Cu marea la picioare – Hamzakoy Blue Park Boutique Hotel

TIPĂREȘTE

Adresa: Hoca Hamza Mah, Kemal Reis Cd. No:41,17500 Gelibolu/Çanakkale, Turcia

Coordonate GPS: 40.41668 N; 26.67991 E

Website: hamzakoybluepark.com

La fel ca anul trecut, alegerea opririi intermediare de la drumul de întoarcere a fost și acum o provocare. După multe ezitări şi căutări care au durat din februarie până la jumătatea lunii august, am ales în final Gelibolu. Voiam să opresc DUPĂ traversarea cu feribotul din Asia în Europa pentru a câştiga timp a doua zi dimineaţa. Eceabat ar fi fost una din opţiuni, dacă tot traversam strâmtoarea pe la Çanakkale, dar am renunţat repede la această idee din cauza cazărilor ieftine, dar foarte modeste găsite. În plus, după ce am trecut prin Eceabat de atâtea ori cu ocazia deselor drumuri în Turcia, cu excepţia frumoasei faleze spre terminalul feribotului, nu aş putea spune că micul orăşel m-a atras cu ceva, diferenţele faţă de pitorescul Çanakkale, plin de viaţă şi farmec atât ziua, cât şi noaptea, fiind mari.

Următoarea opţiune era Gelibolu, însă mi se părea cam prea aproape, noi plecând la drum din Bodrum. Edirne ar fi fost mult mai pe placul meu, acolo am făcut intermediara şi cu un an în urmă, dar drumul este lung şi istoria probabil s-ar fi repetat, în sensul în care am fi ajuns destul de târziu la cazare şi prea obosiţi pentru a mai avea chef de plimbare. Am căutat cazări şi între Gelibolu şi Edirne, prin Keşan şi Uzunköprü, dar parcă aş fi căutat în pustiu, oferta fiind extrem de slabă.

În final, am decis o împărţire relativ echilibrată a traseului de urmat în cele două zile, fără tururi de forţă.

Alegerea hotelului a fost aproape la fel de dificilă. Mă tenta Hiltonul din Gelibolu, căutat şi în urmă cu un an. Mi-ar fi plăcut să îmi încep vacanţa la un hotel Hilton (vezi impresii) şi să o închei în aceeaşi notă. Însă hotelul nu era disponibil nici pe booking şi nici pe site-ul propriu, în nicio perioadă, de parcă ar fi fost închis. A apărut totuşi, dar foarte târziu, când eu eram deja în Turcia la al doilea hotel de sejur şi depăşisem perioada în care mai puteam anula gratuit hotelul de tranzit. Însă nu regret DELOC alegerea făcută. Am fost în plimbare şi până la Hilton şi m-am convins că nu am pierdut nimic, ba dimpotrivă.

În Gelibolu mi-am concentrat căutările pe zona falezei, imediat lângă mare, în primul rând pentru un acces facil la hotel, fără riscul de a ne rătăci pe străduţe. Erau câteva variante tentante, iar alesul a fost Hamzakoy Blue Park Boutique Otel, cu o notă de peste 8 (foarte bine) pe cunoscutul site de rezervări, ce-i drept din destul de puţine recenzii. Am rezervat o cameră deluxe cu vedere la mare la acest hotel la preţul de 50 euro pe noapte, cu mic dejun inclus şi cu posibilitatea de a anula gratuit cu până la cinci zile înainte.

Am plecat la ora 10.20 de la hotelul care ne-a găzduit în Bodrum, al doilea și ultimul din această frumoasă vacanţă turcească, am ales traseul „clasic” Bodrum – Aydın – Izmir – Menemen – Aliağa – Ayvalık – Burhaniye – Edremit – Küçukkuyu – Ayvacik – Ezine – Çanakkale – Kilitbahir – Eceabat – Gelibolu – 630 kilometri.

Am intrat la Aydın pe autostrada O 31 (Aydın – Izmir) - costul acestui tronson a fost de 7,50 TL, apoi pe centura Izmirului – O 30, circulând în regim de autostradă, dar fără plată, am continuat pe noua autostradă O 33 (Menemen – Çandarli), costul acestui tronson a fost de 33,50 TL, cam scump, dar calitatea impecabilă a acesteia a meritat fiecare bănuț.

Ne-am continuat drumul pe E 87 până la Çanakkale şi am traversat cu ferry Strâmtoarea Dardanele pe la Çanakkale – Kilitbahir. Din nou, aşa s-a nimerit :D. Feribotul de Eceabat era plin şi se pregătea de plecare, astfel că noi am fost direcţionaţi spre celălalt. Nu ştiu cum ai putea alege, cât timp ei caută să organizeze totul pe acolo. Nici această a treia traversare pe la Kilitbahir, deşi mai ieftină şi mai scurtă, nu a fost pe gustul meu. Nu mi-a plăcut că am rămas „captivă” în propria maşină, deoarece atât de mult au înghesuit maşinile pentru a încăpea cât mai multe, încât mi-a fost imposibil să deschid uşa, să ies la aer și să admir priveliştea.

A urmat apoi Kilitbahir – Eceabat, îngust şi virajat aşa cum îl ştiam, apoi Eceabat – Gelibolu, superb, urmărind îndeaproape marea, tot mai lat şi mai bun de la un an la altul, oferindu-ne posibilitatea de a admira viitorul pod „Çanakkale 1915” – o adevărată bijuterie arhitectonică aflată aproape gata de finalizare.

GPS-ul ne-a indicat traseul prin oraş până în faţa hotelului.

Nu prea ştiam eu exact ce înseamnă un hotel boutique, bănuiam doar că ar trebui să aibă un număr redus de camere, o arhitectură deosebită, camerele decorate deosebit, personalizate eventual prin stiluri diferite, să ofere o anumită senzaţie de intimitate şi relaxare. În afara numărului oarecum redus de camere şi decorarea cochetă a acestora, nu sunt convinsă că am nimerit un boutique hotel veritabil, dar acest aspect a contat prea puţin pentru mine.

Importantă a fost poziţionarea extraordinară a hotelului, la maxim zece metri de una din cele mai frumoase plaje din Gelibolu, pustie la data vizitei mele, precum şi existenţa balconului.

Hotelul a fost construit în anul 2014 şi are 27 camere duble, deluxe şi apartamente. Mi-a plăcut recepţia şi zona de relaxare cu canapele confortabile din lobby. Are doar două etaje, dar dispune de un lift modern, pe care noi nu l-am folosit, camera noastră fiind situată la primul nivel.

Dispune de restaurant propriu, la parter, în dreapta recepţiei, spaţios, cu mesele distanţate corespunzător şi de o terasă frumoasă în sezonul cald, cu acoperiș retractabil, închisă cu geamuri acum în a doua săptămână din octombrie. Nici de terasa cafenelei aflată în dreapta restaurantului nu ne-am putut bucura în afara sezonului.

Pe lângă poziţionare şi preţ, existenţa unei parcări proprii a fost mereu unul din criteriile în alegerea hotelului, mai ales a unuia de tranzit. Acum am făcut o excepţie, apreciind că riscul de a nu găsi un loc de parcare este minim. Citisem zeci de recenzii ale celor care au fost acolo sau la alte hoteluri din apropiere şi nimeni nu semnalase probleme în găsirea unui loc de parcare, nici măcar în sezon, când afluxul de turişti este maxim.

Hotelul NU ARE o parcare proprie, însă există posibilitatea de a parca gratuit „la bordură” pe strada din faţa acestuia. În plus, eu pusesem ochii pe parcarea publică gratuită cu câteva zeci de locuri, aflată pe partea cu marea, unde am şi parcat. Până seara, această parcare s-a mai aglomerat, dar tot mai găseai loc liber. Amuzant a fost că şi turişti de la Hilton Gelibolu, hotel aflat la câteva sute de metri pe aceeaşi stradă, nemaigăsind loc la ei la hotel, şi-au parcat maşinile tot în parcarea publică.

Puţin după ora 18.00 opream în faţa hotelului, parcând maşina în parcarea publică chiar în faţa intrării în hotel. Am fugit prin ploaie, da, o ploaie enervantă ne-a însoţit o mare parte din drumul de întoarcere, până la recepţie pentru formalităţile de cazare. Mi-a plăcut holul spaţios şi luminos şi recepţia în culori vesele, marine.

Rezervarea făcută pe booking listată nu l-a interesat prea tare pe recepţioner, prenumele meu a fost suficient pentru identificarea acesteia în sistem. Mi-au fost cerute paşapoartele, scanate şi restituite imediat. I-am reamintit tipului că am rezervat o cameră cu vedere la mare şi că asta aştept să primesc. Am fost surprinsă puţin de slaba cunoaştere a limbii engleze, hotelul aflându-se totuşi în cea mai turistică zonă din Gelibolu, dar, completând în turca mea de baltă :D, m-am asigurat că am fost înţeleasă. Am primit şi confirmarea că este ok să lăsăm maşina în parcarea aflată visavis de hotel.

Pentru unul din colegii de sait :) voi face precizarea că nu mi-a măsurat nimeni temperatura şi nici codul HES sau certificatul covid nu mi-au fost cerute.

Am fost întrebată cum doresc să plătesc, în numerar sau cu card bancar, în lire turceşti sau euro. Am ales varianta cash şi mi-a spus că îi datorez 500 TL sau 50 euro. Mi-a fost clar imediat că era puţin mai avantajos pentru mine să fac plata în lire, dar am amânat decizia pentru a doua zi la check out, neştiind atunci de câte lire voi mai avea nevoie pentru masa de seară şi alte eventuale cumpărături.

Am achitat cazarea a doua zi dimineaţă imediat după micul dejun dorind să plecăm cât mai repede spre casă. Am plătit 500 lire turceşti cash, fără să primesc factură sau chitanţă, dar nici nu am cerut.

Se află la primul etaj, chiar la mijlocul coridorului. Neavând bagaje, am preferat scările, deşi aveam un lift modern la dispoziţie. Accesul în cameră se face cu cartelă.

Sub denumirea de „deluxe” , ei vând de fapt camere triple, mai spaţioase decât camerele duble standard, suficient de mari pentru a mai băga un pat suplimentar la nevoie. Din camera mea acest pat lipsea, dar mie nu mi-a lipsit.

Am intrat într-un hol. Pe partea stângă se afla dulapul foarte încăpător, cu trei uşi şi o parte „la vedere” cu bară cu două umeraşe, multe rafturi şi o oglindă măricică. Pe partea opusă se afla baia.

Baia

Mi-a plăcut baia micuţă, dar bine organizată şi foarte curată. Este dotată cu o cabină de duş încăpătoare, cu duş fix cu efect de ploaie, dar şi duş mobil, cu dispensere cu gel de duş şi şampon. Toaleta pare puţin înghesuită lângă cabina de duş, având deasupra suportul pentru prosoape, două mari şi două mici, albe, impecabile, plus prosopul pentru ieşit de la duş. La chiuvetă era disponibil săpun solid, dar şi un dispenser cu săpun lichid, oglindă de machiaj şi uscător de păr. În plus am mai primit două căşti de duş şi discuri pentru demachiat. Suficiente cosmetice, calitate normală.

Camera

Am ales bine o cameră suficient de spaţioasă pentru gustul meu şi pentru cazarea a două persoane. Ar fi avut loc lejer şi o a treia, dar nu ar mai fi părut la fel de aerisită camera. Pardoseala este din parchet laminat în nuanţe deschise, puţin în contrast cu draperiile şi cuvertura de pat crem cu maron.

Am avut doar un pat matrimonial, lat şi confortabil, cu saltea ortopedică, dotat cu perne şi pilotă ok şi lenjerie curată, de calitate. Patul ar fi trebuit să fi fost încadrat de cele două noptiere, însă noi le-am găsit puţin anapoda aşezate şi nu m-am ostenit să le mut. Pe perete, de o parte şi de alta a patului, erau prize, utile pentru încărcarea diferitelor dispozitive, aplice drăguţe şi lămpi de citit cu braţ flexibil.

Decorarea camerei mi-a plăcut chiar dacă nu m-a impresionat prea tare, însă am apreciat mult poziţionarea „strategică” a aerului condiţionat centralizat, astfel încât să răcorească eficient camera fără a bate drept în capul turiştilor în timpul somnului. Bine, noi nu am avut nevoie de AC, dar l-am pornit doar aşa de amorul artei câteva minute. Înainte de culcare poate mai interesaţi am fi fost de funcţionarea caloriferului, dar, sincer, nici de acesta nu am avut nevoie.

Pe partea opusă patului se afla un corp gen birou cu un blat foarte lung care în partea stângă adăpostea minifrigiderul, apoi un alt corp cu rafturi. Deasupra minifrigiderului se afla setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică, căni, pahare, pliculeţe de ceai, zahăr şi cafea instant, precum şi două sticle de apă plată din partea casei. Televizorul LED şi diagonală suficient de mare era fixat pe perete în dreptul patului. Nu existau posturi româneşti, dar nici nu am suferit din această cauză. Un singur scaun completa mobilierul. Am primit şi papuci de unică folosinţă.

Turiştii au la dispoziţie şi un seif. Noi nu l-am folosit.

Balconul

Existenţa balconului a constituit unul din criteriile decisive în alegerea hotelului. Chiar dacă vremea răcoroasă şi ploioasă nu mi-a permis să mă bucur de balconul meu atât cât aş fi vrut, mi-a plăcut maxim balconul foarte spaţios, dotat cu uscător de rufe şi cu două scaune şi o masă.

Scaunele şi masa erau pline de praf şi stivuite într-o parte a balconului în aşteptarea verii viitoare, dar nu m-a deranjat să-mi curăţ singură scaunul pe care l-am folosit în timp ce îmi savuram ceaiul fierbinte sau sucul/berea, admirând marea aflată la picioarele mele şi vapoarele care tranzitau Strâmtoarea.

Un mic minus l-aş acorda pentru deschiderea greoaie a uşii de la balcon, compensat de plusul pentru existenţa unei plase contra insectelor, extrem de utilă celor care ar dori să doarmă cu uşa deschisă la balcon, adormind în muzica valurilor. Nu a fost cazul meu, eu nu am dormit cu uşa deschisă, dar tot m-am trezit ascultând valurile mării şi cu bucuria de a admira marea din pat.

Micul dejun a fost inclus în costul cazării. Acesta se servea în restaurantul hotelului începând cu ora 07.00, perfect pentru cei care au un drum lung de parcurs.

Micul dejun a fost în stil bufet deschis, platourile cu mâncare fiind protejate cu folie alimentară. Varietatea sortimentală a fost acceptabilă pentru un hotel cu această clasificare, în aşa fel încât nimeni să nu plece nemâncat. Ne-am servit singuri cu cele dorite. Ouăle prăjite şi omletele se făceau pe loc, la comandă. Nu am fost interesată de cereale cu lapte şi nici de legume sau dulciuri, dar mi-a fost suficientă o omletă însoţită de brânză, unt şi măsline şi un pahar cu suc din cutie. La cafeaua instant am renunţat preferând două pahare de ceai turcesc, făcut de mine mai concentrat, pe gustul meu.

Nici personalul din restaurant nu vorbea engleza, dar, cu amabilitate şi solicitudine, toate se pot rezolva.

Nu am fost noi cei mai matinali, dar am fost singuri în tot restaurantul pe durata micului dejun.

Nu pot aprecia cât de repetitiv este micul dejun :D, puţin probabil să inventeze chestii spectaculoase, altele în fiecare zi, însă pentru noi a fost ok, ne-am ales ce ne-a plăcut şi în cantităţile dorite.

Voi menţiona internetul wireless gratuit cu viteză bună disponibil în tot hotelul. Nu avea el super viteză ca la Hilton Aliaga, dar îţi făceai treaba cu el fără probleme.

Restaurantul hotelului oferă în sistem a la carte şi prânzul sau cina, contra cost. Barul comercializează şi băuturi alcoolice.

Chiar dacă nu este neapărat meritul hotelului, voi aminti aici existenţa plajei publice din imediata vecinătate a hotelului, un avantaj pentru cei care poposesc în sezon şi mai mult de o noapte la acest hotel. Plaja era pustie în octombrie, dar vara este dotată cu umbrele gratuite.

Am apreciat amabilitatea personalului în puţinele dăţi când am interacţionat cu acesta. Ne-am înţeles puţin mai greu, dar îi simţeam cum se străduiesc pentru mulţumirea turistului.

După micul dejun am revenit în cameră, am strâns rapid puţinele bagaje avute, am predat camera şi am pornit spre casă.

Recomand hotelul Hamzakoy Blue Park din Gelibolu atât pentru o noapte în tranzit, cât şi pentru o scurtă vacanţă la plajă sau de explorare a zonei Gallipoli, atât de încărcată de istorie. Regret că am avut atât de puţin timp la dispoziţie cu ocazia acestei prime vizite.

Raportul calitate preţ a fost mulţumitor pentru mine şi aş reveni la acest hotel confortabil cu o poziţie extraordinară lângă mare, alegând, obligatoriu, acelaşi tip de cameră cu super vedere frontală la mare. Mi-a plăcut să ascult din pat muzica valurilor şi să am marea la picioare :).

---

VIZUALIZĂRI: 5158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI