Catedrala St. Denis – un cimitir intr-o basilica

TIPĂREȘTE

Va povesteam intr-in review anteriori, despre cartierul St. Denis. Nucleul acestui cartier este basilica cu acelasi nume, in jurul careia cu cateva secole in urma s-a dezvoltat o mica asezare, care cum este firesc, s-a marit pana a ajuns un mic orasel, care la randul sau a fost „ inghitit” de Paris.

Acesta basilica isi are un rol foarte important atat in istoria Frantei cat si in istoria arhitecturii; din punct de vedere arhitectural, a fost prima constructie care a modificat atat de mult stilul romanic in arhitectura (folosit pana atunci) incat a dat nastere unui nou stil; stilul gotic. Trasatura esentiala a acestui stil, este inaltimea exagerata in comparatie cu suprafata construita, iar numele i-a fost dat de oamenii vremii, care considerau ca este „ barbar de urata „... de la cei mai de temuti barbari ai antichitatii. In al doilea rand, pentru Franta, catedrala este deosebit de importanta, fiind un adevarat cimitir al regilor Frantei. Potrivit rangului, un rege si familia sa nu puteau fi inmormantati intr-un cimitir.

Constructia sa a inceput in sec. XII si cea mai mare si mai importanta recunstructie a avut loc la jumatatea sec. XIX. Abatelui Suger, care a fost consilierul regilor Ludovic al VI-lea şi al VII-lea a i se atribuie constructia catedralei. Desi stilul arhitectural al ei, nu a fost pe placul tuturor, el s-a extins, si exista multe alte catedrale care au fost inspirate de ea si care o copiaza mai mult sau mai putin; Catedrala Notre-Dame de Paris, Catedrala din Chartres si Catedrala din Amiens sunt cele mai reprezentative.

Legenda spune ca Sfantul Denis a fost primul episcop al Parisului si a devenit ocrotitorul orasului. El a adus crestinismul in Paris si la ordinul romanilor care nu recunosteau noua religie, a fost decapitat in locul care acum se numeste Monmantre (cam in anul 250 dH). Tot legenda spune, ca el (Sf. Denis), dupa decapitare s-a ridicat si a mai mers cu capul la subbrat, pana in locul unde este acum basilica si abia acolo s-a prabusit.

In Paris, doua mari catedrale au avut cate un rol important in monarhia franceza; Catedrala Reims unde erau incoronati regii si cea din St. Denis, unde erau inmormantati alaturi de familiile lor. Multi numesc acesta basilica „ necropola regala a Frantei „. Doar trei regi nu au fost inmormantati cu onoruri acolo. Si acest lucru se datoreaza tot bravilor revolutionari care dupa ce l-au decapitat pe Ludovic al XVI pe sotia sa si pe cumnata, le-au ingropat trupurile intr-o cripta comuna in în cimitirul bisericii Madelein (ca doar era egalitae acum intre cetateni). Oricum ei erau foarte mandri cand distrugeau tot ce insemna vechea putere si simbolurile monarhiei. (... unde am mai intalnit povestea asta... ?) Cativa ani, alta grija nu a avut Conventia (adica parlamentul) decat sa distruga tot ce se putea; nu doar la St. Denis... peste tot in tara. A... si sa va mai spun un motiv pentru care au distrus vitraliile extrem de scumpe (se spune ca au costat mai mult decat constructia in sine)... ca sa recupereze plumbul... Napoleon a oprit acest masacru. Cand a revenit la putere dinastia de Bourbon, a reparat acesta nedreptate, si a adus in aceasta catedrala si remasitele celor trei.

A existat si o groapa comuna, in care revolutionarii au aruncat la gramada osemintele pe care le scoteau din marmintele vandalizate; iar acelor oseminte, li s-a ridicat o cripta comuna, pe care sunt mentionate numele tuturor. Multe mormintele sunt decorate cu statui in marime naturala e celor decedati, cam greu de admirat caci sunt in pozitie culcata. Un lucru poate fi totusi remarcat usor; evolutia modei, sau mai bine spus, pot fi vazute hainele de ceremonie cu care erau inmormantati regii, cu coroane pe cap si cu insemnele puterii alaturi.

In catedrala este pastrata si inima lui Ludovic al XVII, nefericitul urmas al lui Ludovic al XVI (cel detronat de revolutia franceza si decapitat prin ghilotinare, sotul Mariei Antoaneta care a avut si ea aceeasi soarta). Dupa moartea tatalui sau, Ludovic al XVII-lea, a fost preluat de revolutionari si „ reeducat” in inchisoarea Temple. A fost maltratat fizic si psihic, i s-a inoculat aversitatea fata de lux si fata de propria sa familiei, a fost invatat sa bea si dupa ce la doar 10 ani a devenit un betiv notoriu, a fost dat pe mana prostituatelor. Tuberculoza i-a adus sfarsitul prematur. Desi nu a fost un rege in adevaratul sens al cuvantului, ca uramas al unuia, inima sa imbalsamata este asezata si ea in aceasta catedrala.

Mie personal, mi-au placut in mod deosebit, cateva din multele monumente funerare. Unul este amplasat in partea dreapta a navei principale, are forma unui arc (sa a unei catedrale in miniatura) si sub el sunt Francisc I şi sotia sa Claude de France. Cei doi sunt reprezentati in partea de sus, in timpul unei rugaciuni, iar mai jos sunt in postura mortuara.

Oarecum asemanatoare cu acest monument, sunt altele doua, aflate in partea dreapta a navei in apropierea altarului, sub care sunt inmormantati Ludovic al XII-leai si sotia sa Ana de Bretania.

Si Henric al II-lea si sotia sa Caterina de Medici, au un monument asemanator, realizat de un artist italian (normal, caci regina a murit cea din urma si se stie ca era italianca).

Statuile lui Filip cel Frumos şi a sotiei sale Ioana I de Navara au la picioarele lor cate un leu.

Am mai aflat ca undeva, bine ascunse, sunt pastrate mantia rosie brodata cu fir din aur si sceptrul regal, ale lui Ludovic al XVIII, ultimul rege inmormantat in aceasta catedrala.

---

VIZUALIZĂRI: 5517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI