All We Have Is Now – Hotel Subcarpaţi, Curtea de Argeş

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 30 noiembrie – 3 decembrie 2023

Ultimii doi ani m-au convins mai mult ca niciodată să încerc să profit de orice oportunitate ivită, să mă bucur la maxim de orice vacanţă, oricât de scurtă, ca şi cum ar fi ultima. De pe la sfârşitul lunii octombrie am început „săpăturile” în căutarea celei mai bune variante de petrecere a minivacanţei prilejuite de Ziua Naţională. Zile de concediu nu mai aveam, că aş fi plecat fără să stau pe gânduri din nou în Egipt, unde găsisem oferte super avantajoase, astfel că trebuia să mă limitez la cele doar patru zile avute la dispoziţie.

Prima opţiune a fost Bulgaria, datorită distanţei mici de parcurs până în una din staţiunile bulgăreşti aflate la nord de Varna. Găsisem şi un hotel care îmi oferea tot ce doream, ce-i drept la un preţ cam mare pentru perioada asta de extrasezon, dar ştiam conceptul după ce stătusem la un alt hotel din acelaşi lanţ. Am fost la un click distanţă să-l rezerv, doar preţul nu-mi prea convenea.  

A doua opţiune a fost Turcia, mai exact Edirne, unde Roxana îmi sugerase o variantă foarte ieftină şi interesantă de cazare, ea făcuse deja rezervare, însă pentru Revelion. Nu aş fi refuzat o minivacanţă în Turcia, chiar dacă în Edirne nu aş fi avut ce face altceva în afară de a mă plimba aiurea pe străzi şi a mânca, ieftin şi bun, dar atât, că de vizitat... Nici shoppingul nu mă pasionează, deci ar fi fost cam plictisitor pentru mine. Mi-aş fi asumat chiar şi disconfortul interacţiunii din ce în ce mai dezagreabile cu vameşii bulgari la întoarcere şi excesul lor de zel în controlarea maşinilor care nu „cotizează” , dar nu şi incertitudinea în ceea ce priveşte prognoza meteo pentru perioada respectivă care a fost argumentul decisiv pentru a renunţa.

Ultima variantă care îmi rămăsese era România şi până la urmă era chiar foarte potrivit cu sărbătoarea care urma. Am exclus din start Valea Prahovei, însă căutând o zonă apropiată de Bucureşti, uşor accesibilă şi în condiţii de iarnă.  

După ce am tot răsfoit booking-ul de l-am zăpăcit, salvarea mi-a venit de pe AFA, hotelul ales de mine fiind recomandat de către trei utilizatoare de încredere, cărora le mulţumesc pe această cale pentru articolele lor care mi-au fost de mare folos, iar destinaţia îndeplinea cam toate cerinţele mele.

Am ales şi rezervat Hotelul Subcarpaţi 4* din Curtea de Argeş, cotat pe booking cu o medie încurajatoare de 9.2 la momentul respectiv. Rezervarea putea fi anulată gratuit cu până la trei zile înaintea sosirii, însă plata trebuia făcută cu şapte zile înainte. Un sistem care mie îmi displace mult, dar nu puteam negocia condiţiile rezervării, astfel că banii mi-au fost retraşi automat de pe card la data stabilită.  

Statutul meu Genius nu mi-a oferit nicio reducere suplimentară, dar am putut folosi bănuţii adunaţi în „portofel” în urma rezervărilor avute în Turcia la începutul verii.

Am rezervat o cameră dublă cu balcon la preţul de 1320 lei pentru trei nopţi, cu mic dejun inclus. Camerele fără balcon erau mai ieftine cu vreo 40 lei pe noapte.

Am plecat din Bucureşti joi dimineaţă, dar nu foarte de dimineaţă, pentru că am aşteptat să se mai încălzească puţin. Am traversat oraşul de la est la vest mai uşor decât într-o zi de lucru obişnuită când parcurg cam 70% din acest traseu pentru a ajunge la serviciu. Am prins blocaj şi aglomeraţie la capătul Militarilor la ieşirea din oraş pe A1, previzibil de altfel, doar nu eram noi singurii care plecam din Bucureşti pentru a profita de această minivacanţă :D.

Un alt blocaj, de această dată neaşteptat pentru mine, am prins după Piteşti la ieşirea din autostradă spre Câmpulung, unde am pierdut aproape o jumătate de oră, fără să înţeleg prea bine motivul. Tot după Piteşti am mai prins o porţiune de drum deviat pe malul unui lac, într-o zonă destul de pitorească, unde am vrut să mă opresc la întoarcere, dar nu am mai ajuns pe acolo.

Pe DN7C am mers foarte bine, fără însă a putea recupera întârzierile anterioare.

La intrarea în Curtea de Argeş am pornit GPS-ul care ne-a îndrumat perfect până la hotel.  

Şi aşa am reuşit performanţa de a parcurge 165 kilometri în aproape trei ore şi jumătate, fără zăpadă sau gheaţă pe carosabil :D.

La întoarcere a fost mai bine, cu doar două blocaje, la intrarea pe A1 şi la intrarea în Bucureşti, ca de obicei.

Subcarpaţi este un hotel de patru stele construit într-un stil modernist, chiar modern-industrial pe alocuri. Se află cumva la periferia de nord-vest a oraşului Curtea de Argeş, într-o zonă liniştită în care se termină blocurile şi începe pădurea, astfel că am beneficiat în plus şi aer curat.  

Nu mă pricep eu la arhitectură, dar am avut impresia că hotelul este compus din două corpuri, în stiluri diferite, îmbinate într-un tot armonios, iar camerele, de forme şi dimensiuni diferite, mi-au întărit această impresie.

Are 20 de camere de mai multe feluri situate la primul etaj şi la mansardă. Nu există lift, ceea ce ar putea constitui un dezavantaj. Am ştiut acest lucru şi mi-am organizat bagajele în consecinţă, alegând două valize mai mici în locul uneia mari, pentru a le putea căra mai uşor pe scări.

Hotelul dispune de o parcare proprie generoasă raportat la numărul de camere, în curte, în partea stângă a intrării în hotel. Coordonatele GPS puse de mine sunt chiar la intrarea în parcare. Estimez o capacitate de 18 maşini, poate chiar 20 mai înghesuite. Există şi staţie pentru încărcarea maşinilor electrice.  

Parcarea era folosită majoritar de către turiştii cazaţi în hotel, dar am văzut şi localnici veniţi doar să ia masa la Bistro parcând tot acolo.

Noi am găsit locuri libere şi la sosire şi când ne-am întors din plimbare.

M-am prezentat la recepţie cu vreo jumătate de oră înaintea orei oficiale de check in. După verificarea rezervării, oricum achitată integral cu o săptămână înainte, am primit pe loc cheia camerei 102 care îmi fusese alocată, precum şi un „bănuţ” pentru interfonul care permitea deschiderea uşii hotelului dacă am fi ajuns seara mai târziu înapoi la cazare. M-am blocat. Nu credeam că pot avea un asemenea ghinion. Din cele citite pe internet, aceasta era tocmai camera pe care doream să o evit.  

Am încercat eu să negociez schimbarea camerei cu una pe partea opusă a clădirii, cu vedere la grădină şi la parcare, dar în zadar :(. Recepţionera mi-a spus clar că este singura cameră cu balcon disponibilă şi că mai are doar una fără balcon, dar că nu crede că-mi va conveni. Clar nu aş fi renunţat la balconul care îmi era atât de necesar şi pentru care mai şi plătisem în plus. Pe booking ştiam că nu mai apar camere disponibile.

Neavând alternativă, am fost nevoită să accept, cu unica speranţă că nu va fi atât de rău pe cât mă temeam şi chiar nu a fost 😊 

Se află la primul etaj şi este prima cameră pe partea dreaptă cum urci scările. Cred că am menţionat deja faptul că hotelul NU are lift, iar accesul spre camere se face pe o scară din metal cu trepte din lemn, aflată în partea din faţă a hotelului sub acel acoperiş futurist din sticlă. Nu este cea mai comodă scară, dar nici cea mai dificil de urcat, cu bagaje este mai greu, în rest, nu au fost probleme.

Surprinzător pentru un hotel nou construit şi atât de modern, accesul în cameră se face pe bază de cheie clasică, nu cu cartelă, dar nu m-a deranjat acest lucru.

Chiar la intrare pe partea stângă este amplasat un cuier, extrem de util nouă în sezonul rece, cuier care are în partea inferioară un suport de valize şi mai jos un spaţiu pentru încălţăminte.

În faţă este baia, nici mare, dar nici foarte mică, oricum mai mică decât cele văzute de mine în fotografii, foarte curată, dotată cu o cabină de duş spaţioasă, cu tronul cam înghesuit lângă cabina de duş, cu un calorifer portprosop util nouă pentru uscarea prosoapelor folosite, uscător de păr funcţional şi câteva cosmetice de calitate bună, dar pe care nu le-a mai completat nimeni după consumare. Existenţa unei ferestre pentru o aerisire naturală eficientă constituie un plus.

Camera propriu-zisă se afla pe partea dreaptă a intrării. Dimensiunile acesteia mi s-au părut rezonabile pentru doi ocupanţi. Nu cred că avea 21 metri pătraţi, cum scrie pe sait, ci mai puţin, nu am stat să o măsor, dar nici nu m-a deranjat prea mult. Camera era dotată cu un pat dublu confortabil, cu două pilote, cu lenjerie de calitate, impecabilă, care nu a fost schimbată niciodată, dar nici nu am simţit nevoia. Pe post de noptiere erau două poliţe fixate de tăblia patului în consolă şi mai jos decât nivelul patului. Două aplice fixate de tăblia patului asigurau lumina necesară, spotul acestora putând fi direcţionat după dorinţă. De o parte şi de alta a patului existau întrerupătoare şi câte o priză, cam puţin, dar ne-am descurcat.

Pe partea opusă patului se afla un birou sub care era mascat minibarul, contra cost. Nu m-a interesat. Pe birou se afla o tavă pe care era o cană electrică pentru încălzit apa, două pliculeţe de ceai, altele nici nu am mai primit :D, două pahare şi două căni din sticlă termorezistentă. Pe peretele de deasupra biroului era fixat televizorul cu ecran plat, OK ca diagonală şi număr de canale, cât timp soţul meu nu a avut nimic de obiectat. În continuarea biroului se afla dulapul, un corp tip „soldat” , îngust, cu o singură uşă ☹. Categoric, acesta a fost cel mai mic şi neîncăpător dulap întâlnit de mine vreodată într-o cameră de hotel/pensiune whatever. În dulap am găsit seiful gratuit, dar prea mic pentru un laptop de exemplu, papucii de unică folosinţă şi halatele de baie, o altă premieră: unul alb şi altul gri :D. În partea de sus era o bară cu 2-3 umeraşe. Atât! Jumătate din hainele mele au rămas în valiză, iar restul au stat atârnate în cuierul din holul de la intrare. Cam stupid, dar am trecut şi peste asta.

Aerul condiţionat era model split. Eficient şi destul de silenţios, acesta era amplasat pe peretele cu patul, dar mai spre fereastră şi nu deranja.

Balconul

Măcar balconul a fost conform aşteptărilor, spaţios, dotat cu două scaune comode din ratan şi o masă rotundă cu blat de sticlă. Tot în balcon se afla şi unitatea exterioară a aerului condiţionat, dar nu m-a deranjat pentru că nu l-am pornit decât puţin în prima zi. Vremea rece totuşi de început de decembrie nu mi-a permis să petrec în balconul meu cât timp aş fi vrut într-o perioadă mai caldă, dar tot mi-a fost util.  

Din balcon aveam vedere spre casa alăturată, despărţită de hotel doar de o alee îngustă cât să încapă o maşină, dar nici asta nu a fost o problemă, chiar dacă aş fi preferat să beneficiez de o cameră cu vedere la grădina frumoasă a hotelului. Nu a fost să fie acum. Poate data viitoare voi fi mai norocoasă.

Problema tuturor camerelor situate pe această parte a clădirii o constituie însă zgomotul produs de ventilaţia bucătăriei restaurantului, un ţiuit continuu, enervant şi deranjant care nu încetează decât după ora 22.30 când opresc hotele. Bine că nu am avut parte şi de miros de mâncare :D. Singurii nemulţumiţi de acest aspect au fost cei care au ales camere cu balcon, pentru că altfel, dacă nu stai cu fereastra deschisă, termopanele de calitate reuşesc să atenueze foarte bine zgomotul. Pentru mine, ţiuitul acela a fost deranjant şi m-a determinat să stau mai puţin pe balcon şi să fumez mai puţin, ceea ce nu a fost rău deloc. Altfel, poate că nici nu aş fi sesizat, mai ales că aveam camera aflată cel mai departe de sursa zgomotului.

Despre căldură. Pentru încălzirea camerei pe timp de iarnă există calorifer cu termostat, dar şi posibilitatea de a porni AC-ul pe cald şi se rezolvă. Problema mea a fost cu termostatul. La intrarea în cameră ni s-a părut că este cald, caloriferul era aproape fierbinte, nimic de reproşat, dar noi veneam de afară şi după ce cărasem valizele pe scări. După masa de prânz, când am revenit în cameră pentru a ne odihni, deja mi s-a părut cam răcoare, iar caloriferul se răcise vizibil. Am coborât la recepţie exprimându-mi nemulţumirea că, după ce că am primit cea mai proastă cameră din hotel, acum mai sunt obligată şi să dorm în frig ☹. Recepţionera a butonat ceva pe un laptop liniştindu-mă că a setat termostatul la 25˚C şi scuzându-se că, vezi Doamne, cel dinaintea mea a vrut doar 21˚C. O fi fost vreun rus ceva :D. I-am mulţumit politicos, explicându-i totodată că, dacă încearcă că se mai joace cu mine cu căldura, în final îi va costa mai mult, deoarece eu voi folosi AC-ul nonstop pentru a-mi asigura confortul termic cu care sunt obişnuită şi pentru care am plătit suficient de mulţi bani. Însă nu a fost cazul, ulterior nemaiapărând sincope.

Despre curăţenie. Camera a fost extrem de curată la momentul cazării. Dar şi noi suntem obişnuiţi să păstrăm curăţenia, astfel că nici camerista nu a avut prea mult de lucru. Cu toate acestea, pe parcursul sejurului, curăţenia mi s-a părut făcută cam de mântuială. În prima zi a aranjat patul şi a schimbat prosoapele, fără a goli coşurile de gunoi şi fără a completa ceaiurile. A doua zi a golit şi coşurile, dar ceaiuri tot nu a pus şi nici nu a completat cosmeticele consumate între timp. Nu a fost un capăt de ţară, dar la patru stele şi mulţi bani şi pretenţiile sunt altele.

Micul dejun, inclus în preţul cazării, era servit în fiecare dimineaţă între 7.00-10.00 la Bistro Subcarpaţi, restaurantul hotelului. Noi ajungeam la masă puţin după ora 8. Micul dejun a fost suficient de bogat şi de variat, în sistem bufet. Chiar dacă am mâncat cam aceleaşi lucruri în fiecare zi, pe mine nu m-a deranjat şi nu pot spune că m-am plictisit.  

Aveam la dispoziţie câteva feluri de mezeluri, brânză şi caşcaval, ouă fierte, prăjite şi omletă, bacon prăjit, cârnăciori şi crenvurşti, ardei, castraveţi şi roşii, iaurt, câteva gemuri, măsline, brânză topită, zacuscă, vinete, fasole bătută, cereale, lapte, suc natural de portocale şi de mere, ceai şi cafea foarte bună.

Micul dejun putea fi luat atât în interiorul restaurantului, unde era şi zona de expunere a mâncării, cât şi pe terasa închisă şi încălzită, cu acoperiş retractabil, unde fumatul era PERMIS. Evident, noi am mâncat doar pe terasă 😊

Am povestit aici doar despre micul dejun inclus, însă restaurantul oferă mâncare în sistem a la carte şi la prânz şi cină, au inclusiv o ofertă de tipul meniul zilei, la un preţ foarte accesibil. Seara Bistro Subcarpaţi era şi loc de întâlnire al tinerilor din localitate, care-şi petreceau timpul la un pahar de băutură şi un burger. Noi am mâncat mai multe mese aici şi din comoditate, dar mai ales pentru că ne-au plăcut mult cele comandate, astfel că voi prezenta separat acest restaurant cu circuit deschis.

Hotelul dispune de un centru SPA cu saună finlandeză, baie de aburi, salină, jacuzzi, bazin cu apă rece. Accesul este contra cost, cu rezervare prealabilă la recepţie. M-a amuzat puţin faptul că a doua zi după ce am făcut rezervarea am şi primit un mesaj din partea hotelului prin care mi se sugera să rezerv serviciile la SPA. Poate aş fi mers şi la SPA de plictiseală în cazul în care vremea ar fi fost urâtă, altfel, preferam clar plimbarea. Oricum în afară de salină şi jacuzzi, restul ofertei nu mă interesa.

Hotelul mai dispune şi de o cramă, cu o diversitate impresionantă de vinuri, unde am înţeles că se organizează şi degustări. Nu am avut timp deşi cred că ar fi fost interesant.

Pentru copii există un loc de joacă exterior, aflat în vecinătatea parcării, câteva trepte mai sus.

Hotelul oferă internet wireless cu parolă care funcţionează bine în restaurant şi în cameră, din spusele soţului.

Chiar dacă nu a fost totul perfect, ne-am bucurat de o minivacanţă plăcută şi relaxantă la hotelul Subcarpaţi, un hotel de patru stele modern şi confortabil, cu un restaurant care ne-a întrecut aşteptările. Mi-ar plăcea să revin aici şi, DA, recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 1213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI