Din nou cu marea la picioare – 8 Rooms Boutique Hotel Gelibolu

TIPĂREȘTE

2 - 3 iunie 2023

Alegerea destinaţiei şi a hotelului

A fost penultima cazare din vacanţa turcească de anul acesta şi totodată cea mai scumpă. Deh... vorbim despre un boutique hotel cu o poziţie extraordinară şi, conştient, am plătit mai mult doar pentru moftul de a vedea marea din vârful patului şi de a adormi şi mă trezi pe muzica valurilor, având marea la picioare, dar nu-mi pare rău.

Încă dinainte de a finaliza rezervările pentru Antalya, am decis că oprirea intermediară va fi la Gelibolu, la fel ca în urmă cu doi ani, însă cu diferenţa destul de importantă că atunci mă întorceam din Bodrum, nu din Side :D. Ştiu că am ales un traseu mai atipic pentru întoarcerea acasă din Antalya, când aveam la dispoziţie variante mai scurte şi mai rapide prin Istanbul, însă amândoi ne doream mult să vedem live noul pod Çanakkale 1915 de la Gelibolu, de fapt, să traversăm pe acest pod din Asia în Europa, pentru că doar de văzut în văzusem şi în 2020 şi în 2021, când se afla într-o fază foarte avansată a construcţiei. Dorinţa aceasta nu a putut fi împlinită anul trecut, astfel că anul acesta musai trebuia să recuperăm restanţa ????

Iniţial am vrut să mă întorc din Antalya cu o singură oprire intermediară, la Gelibolu, dar tot studiind traseul de parcurs, am înţeles că nu era prea realist, pentru că drumul din prima zi ar fi fost prea lung şi epuizant pentru mine ca singur şofer, mi-a fost teamă că nu m-aş putea descurca, astfel că am reconfigurat a doua parte a sejurului, prelungind vacanţa cu trei zile. Ultima oprire, cea de la Edirne nu ar fi fost neapărat necesară, a fost mai mult o variantă de rezervă, uşor de modificat din mers, în final o prelungire plăcută a vacanţei.

În primii ani de vacanţe petrecute în Turcia făceam oprirea intermediară la Çanakkale, mai ales la întoarcere, un orăşel extrem de pitoresc de care îmi voi aminti mereu cu drag, fiind totodată şi primul meu contact cu Turcia din urmă cu mulţi ani. Aveam două-trei variante de hoteluri verificate, aproape de terminalul de ferry şi de sau pe faleză, cu parcare gratuită şi un mic dejun basic, însă suficient. Seara ne plimbam pe faleză, admiram asfinţitul, ne opream la câte o terasă, aveam deja tabieturile noastre. Ulterior am renunţat la Çanakkale, oraş care ni s-a părut tot mai aglomerat de la un an la altul când doar îl traversam, cazările de tranzit s-au scumpit şi ele, iar noi am avut câţiva ani în care am făcut dintr-o singură bucată drumul spre staţiunile de la Marea Egee.

Abia în 2021 am descoperit că Gelibolu poate fi o variantă bună pentru noi de înnoptat pe drumul de întoarcere, când veneam de la Bodrum şi tot căutam o cazare înainte de Edirne, unde ajunsesem cam greu şi cam târziu cu un an înainte, plecând tot din Bodrum. Aşa am descoperit câteva hoteluri tare drăguţe în Hamzaköy pe faleză, în 2021 alegând Hamzaköy Blue Park Boutique Hotel, care s-a dovedit o alegere inspirată.

Anul acesta am fost neplăcut surprinsă să constat că toate hotelurile vizate de mine costau mai mult decât dublu ☹ faţă de cât costaseră în 2021 şi mă refer la preţurile în euro, nu în lire turceşti, ştiută fiind devalorizarea accentuată a lirei turceşti în cei doi ani care au trecut de la ultima mea vizită în zonă. Eu tot „săpam” de zor, dar nu găseam la niciunul din cele patru hoteluri urmărite de mine nimic sub 100 euro pe noapte camera dublă cu mic dejun inclus şi, desigur, cu vedere la mare ????, dar nu suplimentul de sea view umfla preţul.

Presată de timp, imediat după ce am configurat finalul vacanţei, l-am rezervat pe cel mai ieftin dintre cele patru în acel moment. Atât de tare m-am grăbit să termin cu toate rezervările, încât nici nu am mai băgat de seamă că hotelul ales NU are balcoane, cum aveau cel din stânga şi cel din dreapta lui, ci doar french balcony. Mai grav a fost că nu am citit cu atenţie condiţiile rezervării, notându-mi doar termenele până la care puteam anula gratuit şi am neglijat să schimb cardul cu care garantasem rezervarea după ce îl alimentasem cu bani pe cel cu care doream efectiv să plătesc. În fine, am greşit şi am suportat consecinţele.

Hotelul

8 Rooms Boutique Hotel a fost în final alesul, criteriul fiind preţul cel mai mic la momentul rezervării, de 103 euro pe noapte pentru o cameră dublă standard cu vedere la mare şi mic dejun inclus. Preţul a fost cam măricel, dar asta a fost. Oricum, până la plecare, preţul a mai crescut de două ori, mai întâi ci 20 euro, apoi cu încă 27 euro, ajungând la 150 euro, exagerat de mult orice ar fi.

La două zile după expirarea perioadei de anulare gratuită m-am trezit că am primit pe mail o factură de la hotel, cu serviciile de cazare de care încă nu beneficiasem, dar pe care le plătisem în avans. M-am enervat maxim, fiind pentru prima datădupă atâtea vacanţe petrecute în Turcia când îmi este debitat automat contul bancar şi cu două săptămâni înainte de data sosirii. Am intrat pe contul de card, constatând că îmi fuseseră retraşi automat 541 lei, pierzând nişte bani în plus din comisioanele bancare şi din rata de schimb dezavantajoasă mie. Minunat! :D Nici nu aveam posibilitatea de a accesa cunoscutul sait de rezervări, deoarece eram deja pe teritoriul Turciei şi trebuia să fac diverse artificii la care nu mă prea pricep, faptul era consumat. Dacă sunam la banca mea să refuz plata, plăteam şi convorbirea telefonică nesfârşită cu robotul şi rămâneam şi fără cazare, iar hotelierul ieşea oricum în avantaj dacă vindea altcuiva camera mea la un preţ cu 50% mai mare. Nu prea aveam variante. I-am trimis un mesaj hotelierului cu rugămintea de a-mi returna banii, deoarece doresc să plătesc la sosire, mesaj la care nu mi-a răspuns nimeni ☹. M-am calmat abia după ce am citit confirmarea rezervării, unde scria clar că plata se face ÎN AVANS, eu nu fusesem atentă şi acum trebuia să îmi asum greşeala.

8 Rooms este un boutique hotel, nou şi cochet, deschis în iulie 2018. Pe booking este bine apreciat cu o medie de 8,9 din peste o sută de recenzii. Are, evident ????, exact opt camere, patru la primul etaj şi patru la al doilea etaj, toate cu o superbă vedere la mare şi accesibile cu un lift modern.

Poziţionarea hotelului pe faleza din Gelibolu, la zece metri de plajă, constituie principalul atu al hotelului din punctul meu de vedere.

Recepţia este micuţă şi combină elemente moderne cu decoruri tradiţionale, frumos integrată în zona de bar şi restaurant, care poate fi folosită şi pentru relaxare. Personalul vorbeşte foarte bine limba engleză, este tânăr şi deosebit de amabil, răspunzând cu promptitudine tuturor solicitărilor mele.

Parcarea

Ştiam deja că NU există o parcare proprie a hotelului, dar ştiam şi că se poate parca pe stradă lângă bordură sau în parcarea publică gratuită aflată vizavi pe partea cu marea. Acolo am parcat şi eu, cam în dreptul hotelului Hamzaköy Blue Park, locuri libere erau destule, pe alese, şi nu am mai mutat maşina până la plecare.

Drumul

Drumul până la hotel îmi era cunoscut după ce îl parcursesem cu doi ani înainte.

Am ajuns la hotel la ora 16.15 după un drum destul de ciudat, plecând din Pamukkale imediat după micul dejun şi mergând pe drumuri de ţară, la propriu, foarte înguste, dar aproape pustii până am intrat, în sfârşit, în D 585, apoi pe drumuri expres destul de greoaie, pe autostrada O5 până la Balıkesir, apoi din nou pe drumuri naţionale spre Edremit, de unde am intrat în drumul cunoscut şi atât de plăcut nouă. Bonusul alegerii acestui traseu l-a constituit trecerea prin cele două tuneluri Assos şi Troia, deschise la sfârşitul toamnei anul trecut, absolut spectaculoase şi care ne-au încântat mult pe amândoi, confirmându-ne, dacă mai era necesar, faptul că drumul de coastă este acum mai rapid şi mai uşor de parcurs fără serpentinele de dinainte de Küçükkuyu. Traversarea din Asia în Europa pe podul de la Gelibolu – o adevărată bijuterie arhitectonică – a constituit cireaşa de pe tortul acestei vacanţe, putând spune cu toată responsabilitatea că a meritat cu prisosinţă schimbarea de traseu făcută special pentru a-l vedea. Nici preţul de 200 lire turceşti nu mi s-a părut mare. Astfel am câştigat timp, am scăpat de toată nebunia cu îmbarcarea pe ferry, cu incertitudinea referitoare la punctul de debarcare şi am ratat doar o plimbare frumoasă în compania pescăruşilor gălăgioşi.

Camera 202

Check in rapid. Am spus doar numele pe care fusese făcută rezervarea, am dat paşapoartele pentru a fi scanate şi am primit imediat cheia camerei care îmi fusese alocată. Nu prea aveam ce să aleg ????. Ar fi fost şi culmea să-mi ceară să plătesc încă o dată :D.

Camera dublă standard rezervată şi primită se afla la etajul al doilea chiar vizavi de lift.

Prima impresie după intrarea în cameră a fost aceea că este mai mică decât în pozele văzute pe net. Cu toate acestea, mie mi-a plăcut camera, aşa micuţă şi intimă, la senzaţia de căldură şi intimitate contribuind probabil şi mobilierul din lemn masiv, dar şi parchetul din pardoseală. Hotelul fiind deschis tot timpul anului, camerele sunt dotate cu calorifere, inclusiv în băi, nefuncţionale la data vizitei mele.

Am avut un pat dublu lat şi confortabil, cu saltea foarte comodă şi lenjerie de bună calitate. Patul era încadrat de două noptiere cu sertar, tot din lemn şi cu un blat de sticlă.

Mi-a plăcut şi sistemul discret de iluminare a camerei, uşor difuz în jurul cadrului patului, precum şi aplicele de pe perete. Cei care doreau mai multă lumină sau să citească ceva înainte de culcare puteau folosi lămpile cu led şi braţ flexibil.

Între pat şi balcon era o masă cu blat de lemn şi două scaune comode. Eu le-am stricat puţin aranjamentul în dorinţa de a accesa mai uşor balconul... în fine, tentativa de balcon :D.

În cameră mai exista un dulap cu două uşi culisante, inutil nouă, care venisem fără bagaje, bine compartimentat cu bară pentru umeraşe şi cu rafturi şi sertare. Tot în dulap era şi seiful, micuţ, cu utilizare gratuită, pe care noi nu l-am folosit. Am avut şi papuci de unică folosinţă.

Lângă dulap se afla minibarul, contra cost, cu preţuri normale, ca de hotel, plecând de la 30 TL o sticlă de apă plată şi până la 100 TL o bere Tuborg. Ne-au fost oferite gratuit două sticle de apă plată de 0,5.

Televizorul modern, cu o diagonală suficient de mare faţă de dimensiunea camerei, era fixat pe peretele opus patului. Habar nu am ce sau câte canale prindea, eu nefiind interesată de acest subiect.

Mi-a plăcut mult poziţionarea inteligentă a unităţii interioare a aerului condiţionat de tip split deasupra uşii de la intrarea în cameră, poziţie care permite folosirea acestuia fără nicio grijă şi fără niciun disconfort, inclusiv în timpul nopţii.

Lipsa unui balcon adevărat a fost un minus cumva asumat, camera dispunând doar de un balcon franţuzesc, îngust, însă dotat cu plasă contra insectelor. Mi-a plăcut vederea frontală la mare de care am beneficiat. De pe geam vedeam perfect şi restaurantul Kumsal de pe plajă, cel la care luasem cina în urmă cu doi ani.

Aveam marea la picioare aşa cum îmi dorisem ????. Chiar aşa minuscul cum a fost, balconul mie mi-a folosit. Am fumat sprijinindu-mă de balustrada acestuia şi încercând din răsputeri să nu las fumul să intre în cameră. Am apreciat amabilitatea personalului care mi-a oferit imediat o scrumieră la solicitarea mea, tot aşa cum am cerut şi am primit imediat o cană electrică pentru încălzit apa la care să-mi fac ceai, aceasta lipsind din dotarea camerei.

Baia nu era nici mare, dar nici mică, extrem de curată, interesantă şi modernă. Era dotată cu cabină de duş walk in, cu duş fix şi mobil, cu nişte duze interesante de hidromasaj. Am avut la dispoziţie în cabina de duş şampon şi gel de duş în nişte dispensere, nemarcate însă, de nu ştiai care ce este, precum şi săpun lichid la chiuvetă, toate de bună calitate. Am avut şi uscător de păr. Mi-au plăcut prosoapele, albe şi curate, câte două pentru fiecare persoană, personalizate cu sigla hotelului. Nu erau noi, însă aveau un parfum discret şi plăcut. Nu am stat decât o singură noapte, astfel că nu pot preciza cât de des erau schimbate acestea.

Hotelul oferă internet wireless gratuit cu semnal bun în cameră şi pe terasa restaurantului. Conectarea se face cu o parolă afişată la recepţie, simplu şi fără nicio bătaie de cap.

Restaurantul

Restaurantul hotelului este deschis pentru oricine doreşte să ia masa acolo sau doar să se relaxeze la un pahar de ceva, barul comercializând şi băuturi alcoolice.

Pe lângă cele câteva mese din interior din zona barului, mai există o terasă deschisă, micuţă, şi o alta semiînchisă, mai mare, cu acoperiş retractabil.

Noi nu am luat acolo decât micul dejun care era inclus în preţul cazării pentru clienţii Genius.

Micul dejun se serveşte între orele 08.00-10.00, un program OK pentru noi, care suntem destul de matinali de felul nostru, însă de această dată nu aveam nicio grabă, având un drum foarte scurt şi lejer de parcurs în ziua respectivă.

Despre micul dejun oferit de cei de la 8 Rooms aş putea spune în doar două cuvinte: surprinzător şi spectaculos.

Am coborât la restaurant ceva mai devreme, puţin după ora 7.30, pentru a-mi bea cafeaua şi a fuma pe terasă. Aruncând o privire fugitivă prin restaurant, am fost puţin mirată să nu văd nicio mişcare, să nu simt niciun miros de mâncare ceva, deşi oamenii erau acolo. Am fost întrebată dacă doresc să-mi aducă micul dejun, dar le-am răspuns că abia mă trezesc şi că voi reveni la ora 8 împreună cu soţul, ceea ce am şi făcut.

Revenind împreună la restaurant, ne-am ales o masă mai ferită de curent de pe terasa semideschisă, cu scaune dotate cu perne foarte confortabile. Micul dejun nu a fost în sistem bufet, dar nici la farfurie nu pot spune că a fost, cât timp ne-a fost umplută masa de farfurii cu de toate, de nu-mi venea să cred că toată mâncarea aia era doar pentru noi doi, iar eu nu sunt genul care doar „ciuguleşte” :D.

Am primit ouă prăjite, frigănele, salam de vită, trei feluri de brânză, două feluri de măsline, verzi şi negre, ambele foarte bune, roşii, castraveţi şi pătrunjel, unt, două gemuri bune, ca de casă, sigara böreği (plăcintă cu brânză, în formă de trabuc), iar de băut am primit un ceainic întreg cu ceai turcesc fierbinte. Prea bun, ... prea ca la ţară. În realitate, a fost prea mult pentru noi. În sistem bufet nu am fi mâncat atât de mult.

După acest mic dejun foarte copios, am urcat în cameră şi ne-am strâns bagajele. Am predat camera şi am pornit spre Edirne, cu o ultimă oprire la ND Suite Hotel cu care încheiam această vacanţă frumoasă.

Concluzii

8 Rooms Boutique Hotel din Gelibolu este un hotel cochet, curat şi confortabil. Poziţionarea acestuia extraordinară, chiar pe faleza din Gelibolu, la nici zece metri de plaja Hamzaköy, este un atu important, care mă determină să recomand hotelul atât pentru o cazare de tranzit, cât şi pentru un scurt sejur la plajă. Am apreciat în mod deosebit şi amabilitatea personalului care a răspuns prompt oricăreia din solicitările mele. Mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă ar fi avut şi balcoane adevărate, dar până la urmă m-am descurcat şi cu balconul meu franţuzesc.

Singurul minus, însă unul important, îl constituie preţul mărişor, chiar dacă multe dintre hotelurile din Turcia s-au scumpit mult anul acesta. Sunt conştientă că am plătit cam mulţi bani pentru luxul de a admira marea din vârful patului, dar... mie mi-a plăcut ????, deci, RECOMAND!

---

VIZUALIZĂRI: 1824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI