Cazare neasteptata 'La Padure'

TIPĂREȘTE

După păţania de la Camping Adventura (vezi aici) a trebuit să trec la planul B, asta însemnând să scot o listă de telefoane cu pensiunile la care aş fi dorit să mă cazez dacă nu veneam cu cortul sau ca în cazul de faţă neavând unde să pun cortul.

Soţul meu nici vroia să audă de planul B, a venit să stea la cort nu la pensiune, aşa că a trebuit să inventez planul C = cort în curtea pensiunii.

Din ce văzusem pe internet două dintre pensiunile de pe lista mea erau lângă pădure. Am sunat la una din ele şi mi-au spus că au în curs de amenajare un camping, dacă vrem putem să mergem, dar jos au piatră nu iarbă. Cortul nostru era nou şi nu am riscat să-l stric din prima.

Am sunat la cea de-a doua pensiune. Am zis că am numărul de pe internet şi dânsul mi-a spus că are toate camerele ocupate şi dacă vreau să fac o rezervare pentru altă dată. ”Ce altă dată? Eu sunt în Sărata, puteţi să ne lăsaţi să punem cortul în curtea pensiunii că uitaţi ce am păţit” şi după ce-i spun păţania m-a întrebat “Puteţi dormi în pantă? ” eu zic “Dacă panta nu e mare! ”, “Spuneţi-mi exact unde sunteţi că vin să vă iau, să văd cum îi stă pensiunii mele cu un cort în curte”, zise el foarte amuzat. Peste 10 minute o maşină oprea lângă noi şi aşa l-am cunoscut pe domnul Mihai Marin proprietarul pensiunii La Pădure din Sărata Monteoru, un om de nota 10, cu simţul umorului bine dezvoltat care te face să te simţi în vacanţă de cum îi calci pragul pensiunii. O gazdă primitoare şi un ghid la fel de bun.

Curtea pensiunii este mare, are parcare, flori, iarbă şi într-adevăr este în pantă dar am găsit un loc mai accesibil pentru pus cortul.

Pensiunea este impunătoare, aşezată într-un cadru natural frumos, lângă pădure.

Pentru că încă nu sosiseră turiştii, domnul Marin ne-a prezentat pensiunea. Spunea că a construit-o în 2007 accesând fonduri europene. Atunci când foloseşti astfel de fonduri şi proiectul trebuie fie la standarde europene. Pensiunea este frumoasă, are camere mari, moderne, cu baie proprie, televizor, internet, balcon mare unde poţi sta seara la aer curat şi admira priveliştea. Apoi ne-a arătat bucătăria care şi ea trebuia să respecte aceleaşi standarde europene. Totul era din inox şi curat de parcă nu o folosise nimeni.

Am mâncat aici cât timp am stat în Sărata Monteoru şi pentru că ştiam ce condiţii sunt dar şi pentru că spuneam ce vrem să mâncăm seara sau a două zi şi făceau nu trebuia să mănânci ce aveau şi atât. Toată mâncarea a fost bună dar cel mai mult mi-a plăcut pastrama de oaie cu mămăliguţă şi vinul alb servit în carafă.

Ne-am întins cortul şi am primit accesul la grupul sanitar de la subsol, la fel de curat cu wc, duş şi chiuvetă.

Am făcut un tur al staţiunii (impresii aici) şi când ne-am întors parcarea pensiunii era plină de maşini, la balcoane erau turişti, în restaurant la fel. Pensiunea prinsese viaţă. Am mâncat, ne-am plimbat apoi ne-am retras în ” cămăruţa” noastră sub privirile mirate ale unor turişti de la balconul pensiunii. Se credeau norocoşi că ei au prins o cameră, noi eram bucuroşi că a ieşit cum ne-am dorit: să stăm în cort într-un loc frumos.

La plecare bineînţeles că ne-am luat o carte de vizită astfel încât data viitoare, făcând rezervare, să venim la fix fără nicio grijă ştiind ce poate oferi pensiunea.

Asta pentru că sigur vom reveni!

---

VIZUALIZĂRI: 8081 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI