcurgeam pe jos, ca asa ne placea noua sa mergem pe munte, pe jos din gara, dar cu timpul ne-am dat seama ca ora aceea o putem petrecem sus la aer curat decat in gazele de esapament ale masinilor ce merg spre Gura Diham. De la gara luam tractorasul cu doua remorcute (5 lei/persoana, merge doar vara) sau taxiul, grupandu-ne cate 4 persoane astfel revenindu-ne tot 5lei/persoana pana la Gura Diham.

Am pornit din dreapta cabanei Gura Diham, pe langa monumentul dedicat iubitorilor de munte, pe traseul marcat cu banda rosie spre Poiana Izvoarelor. Traseul porneste in forta cu un urcus greoi, care din fericire nu tine mult, apoi urcusurile si coborasurile sunt domoale. Poteca se largeste fiind brazdata de numeroase izvoare (odata am numarat 11 izvoare apoi le-am pierdut firul) care o fac sa fie mai mereu umeda, tot traseul fiind prin padure este foarte placut vara cand arde soarele. Dupa o ora si jumatate am ajuns la cabana Poiana Izvoarelor. Alta data faceam mai putin pana aici dar acum rucsacii grei cu sacii de dormit si cortul si-au spus cuvantul. Popas facem peste alte 15 minute la Pichetul Rosu unde intalnim traseul triunghi rosu ce vine din stanga, de la Munticelu (traseul 1) iar in dreapta pleaca traseul cruce albastra spre cabana Diham.

De la Pichetul Rosu si pana la Malaiesti traseul poarta numele Tache Ionescu dupa numele fostului prim ministru al Romaniei, care a finantat amenajarea potecii.

De aici traseul continua pe sub abruptul Bucsoiului dand ocol muntelui, traversand pe rand mai multe valcele coborand si urcand, avand multe puncte de belvedere spre Piatra Mare, Postavarul si Tara Barsei. Poteca merge prin padure dar si prin poienite pline cu vegetatie, nu este greu dar trebuie atentie ca ai tot timpul abruptul in partea dreapta. Dupa Poiana Bucsoiului incepe un urcus greoi pentru a ajunge in punctul numit “La Prepeleac” (1750m), cel mai inalt punct din traseul Take Ionescu, unde avem un frumos loc de belvedere dar si de odihna dupa urcusul greoi. Aici se desprinde in stanga marcajul bandă roşie spre Creasta Bucşoiului Mare - Vârful Omul iar noi continuam pe triunghi rosu. De aici incepe partea mai dificila a acestui traseu unde avem cateva pasaje expuse dar sunt montate podete, scari si cablu ajutator care, cu grija, sunt trecute fara probleme. Urmeaza iarasi un urcus accentuat prin jnepeni pentru a ajunge in saua Malaiesti de unde avem pentru prima data in imagine cabana Malaiesti strajuita de Padina Crucii iar in spatele lor se inalta mareata culmea Tiganesti. Coborand spre cabana mai avem cateva portiuni cu cablu pe care le trecem fara probleme, poteca se largeste si ajungem la cabana Malaiesti unde avem o priveliste foarte frumoasa. Ne asezam pe terasa, fermecati de ceea ce ne inconjoara si abia dupa ce facem cateva tururi cu privirea peisajului ne hotaram sa luam pranzul.

De la Gura Diham pana la Malaiesti am facut 4 ore dar acest treaseu poate necesita mai mult sau mai putin timp in functie de conditia fizica a fiecaruia, de vreme si de echipament. Chiar si asa este nevoie de multa atentie indiferent ca traseul este cotat ca usor sau greu, orice greseala aici se plateste.

La Malaiesti ne-am petrecut timpul foarte frumos asa cum am scris rw aici (O noapte frumoasa la Malaiesti ).

A doua zi am continuat traseul spre platoul Bucegilor prin Hornul Mare al Malaiestilor, marcaj banda albastra. De la cabana traseul urmeaza valea glaciara a Malaiestilor ajungand la baza hornului nu inainte de a se desprinde din el alte doua trasee in partea stanga, unul pe Brana Caprelor si altul pe drumul de vara. Traseul prin horn este solicitant si sunt portiuni care necesita si chiar au cablu dar acesta nu poate fi folosit fiind ruginit si desprins din stanca. Asa ca urcarea am facut-o mai mult catarandu-ne cu mainile si picioarele. In urma noastra se vede frumos toata valea Malaiesti si Postavarul.

Plecand de la cabana Malaiesti in 2 ore si zece minute iesim in saua Malaiesti (2315m) de unde avem 20 de minute de mers spre stanga pana la Vf. Omu (2505m) iar in dreapta pe Vf. Scara (2422m). Noi aveam planificat vf. Omu dar coborarea inca nu ne hotarasem pe ce traseu sa o facem.

O amica a venit cu ideea sa coboram pe valea Gaura in Bran, considerand-o cea mai frumoasa vale din Bucegi. Cum de la Omu spre valea Prahovei parcursesem toate traseele marcate iar spre Bran din cele trei trasee care pleaca de aici il parcursesem doar pe cel prin culmea Tiganesti, am acceptat cu placere.

Indicatorul spre Bran ne arata 5 ore plus cele 2 ore si zece minute pana aici insemna 7ore de traseu ceea ce pentru noi era ceva obisnuit.

Valea Gaura este foarte spectaculoasa fiind formata din trei caldari in forma de U. Cobararea in fiecare caldare se face prin zone abrupte si stancoase, prin saritori si brane ce au cablu, este ceva mai grea dar peisajul compenseza prin frumusete. Frumoasa, frumoasa, dar noi nu dormisem decat citeva ore la Malaiesti, rucsacii erau foarte grei iar traseul foarte lung. Nu am gustat traseul asa cum facem de obicei dar nici nu am putut trece fara a admira in a doua caldare Culmea Scara (in dreapta) si abruptul Doamnelor (in stanga) ca apoi caldarea a treia sa se deschida in amfiteatru intre abruptul Gaurei (in stanga) si Gutanului (in dreapta). Zgomotul apei ne-a atras spre cascada Moara Dracului ca apoi sa coboram la stana din Gaura unde se termina si valea Gaura.

Pana aici am facut 3 ore. Dupa indicatorul din creasta am mai fi avut 2 ore pana in Bran. Aici un indicator ne anunta ca mai avem de facut 4 ore pana in Bran. Am mai gasit noi indicatoare care dupa jumatate de ora iti spun ca mai ai de parcurs un timp mai mare dar de la doua ore sa zica patru era prea de tot. Asa dezamagiti am pornit la drum si am constat la sfarsit ca am facut pana in Bran trei ore, ore care mi s-au parut atat de lungi...

Iesirea per total a fost foarte frumoasa, am petrecut asa cum ne-am dorit mult timp pe munte, dar obositoare datorita traseului lung si ne-am ales si cu febra musculara, ceea ce nu mai facusem demult.

Valea Gaura trebuie sa o parcurgem din nou pentru ca merita.

Carari frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 4290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI