Vale Humor Residence, o cazare reușită

TIPĂREȘTE

Va fi un review simplu dar, sper eu, util, pentru o posibilă țintă de cazare pentru cei care doresc să viziteze Bucovina.” Simplu” știu că are conotații diferite când e vorba să vorbesc, dar, orișicât, o să fiu un pic mai scurt ca de obicei, fără să pierd esența informației. Sper!

Era un iulie călduros, cam cum au devenit toate lunile iulie din acești ultimi ani! Abia venisem de la mare, chef de concediu mai aveam, mai erau și bani așa c-am gândit c-am putea să ne mai lungim starea de bine cu o ieșire, de week end în Bucovina. De ce Bucovina? Turistic, Bucovina, impresionează prin peisajele sale pitorești, cultura bogată și patrimoniul istoric.

Cunoscută pentru mănăstirile sale, Bucovina este o destinație ce are un aer ușor medieval, unde timpul pare că are altă curgere, iar starea indusă este cu atât mai frumoasă. Apoi, prin peisajele sale montane, pădurile dese și satele tradiționale, Bucovina oferă o privire în inima autentică a României. Cu oameni primitori, gastronomie tradițională și evenimente culturale vibrante, această regiune reprezintă o bijuterie a țării. Plus că e și în zona georgrafică a Moldovei de a cărei apartenență sunt tare mândru!

Dacă am stabilit regiunea, am ajuns la localitatea unde vom vrea să stăm. Mănăstirea Humorului, localitate care se află la vreo 5 km de Gura Humorului. Uitându-ne pe ofertele de cazare am ajuns și la Vale Humor Residence, care ne-a plăcut. Bine, sunt multe cazări frumoase în zonă dar asta ne-a plăcut mai mult. Nicio altă cerință n-am avut.

Cum ajungi

Drumul este ușor și plăcut, cum, dealtfel, mie-mi place ori de câte ori urc în Bucovina. Cel puțin de la Tupilați, în sus, ajungi în inima Moldovei și asta se vede. Drumul îți ia vreo două ore, poate un pic mai mult, se poate și mai repede dar pierzi bucuria călătoriei. Ajungi în centrul orașului Gura Humorului și, chiar pe lângă hotelul din centru Best Western Bucovina faci dreapta și, în maxim 10 km ești în comuna Mănăstirea Humorului. De aici e simplu, Vale Humor Residence se află pe strada Mihail Sadoveanu nr 23, practic urci pe o stradă pietruită dar corect amenajată până la ieșirea din sat. Acolo n-aveți cum să greșiți, clădirea este impresionantă prin dimensiuni iar la intrare are un indicator cu un pic mai mic decât Turnul Eiffel.

Primele impresii

Curtea este constituită dintr-o mare parcare, cu locuri trasate, ceea ce ajută pentru a nu se crea aglomerație sau dezordine. Altcumva, toată este asfaltată și foarte curată

Clădirea pensiunii este cu adevărat impresionantă! Construcția în sine, este frumoasă, ridicată pe două niveluri peste parter. Fațadă de piatră, balcoane mari, frumoase, lemnul este adăugat cu gust și nu are nicio stridență estetică. Pe balustradele balcoanelor, pe lângă scările clădirii, multe flori, simțul cromatic este mângâiat.

Recepția este la etajul unu al clădirii, la care ai acces urcând niște trepte din piatră, pe lângă clădire. Este un simplu birouaș unde am găsit pe cel cu care discutasem telefonic atunci când am făcut rezervarea. Fire volubilă, soociabil, am schimbat amabilități gen” ce frumos este la dumneavoastră!” ” Vai, îmi pare bine c-ați sosit și că vă place!” , n-am ajuns chiar la schimbat tricouri dar, orișicât, ne-a băgat în seamă.

La data sosirii noastre nu mai era nicio altă mașină în curte iar din camere erau ocupate cred că vreo două.

Din acest motiv cel de la recepție a mers cu noi și ne-a oferit mai multe variante de cazare, legat de peisajul pe care-l doream: spre livadă și deal, sau, pe partea opusă, spre parcare și, mai departe, dealul ălălalt. N-a fost greu s-alegem, am ales vederea spre parcare.

Am primit cheia respectivă, ne-a spus, în mare programul de servit masa și, fiindcă am insitat eu, ne-a spus și ce locuri putem vizita în apropierea pensiunii, apoi omul a plecat în treaba lui.

Camera

Și dacă mă tăiați nu țin minte ce număr avea. Eram la primul etaj, adică peste etajul de la Recepție iar deasupra noastră mai era un etaj. Mai târziu aveam să-mi iau reperele și să-mi dau seama că restaurantul era parterul și pe lângă era recepția, apoi cele două niveluri cu camere. V-am năucit, așa-i? Ce bine-mi pare!!! :))

Camera era măricică, adică aveam spațiu vital arhisuficient, cu un balcon suficient de mare ca să aibă o masă și două scaune și loc pe lângă.

MObilierul era nou, asortat cu gust, la care se adăugau utilitățile necesare: TV, cană de fiert, frigider și alte acareturi.

Baia era suficient de mare, utilată cu tot ce trebuie s-aibă, consumabile pentru uz personal, prosoape, mă rog, ce trebuie să fie acolo. Aaa, uitam, aveau și uscător de păr, dacă tot mă rad pe cap mi-e tare util, să nu ies cu părul ud afară.

Peste tot, cameră, baie, holul pensiunii, curte, curățenia ireproșabilă!

Restaurantul

Amplasat la parterul construcției, era spațios, elegant mobilat, cu mese de 6-8 persoane, dar și cu mese de 2 persoane, funcție de numărul doritorilor.

În prețul camerei am avut mic dejun inclus, dar, conform înțelegerii ulterioare, în cele două seri de-am trăit acolo, am comandat și cina, menu a la carte.

Mâncărurile oferite erau de tot felul, mai ales cu specific bucovinean. De toate puteți bârfi despre Bucovina dar nu cred să poată mârâi cineva, ceva, despre mâncare. Mâncarea era gustoasă, multă, frumos expusă, servirea ireproșabilă! Din partea casei am primit, la alegere, câte un păhărel de țuică/vișinată/afinată, ceea ce te atinge la partea sensibiloasă a ființei de-o ai asupra ta, pentru că oamenii au făcut tot ceea ce ținea de ei să te simți bine!

Micul dejun se servea, dacă voiai, afară, pe o terasă generoasă, amplasată chiar lângă restaurant. Produsele obișnuite dar cu nelipsitele zacuști bucovinene. De băut, la alegere, cafea, ceai, lapte, apă plată, sucuri. Parte din ele la dozator, dar, sucurile spun, bune. Cafea nu beau, dar Adriana da, de fiecare dată a ales capuccino și, zice ea, era bun.

Ce zice vistiernicul?

Cazarea a costst 350 de lei cu Mic dejun inclus/per zi/2 persoane. Cele două mese de seară, care n-au fost chiar cină clasică pentru că, da, știu că nu-i sănătos, dar ciorbă de burtă trebuia să mănânc, deci, mesele, ceea ce am băut, a dus la încă vreo 350-400 de lei. Deci, cazarea pentru două zile 700 de lei, mesele +tips-ul = 450 lei. Total, prea frumoasa sumă de vă dă după ce adunați. A meritat!

Ce să faci aici?

Cel de la recepție, care s-a dovedit a fi și ospătar, ne-a indicat câteva locuri din apropiere pe unde-am hălăduit. Totul a fost bine și frumos, doar că traseul care părea și cel mai frumos a ajuns la un punct în care, ca să-l urci, trebuia „să cuplezi fața” , în sensul în care-aveai de-mpins vagoane la urcat. Am renunțat elegant, spunându-ne că ajungem altă dată acolo și am trecut la a doua variantă, care presupunea să mergem pe-un drum în pantă, cu căderea potrivită.

Urmându-l am ajuns în centrul comunei Mănăstirea Humorului, ne-am plimbat agale, cu plăcere, prin parc, pe lângă Mănăstirea Humorului și chiar ne-a plăcut. Atmosfea se mai răcorise, soarele apunea tare frumos peste turla bisericii Mănăstirii, în parc era curat și verde, ne-am așezat pe o bancă și ne-am uitat la niște copii care jucau fotbal.

Drumul care duce spre Mănăstire are multe tarabe iar care cei de le au vând produse hand made, care nu au nimic „made in China” , asta mi-a plăcut maxim. Pe același drum erau și câteva pensiuni care aveau și terase, lumea se pregătea să stea la cină. Nimic ostantiv dar, din ceea ce se vedea, totul era frumos, ordonat și plăcut, cu construcții tradiționale.

În aer era căldura aia, de vară coaptă, dar, mai răcoare ca până-atunci, liniștea care nu e totală dar nu irită, chiar am simțit reset-ul care ne trebuie, uneori, pentru a-ți încărca bateriile.

Spre seară, adică atunci când lumina se redusese, am stat în balconul camerei de ne hărăzise nenea ăla cu ea, Adi c-un suc, eu c-un pahar cu băuturi care nu se oferă minorilor, ne uitam la peisajul din fața noastră, ascultam zgomotele gospodăriilor în prag de seară. Treptat, liniștea se instaura, deplină, luminile caselor se stingeau și rămâneau doar câteva, ici-colo... Chiar știu că Blaga a spus că veșnicia s-a născut la țară, dar cred c-a spus asta după ce-a vizitat Bucovina!

Nu mai spun nimic, aș strica atmosfera dac-aș continua, așa că, haidi, pa!

P. S. Deseară, ăia de-ați fost cuminți, primiți, în ghetuțe, dulciuri, de la Moș Neculae. Ăia de-ați fost mai puțin cuminți o să primiți și voi dulciuri, c-așa-i românul, iertător! Oricum ar fi, tuturor vă doresc Sărbători de iarnă liniștite, cu mulțumire-n suflet și bucurii, alături de cei ce vi-s dragi! La mulți ani!

Cred că” Balada” lui Ciprian Porumbescu este melodia care merge cel mai bine cu ceea ce am scris. Dacă am scris prost, melodia asta mă mai salvează: :)) Web, te rog: https://www.youtube.com/watch?v=VzBXJB_otlc&ab_channel=icutsa

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI