Pestera Liliecilor din satul Pestera

TIPĂREȘTE

Colindand prin pasul Rucar-Bran am auzit pe localnici ca ar fi o pestera care nu este amennajata si nu este in circuitul pesterilor.

Aceasta este Pestera Liliecilor sau Pestera cu Lilieci este situata in zona satului Pestera din comuna Moeciu, la 5km de comuna Moeciu, mai exact la iesirea din satul Pestera.

Cind veniti dinspre Bran si intrati in localitatea Moeciu cam pe la jumatatea localitatii este un indicator care ne arata ca acesta este drumul spre satul Pestera.

Drumul in prima faza este asfaltat dar cum o minune tine foarte putin dupa circa 2 km drumul intra in constructie.

Se lucreaza cu forte marite si utilaje pe masura la infrastructura lui.

Drumul este in urcus si presarat cu serpentine dar daca se merge in forta se urca fara probleme.

Satul este precum Pasarea Phoenix incepe sa devina infloritor pe zi ce trece. Pe linga casele batranesti din paianta se inalta vile somtuase care mai de care mai frumoase.

Dupa ce ne-am incarcat de praf si am strabatut acel drum in sir indian printre norii de praf am observat silueta unei pensiuni care avea la loc de cinste o plancarda mare albastra care ne instiinta ca Fondurile Sapard au ajuns si acolo in virful munteleui in satul Pestera.

Acolo la iesirea din sat este o pensiune care se numeste chiar „Pestera”, innainte de pensiune este un indicator (care sta sa cada) care ne arata ca suntem pe drumul cel bun spre Pestera Liliecilor.

De aici se merge pe jos circa 500 m. Am fost putin dezorientati de acel gard pe care trebuia sa il trecem, insa pe partea dreapta era un cimp plin cu fanete unde doua fete de liceu oboseau doua furci, intrebandu-le daca drumul este bun aceste cu politetea binecunoscuta zonei ne-a asigurat ca suntem pe drumul cel bun.

La citva pasi undeva pe partea stanga se observa doua poteci care duc la intrarea in pestera.

Bineinteles ca omul pe unde trece isi lasa amprenta, pe jos numai peturi, doze de tot felul si harti.

Intrarea in pestera nu este senzationala dar este insa plina de inscrisuri (probabil a celor care au trait acolo).

Nu am stiut cum sa ne pregatim si am avut la noi doua lanterne foarte mici ca putere si nu am putut vedea mare lucru.

Pestera este foarte mica iar temperatura nu este mult diferita de cea din afara si cum subliniam mai inante este plina de gunoaie lasate de cei care au trecut pe acolo si au simtit nevoia sa fie pomeniti mereu.

Numele pesterii provine din existenta in pestera a unei numeroase colonii de lilieci, dar sincer nu am vazut nici un picior de liliac sau poate erau la somn.

Pe jos era umezeala si din cauza ca nu am fost pregatiti cu lanterne mai puternice nu am poposit prea mult in incinta ei si am pornit la drum spre locul unde gratarul deja sfaria.

Zona, drumul este de o frumusete rar intilnita, cred ca peste citva ani si sper nu multi, zona va fi foarte cautata pentru linistea si frumusetea ei.

---

VIZUALIZĂRI: 17133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI