Scurt popas in laguna

TIPĂREȘTE

Cand spui Venetia spui de regula Piata San Marco, plimbare cu gondola pe canale, lipsa masinilor in zona lacustra, spui orasul care se scufunda in fiecare an cate putin. In acelasi timp, Venetia este una din destinatiile cele mai romantice ale lumii ce reușește sa atragă milioane de turiști din toata lumea cu carnavalul sau si nu numai…

Am poposit la Venetia pentru 24 ore in mai 2009, in drumul ce-l aveam de facut spre Torino, cu masina, eu si sotul meu.

Am intrat in laguna- Venetia turistica, unde insasi soseaua te conduce spre parcari unde esti obligat sa lasi masina, caci mai departe se circula numai pe jos, sau pe canale, cu ambarcatiuni. Astfel imi amintesc ca m-am trezit urcand masina la etajul 3 al unei parcari etajate, unde am lasat-o pentru 24 ore. Am platit 20 euro si am fost obligati sa lasam cheile pe bord, pentru a putea fi mutata de paznicii parcarii si a crea –la nevoie accesul altora. Am lasat in masina grosul bagajelor, luand cu noi strictul necesar pana a doua zi. Ne-am cazat repede intr-un imobil fara sa cautam prea mult printre pensiuni, caci era trecut de pranz si doream sa avem cat mai mult timp pentru a ne face macar o impresie asupra Venetiei.

Apoi am luat-o la picior, fara a avea o harta, fascinati de tot ce cuprindeam cu privirea si dusi de valul de turisti intr-un sens, ce apoi am priceput ca era unic – Piata San Marco…. , caci de oriunde plecati in Venetia toate strazile duc spre Piazza San Marco.

Citisem ca Piața San Marco poate fi considerată "centrul centrului" orașului, una dintre cele mai frumoase din lume.

Aici se găsește Bazilica San Marco impresionanta prin arhitectura, Palatul Ducal- resedinta dogilor venetieni și Torre dell’Orologio (Turnul cu ceas), Biblioteca Nazionale Marciana, construita de Jacopo Sansovino, Procuratura (Procuratie), intr-una din aripile careia se gaseste acum Muzeul Correr, si Clopotnita San Marco, de unde puteti privi Venetia de la inaltime.

Un alt simbol al orașului este Podul Rialto pe care se găsesc magazine.

Alte importante monumente venețiene sunt: Arsenalul, Bazilica Santa Maria della Salute și Bazilica Santa Maria Gloriosa dei Frari.

Orasul este strabatut de 2 canale importante, care sunt: Canal Grande și Canale della Giudecca. Primul împarte în două orașul trasând un S, al doilea separă centrul vechi de insula Giudecca.

Puntea Suspinelor (Ponte dei Sospiri, in italiana), a fost construita la inceputul secolului XVII de Antonio Contino, din ordinul dogelui Marino Grimani, a carui stema o poarta. Aceasta constructie in stil baroc, din piatra de Istria urma sa faca legatura intre Inchisoarea Noua si Palatul Dogilor, unde cei inchisi erau dusi pentru a fi judecati.

Pe Turnul cu ceas din Piața San Marco aflat în nordul pieței San Marco se află un ceas auriu și smălțuit cu albastru. Acesta arată zodiacul și fazele lunii și a fost conceput pentru navigatori. Există o legendă care spune că, cei care au făptuit ceasul au fost orbiți pentru a numai putea crea un alt ceas asemănător. Pe vîrful turnului se află două figuri din bronz care bat clopotele la ora exactă; acestea sunt cunoscute sub numele de Mori sau mauri. Ceasul mai atrage și prin faptul că dispune de un mecanism unic prin care, în timpul săptămînii Înălțării Domnului, cei trei magi ies pentru a se închina Fecioarei Maria și a Pruncului Isus aflați deasupra ceasului.

Clopotnița din Piața San Marco sau Campanile în italiana, datează din anul 1912 (ziua Sf. Marco 25 aprilie) fiind reconstruit iar forma actuala datează din secolul al XVI-lea. Din turn se poate vedea laguna și orașul, pe acesta, în anul 1609, Galileo Galilei și-a testat telescopul. Primul turn construit în 1173 a fost un far, dar în Evul Mediu acesta a fost transformat într-un turn de susținere pentru o cușcă de tortura.

Palatul Dogilor este unul dintre simbolurile orașului Veneția și capodoperă al stilului gotic venețian Dogele era conducatorul politic al Venetiei-orasul stat. Se află poziționat în Piața San Marco între Piazzetta (piața mica) și dig. Acest palat a luat naștere în secolul IX cu rol de castel fortificat dar a fost distrus ulterior într-un incendiu. Clădirea palatului de acum a fost construită intre secolul XIV și XV.

Am batut cu piciorul atat cat ne-a permis timpul pana sa cada inserarea, stradutele inguste dintre cladiri, deseori neavand loc sa intinzi bratele fara sa atingi zidurile, deseori nemaigasind iesirea din labirintul ce se inchidea de ape…. Ore intregi am mers, am vizitat, am facut poze, oboseala incepuse sa ne domine…Plecasem de dimineata din Viena si parcursesem distanta Viena – Venetia in aproximativ 5 ore.

Odata cu caderea intunericului am descoperit ca turistii erau din ce in ce mai rari, si noi nu mai stiam drumul catre locuinta a carei cheie o detineam. Nu stiam pe unde ne aflam, nici macar un indiciu al casei in care ne cazasem. Refuzam sa credem, dar crudul adevar era ca ne ratacisem

Cu intarziere am achizitionat si o harta, dar nu reuseam sa ne orientam catusi de putin sa depistam pe ea locuinta in care ne cazasem, pe care o parasisem fara sa ne luam puncte de reper, si pe care acum nu o putem localiza in niciun fel…

Ne-am invartit inca vreo 2 ore cautand numarul trecut pe cheia noastra, trecand de cateva ori prin aceleasi locuri, cu ochii cautand in intuneric numere, pe zidurile cladirilor, eram obositi si tensionati, acuzandu-ne de neatentie si infantilism.

Intr-un tarziu am regasit in casa, se innoptase déjà. Abia atunci ne-am relaxat si ne-am permis un moment de respiro in fata a cate unui pahar cu bere (6 euro) si a unei singure portii de bruschette (5 euro). La plecare: SURPRIZA!!! Pentru ceea ce v-am spus am platit 22 Euro, incluzand si locul la masa.

Mai tarziu aveam sa aflu de la un italian, ca Venetia este scumpa si pentru italeni. Veneţia este renumită pentru preţurile sale mari, preţurile chiar tind să crească în timpul anumitor luni ale anului sau când diverse evenimente faimoase în toată lumea au loc în Veneţia (precum Carnavalul de la Veneţia)

Ne-am potolit apoi foamea pe la ora 23 cu o pizza in apropierea locuintei si ne-am dus la culcare in camera pentru care platisem (in extrasezon fiind, luna mai) 80 euro. Ma asezasem in patul ce facea parte dintr-un mobilier vechi si cu gandul la cele traite peste zi mi-am pironit privirea spre un plafon ciudat, de caramida (netencuita) Plutea in aer un miros de vechi, umed, mucegai…Insa timpul scurt ce-l avusesm nu ne-am permis sa cautam prea mult, poate am fi gasit ceva mai bun la acelasi prêt, ce a inclus si micul dejun la cafeneaua proprietarului, aflata cam la 15 minute distanta- Rambla Caffe

Dimineata ne-am trezit intr-un alt fel de liniste…. Fara zgomot de masini, motoare, claxoane, zumzetul strazilor cu care suntem obisnuiti …

Cei care au fost in Venetia spun ca nu ai cum sa ajungi in Venetia si sa ratezi o plimbare cu gondola, simbol al romantismului suprem, insa doua persoane, pentru 40 de minute cu gondola, vor plati intre 80 si 100 €, ceea ce nu e chiar o promisiune imbietoare pentru portofel.

Despre istoria aparitiei acestui tip de barca aveam sa aflu ca din cauza ca laguna Venetiana a avut mereu ape putin adanci, localnicii au cautat dintotdeauna barci cu fundul plat, care, pe drumul lor serpuit pe canalele superficiale sau mai in largul marii, peste bancuri ascunse de nisip, sa nu le produca cine stie ce surprize neplacute. Plecand de la acest principiu, un proiectant ramas anonim, a construit una dintre cele mai cunoscute barci din lume, gondola. Vehiculul simbol al Venetiei, a fost construita astfel incat gratie formei ei zvelte, se poate strecura pe canalele inguste, pana la usile caselor care, de multe ori, dau de-a dreptul in “strada”, adica in apa.

Gondolele sunt destul de scumpe si trebuie sa fiti atenti la pret inainte de a va arunca in una din ele. Cel mai bine e sa intrebati gondolierul inca de la inceput care e pretul exact si, daca veti reusi sa negociati si o reducere, cu atat mai bine. Preturile sunt, de obicei, per gondola, si nu per pasager, si difera in functie de momentul zilei, seara fiind ceva mai mari. Daca sunteti intr-un grup de pana la 6 persoane, costul gondolei se va imparti multumitor.

Pe toate drumurile care strabat Venetia, in diverse forme si marimi, la diverse preturi, cam pentru orice capriciu si orice buzunar gasiti mastile care sunt si cele mai reprezentative suveniruri venetiene la pretri de 1-3 euro. În mod tradiţional, măştile erau folosite de mai toti locuitorii, caci orasul este mic si oamenii se puteau recunoaste usor, ceea ce a condus la un gen de secretomanie prin purtarea de masti sub care isi puteau ascunde identitatea. Masca avea atunci rolul de a înlătura diferenţele sociale între cetăţeni prin anonimat. Ca un rezultat al tainuirii identitatii fizice, oamenii au inceput sa profite de situatie si societatea devenise din ce in ce mai decadenta ducand la o atmosfera incarcata de promiscuitate si libertinaj. În cele din urma portul mastilor în viata de zi cu zi a fost interzisa si a fost limitata numai pe o anumita perioada a anului. În zilele noastre Carnavalul a fost readus la viaţă în anii 1980. Anual, o săptămână înainte de Postul Paştelui Catolic, Veneţia se transformă: măşti, costume, muzică, dans, culoare şi multă voie bună.

.

E adevarat, cateva ore nu sunt suficiente pentru a cunoaste Venetia… Orasul nu poate fi savurat cu adevarat decat daca te aventurezi prin multimea de stradute laturalnice, alei, canale si piete, insa daca porniti sa explorati Venetia la picior, nu uitati de harta!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI