Hilton Aliağa – un hotel de tranzit foarte bun

TIPĂREȘTE

Adresa: Yali Mah. 130 Sok. No:11 Aliaga, Aliağa, 35800, Turcia

Website: https://www.hilton.com/en/hotels/izmhxhx-hampton-izmir-aliaga/

Coordonate GPS: 38.832667 N; 26.977883 E

Alegerea hotelului

Alegerea hotelului a fost destul de simplă. Îl studiasem deja în urmă cu un an, atunci când, în final, am ales altceva, un hotel aproape la fel de nou ca acesta, situat în Yenișakran, care arăta foarte bine în poze, dar curățenia aproximativă găsită la fața locului m-a dezamăgit. Atunci am preferat Aksu Hotel pentru avantajul oferit de existenţa balconului, importantă pentru mine, însă alte aspecte ar fi trebuit să primeze. Anul acesta am avut un alt Hilton în atenţie, chiar şi rezervat cu posibilitate de anulare gratuită, pe cel din Kutahya (Hilton Garden Inn Kutahya 4* - Superconfortabil) la care mai înnoptasem de alte două ori în anii precedenţi, aflaţi în drum spre Antalya, şi care ne-a încântat de fiecare dată. Asta a fost doar în prima variantă a vacanţei turceşti 2021, preconizată iniţial a dura trei săptămâni, cu prima cazare în Tekirova şi apoi continuând spre vest cu alte trei cazări şi întoarcere prin Canakkale. Planurile s-au schimbat destul de mult spre sfârşitul lunii februarie, când am redus sejurul turcesc la doar două săptămâni şi doar două hoteluri.

În acest context, traseul planificat fiind în cea mai mare parte similar celui parcurs în 2020 (Drumul spre Fethiye), alegerea hotelului Hampton by Hilton Aliağa a venit aproape firesc. Mi se părea, de departe, cea mai bună variantă posibilă în zona vizată de noi pentru oprirea intermediară. În plus, alegând un hotel de lanţ internaţional renumit, aveam toată încrederea că regulile de igienă şi de protecţie sanitară suplimentare în această perioadă virusată care parcă nu se mai termină vor fi respectate. Aveam deja experienţa din 2020 de la Hilton Dalaman Sarigerme unde nu am avut niciun reproş la acest capitol.

Am rezervat la sfârşitul lui februarie o cameră Queen pentru fumători la preţul de 616 lire turceşti cu mic dejun inclus pentru doi adulţi şi anulare gratuită până în preziua sosirii, folosind serviciile cunoscutului site internaţional de rezervări. Am urmărit apoi constant evoluţia preţurilor, care au tot urcat în această perioadă, reuşind să găsesc totuşi o variantă mai bună abia la jumătatea lunii august, când am refăcut rezervarea pentru acelaşi tip de cameră la un preţ de 422 TL, tot cu mic dejun inclus, dar cu posibilitatea de a anula gratuit până cu trei zile înainte. În acel moment nu m-am gândit cât de importante se vor dovedi ulterior acele trei zile şi că voi fi nevoită să anulez şi această rezervare din cauza incertitudinilor ivite în preajma plecării.

În final am plecat spre acest hotel fără vreo rezervare, dar cu încrederea că nu voi rămâne în stradă şi aşa a fost.

Drumul

După o noapte cam scurtă şi cam agitată din cauza emoţiilor legate de posibilitatea de a pleca totuşi în această vacanţă atât de aşteptată şi la care nu doream să renunţ, am plecat din Bucureşti, ca de obicei, într-o zi sâmbătă, la ora 05.20. La ora 06.25 plătisem deja taxa de pod de 15 lei şi treceam în Bulgaria pe Podul Prieteniei. Nu am aşteptat prea mult la controlul documentelor pe partea bulgărească, erau puţine maşini şi controlul a mers foarte repede. Am prezentat cărţile de identitate şi certificatul de înmatriculare al maşinii şi am declarat că doar tranzităm Bulgaria, pentru a nu mai pierde timpul cu prezentarea certificatelor de vaccinare, ştiut fiind faptul că pentru tranzit sunt suficiente doar actele de identitate. Am fost întrebaţi unde mergem, am spus că în Turcia, moment în care ne-a înapoiat buletinele şi ne-a cerut paşapoartele pe care le-a scanat. Nu ne-a întrebat nimeni de vreun vaccin sau test PCR, nu ne-a măsurat nimeni temperatura.

Vigneta de Bulgaria o achiziţionasem online în seara dinaintea plecării, 30 leva pentru 30 zile, plata cu card bancar pe site-ul bg.toll.bg, astfel că ne-am continuat drumul liniştiţi fără vreo altă oprire.

Traseul de traversare a Bulgariei a fost cel obişnuit, preferatul nostru: Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo şi care nici de această dată nu ne-a dezamăgit. Am intrat în Turcia prin vama de la Hamzabeyli, traversând ambele vămi în mai puţin de treizeci de minute cu tot cu oprirea la Duty Free. Lucrările de lărgire şi modernizare a vămii turceşti fuseseră finalizate şi lucrurile reintraseră în normal.

Am continuat drumul pe E 87 pe traseul Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Aliağa, 890 kilometri, ajungând la hotel la ora 17.50.

Am plecat de la hotel a doua zi dimineaţa la ora 08.15, după micul dejun, continuându-ne drumul pe traseul Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Dalaman – Fethiye. Am urcat pe noua autostradă O 33 Çandarli – Menemen la Aliağa, am mers pe aceasta până la capăt, înainte de Menemen, am traversat Izmirul pe centura care are regim de autostradă (O 30), doar că fără plată, am continuat pe autostrada O 31 până la Aydın şi apoi pe drumurile expres D 550 şi D 400 până la prima noastră destinaţie de vacanţă.

Pentru prima dată după mulţi ani în care s-a dovedit extrem de utilă, aplicaţia maps. me a dat anul acesta rateuri mari pe Turcia. Soţul a folosit alternativ şi alt program de navigaţie, tot cu funcţionare offline, care îmi sugera diverse „scurtături” , dar eu am preferat să merg după indicatoare, considerând că dacă mergi doar pe E87 nu ai cum să greşeşti. Ştiam că trebuie să ies din drumul european spre dreapta chiar înainte de hotelul Etap Altinel, luat ca reper, apoi iar dreapta şi paralel cu linia mării, astfel că am nimerit hotelul fără probleme. Am trecut pe lângă intrarea în parcarea subterană, am ocolit hotelul şi am oprit maşina în faţa intrării în recepţie, unde m-am dus să-mi încerc norocul.

Hotelul

Hotelul Hampton by Hilton Izmir Aliağa este un hotel de patru stele destul de nou şi modern, în genul hotelurilor care se adresează segmentului business. Se află de 3,5 kilometri de centrul oraşului Aliağa şi la 66 kilometri de Izmir. Aeroportul Adnan Menderez din Izmir se află la 62 kilometri, iar hotelul oferea înainte de pandemie transfer la şi de la aeroport.

Cea mai apropiată plajă se află la 250 metri de hotel. Am aflat cu surprindere că hotelul dispune şi de o plajă privată, aflată însă ceva mai departe. Noi nu am fost interesaţi să facem plajă la Aliağa, dar poate fi o opţiune pentru cei care caută o zonă mai apropiată de România.

Parcarea

Un aspect important în alegerea hotelului îl constituie existenţa parcării. La Hilton ştiam că vom putea beneficia gratuit de parcarea subterană extrem de generoasă. Din parcare există posibilitatea de a urca cu liftul până la nivelul recepţiei. Pentru a urca la etajele superioare liftul se activează doar prin intermediul cardului de la cameră. Mi-a plăcut acest sistem pe care l-am întâlnit prima dată în urmă cu mulţi ani la Marriot în Bucureşti.

Parcarea subterană era foarte spaţioasă şi foarte liberă la data vizitei noastre. Ceea ce nu mi-a prea plăcut a fost faptul că am citit o atenţionare cum că parcarea se face pe răspunderea clientului, dar acest lucru nu ne-a împiedicat să lăsăm în maşină toate bagajele, luând cu noi doar cele necesare pentru dormit, cosmeticele şi hainele curate pentru a doua zi.

Check in

M-am prezentat la recepţie solicitând o cameră dublă pentru o noapte cu mic dejun inclus. Primul preţ cerut a fost 600 lire turceşti. Cam mult, dar nici nu aveam dispoziţia de a negocia, obosită după o noapte aproape nedormită şi după un drum de nouă sute de kilometri. Am comentat doar că pe booking era mai ieftin, ca în reclama cu halatul :D. Recepţionerul a zis: 550 TL, iar eu am acceptat fără a încerca o altă scădere a preţului, deşi eram conştientă că mai era loc de negocieri. Am cerut în plus să am pat dublu şi să fie o cameră pentru fumători. Rezolvat.

Mi-a cerut paşapoartele pe care mi le-a înapoiat imediat după fotocopierea acestora şi am avut de completat formularul de cazare. Nu am fost întrebată de codul HES sau de certificatul de vaccinare. Nu mi-a fost măsurată temperatura nici aici la Hilton şi nici la vreunul din celelalte hoteluri turceşti vizitate în timpul acestei vacanţe.

Am plătit cazarea cu card bancar şi am primit imediat cartelele care ne asigurau accesul în camera repartizată. Am revenit la maşină şi am mutat-o în parcarea subterană a hotelului, deşi dacă o lăsam unde am oprit prima dată am fi avut-o aproape sub geam :).

Camera 313

Din parcarea subterană am încercat să urcăm cu liftul până la etajul al treilea unde se afla camera noastră. Ştiam că pentru a urca la camere trebuia să apropiem cardul de un cititor şi apoi să apăsăm butonul corespunzător etajului dorit, dar, ghinion! , acesta nu a funcţionat, astfel că am ajuns din nou la nivelul recepţiei. Recepţionerul ne-a sărit în ajutor crezând că nu ştim cum funcţionează liftul, dar nu a reuşit nici el, nici cu cardul nostru, dar nici cu cardul lui master, astfel că ne-am mutat în cel de al doilea lift pentru a putea ajunge la etajul dorit.

Camera 313 era penultima spre capătul holului având vedere spre intrarea în hotel. Nu am solicitat cameră pe partea cu marea, convinsă fiind că mare lucru tot nu am fi văzut din cauza distanţei şi a vegetaţiei, hotelul nefiind în prima linie faţă de plajă. Parcurgând întreg holul din aripa respectivă a hotelului nu am putut să nu remarc faptul că foarte puține camere erau ocupate, cele mai multe având intacte sigiliile care atestau dezinfectarea camerei.

Intrarea în cameră se face printr-un mic hol. Pe partea dreaptă există o oglindă mare din podea până în tavan, iar pe partea stângă se află baia şi dulapul, ambele deservite de o singură uşă. O idee interesantă şi destul de originală, aceeaşi uşă culisantă trasă spre dreapta închidea dulapul şi permitea accesul în baie, iar în sens învers, spre stânga, închidea baia şi oferea acces la dulap.

Dulapul mi s-a părut destul de mic, cu un raft în partea superioară, ocupat de perne şi pilote suplimentare depozitate în saci de plastic, care nu ne-au interesat şi o bară cu câteva umeraşe. Tot aici am găsit masă şi fier de călcat, dar şi un suport pliant pentru bagaje. Noi venisem practic fără bagaje, astfel că nu am folosit dulapul, care, în condiţii normale, mi se pare neîncăpător.

Am intrat şi în camera propriu-zisă. Nicio surpriză, aceasta arăta exact ca în fotografiile de prezentare. Am sesizat elemente asemănătoare cu ce găsisem la Hilton Garden Inn Kutahya, dar şi diferenţe. Aici mobilierul era mai nou şi mai modern, în timp ce camerele din Kutahya păreau mai spaţioase şi mai elegante. Mie camera aceasta mi-a plăcut mai mult.

Cum spuneam, camera nu era foarte mare, însă mobilierul ales şi aranjarea acestuia au fost foarte inspirate astfel încât să creeze impresia de spaţiu. Pe partea stângă era patul matrimonial mare şi confortabil, cu saltea foarte bună şi cu lenjerie de bună calitate. Ne-am odihnit foarte bine. Patul era încadrat de două noptiere cu sertare încăpătoare. Una din noptiere „ascundea” în primul sertar şi seiful, încăpător, cu utilizare gratuită. Noi nu am avut timp să-l folosim. Deasupra noptierelor, pe perete, aveam câte o lampă de citit cu braţ flexibil şi led.

În continuare, spre geam aveam un fotoliu pe rotile extrem de confortabil, mai ales utilizat împreună cu suportul pentru picioare. M-am relaxat pe acest fotoliu şi am fumat lângă geamul puţin deschis, atât cât se putea, adică maxim 15-20 cm. Pe jos era o mochetă frumoasă în nuanţe plăcute de albastru, gri şi bej, foarte curată.

Pe partea opusă patului era un corp de mobilier îngust pe care era aşezat televizorul LED cu diagonală chiar mare pentru dimensiunea camerei, la care soţul meu a reuşit să urmărească meciul care îl interesa. În continuare, pe o poliţă am găsit setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică, pliculeţe de ceai, zahăr şi cafea instant, două căni şi două sticle de apă plată. Spre fereastră, era amplasat un birou şi un scaun ergonomic. Sub birou era minibarul care a răcit destul de bine, .

Aerul condiţionat era în sistem centralizat cu reglaj individual. Am încercat să îl folosim pentru a aerisi mai uşor camera, dar nu funcţiona decât cu geamurile închise, ca mai peste tot.

Mi-a plăcut faptul că am găsit în cameră suficient de multe prize pentru reuşi să ne încărcăm toate dispozitivele în acelaşi timp.

Singurul minus al camerei este legat de lipsa balconului, dar am ştiut şi mi-am asumat acest lucru.

Baia

Baia este micuţă, fără însă a părea înghesuită, perfect organizată şi extrem de curată. Este dotată cu o cabină de duş spaţioasă, cu duş fix şi mobil, cu un sistem modern de reglare a temperaturii şi presiunii apei. Trei dispensere cu şampon, balsam de păr şi gel de duş sunt fixate pe perete, la îndemână. La chiuvetă aveam la dispoziţie alte două dispensere cu săpun lichid şi loţiune de corp.

Prosoapele albe, impecabile, papucii de unică folosinţă şi uscătorul de păr le-am găsit frumos aşezate pe nişte rafturi din baie.

Restaurantul

Restaurantul se află la nivelul recepţiei, practic în continuarea acesteia. Se poate comanda a la carte dintr-un meniu disponibil acolo sau obţinut prin scanarea unui cod QR.

Preţurile la mâncare sunt ok pentru restaurantul unui hotel de patru stele. La o terasă aflată pe plajă, preţurile erau aproape la jumătate. Am vrut să mâncăm acolo, părea curat, dar faptul că nimeni nu purta mască m-a determinat să evit să mănânc acolo, aşa că am revenit la Hilton, unde personalul respecta măsurile de protecţie. Am preferat să plătesc mai mult, dar să mănânc fără teamă.

Micul dejun

Micul dejun a fost inclus în preţul camerei. Teoretic, se servea în sistem bufet, practic însă, din cauza pandemiei, erai servit cu cele dorite de către o angajată fără a avea acces în apropierea mâncării. Totul era foarte departe şi eu, chioară de somn, cu greu am văzut ce era pe acolo. Am cerut câte o bucată din toate sortimentele de brânză, două feliuţe de şuncă de curcan, două cutiuţe de unt, câteva măsline şi trei bucăţi de simit. Ulterior am comandat câte o ompletă cu brânză şi ciuperci, făcută atunci pe loc. Am înlocuit cafeaua cu două ceşti de ceai turcesc şi aşa am reuşit să mă trezesc şi eu.

A fost mai mult decât suficient pentru mine, mai ales că ştiam că mă aşteaptă nişte serpentine urâte pe la Gokova, unde drumul nostru se despărţea de cel de Marmaris şi nu voiam să risc. Cu toate acestea, comparând cu micul dejun de la Hilton Garden Inn Kutahya, un hotel tot de patru stele, aş spune că aici varietatea sortimentală a fost mult mai redusă. Deh... o fi şi pandemia de vină, nu ştiu.

Mai existau diverse legume şi fructe, lapte şi cereale, cutiuţe de gem, miere, dar pe mine nu m-au interesat.

Mi-am băut ceaiul afară pe terasa hotelului, având surpriza să constat că totuşi se vede şi marea, departe printre copaci. Data viitoare sigur voi cere să fiu cazată pe partea cu marea :).

Hotelul oferă internet wireless gratuit cu superviteză, nimic surprinzător pentru mine pentru un hotel de această categorie.

Lipsa unei piscine ar putea fi considerată un minus de către alţi turişti. Pe mine nu m-a interesat.

Poziţionarea hotelului departe de centrul oraşului Aliaga limitează cumva opţiunile de plimbare, cumpărături, locuri de luat masa.

În concluzie, recomand cu toată încrederea acest hotel, foarte bun pentru tranzit, dar şi pentru un minisejur la plajă. Raportul calitate preţ a fost corect pentru mine. Am fost mulţumită şi îl voi rezerva şi cu altă ocazie.

Citind impresiile altor colegi care au plătit mai puţin sau mult mai puţin ca mine pentru acest hotel, recomand rezervarea cât mai timpurie pentru a prinde un preţ avantajos sau o negociere serioasă a preţului de către cei care au răbdare şi talent pentru asta.

---

VIZUALIZĂRI: 5241 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI