Ha Long Bay - minunea lumii din Vietnam

TIPĂREȘTE

Cea mai cunoscută destinaţie turistică din Vietnam este, fără îndoială, Golful Ha Long. Pe care, pentru a-l admira pe îndelete, te îmbarci pe un vas de croazieră şi te laşi purtat pe ape cât vrei tu. O zi, două sau trei te plimbă agenţiile de turism, în funcţie de rezervarea pe care ţi-o faci.

Din punctul meu de vedere, indicată e croaziera de două zile. Cea de o zi te cam fugăreşte printre stânci şi te aduce înapoi la mal iar în cea de trei zile pluteşti prea mult pe apă şi vezi cam acelaşi peisaj - plus sau minus - mărimea stâncilor ce se ivesc din apă.

De fapt, cea pe două zile o poţi asimila unei cazări de o noapte. Check-in şi plecare din port la ora 12, check-out şi revenire în port ziua următoare la ora 11.

Cea mai lesne variantă să ajungi în golf e prin intermediul unei agenţii turistice. Iar pentru serviciile oferite poţi negocia tariful dacă lei iei direct de la un agent, astfel cum am făcut şi eu încă dinainte de a pleca din România.

Recomandabil este să plăteşti la agenţie şi transferul din Hanoi în port şi retur. Există posibilitatea, mai ieftină, să te deplasezi din capitală cu autobuze de linie însă este destul – spre foarte – greu să ajungi la barca ce te va transporta din gara maritimă pe vasul de croazieră în viesparul de lume aflată la faţa locului.

Noi am fost preluaţi dimineaţa de la hotelul din Hanoi şi lăsaţi tot acolo a doua zi după amiaza.

Îmi imaginam – şi credeţi-mă că am citit mult pentru programarea concediului! – că vom ajunge într-un mic port turistic de unde ne vom îmbarca pe vas. Când acolo, rămân de-a dreptul înmărmurit de ce îmi este dat să văd la faţa locului.

O staţiune turistică cu zeci, dacă nu sute, de blocuri şi hoteluri – multe de lux -, alei şi mall-uri construite pentru chinezi şi coreeni. Care, conform ghidului, nu dorm pe vase aidoma europenilor, americanilor şi australienilor care vizitează această minunăţie naturală.

În această perioadă a anului – luna decembrie – sunt goale iar întreaga aşezare e evident lipsită de viaţă în pofida eforturilor depuse de administraţia locală (curăţenie impecabilă pe străzi, şi aranjamente florale). Suntem informaţi că vara devine aglomerat dar, totuşi, încă nu la nivelul antepandemic.

Cele aproximativ 440 de nave care sunt autorizate să oferă asemenea croaziere au clasificări diferite în funcţie de facilităţile oferite, unele fiind chiar palate pe ape. Dintre ele, 400 de nave merg în Ha Long Bay iar cam 40 îşi duc turiştii într-un loc mai liniştit, în Lan Ha Bay.

Ca să vă faceţi o părere despre ce înseamnă asta, grosul turiştilor ajung şi rămân peste noapte ancoraţi aproape ca sardelele, navă lângă navă de nu văd dimineaţa răsăritul soarelui decât printre catarge, iar ceilalţi într-un golf mult mai liniştit în care te poţi bucura mai în tihnă de privelişti.

Noi am optat pentru Swan Cruise, un vas de 4 stele (clasă medie zic eu) şi mă declar foarte mulţumit de serviciile avute, incluzând transferul de la hotel, ghidul, masa şi programul aferent întocmit de organizatori. Iar peste noapte – la sugestia agentului prin care făcusem rezervarea – am ancorat în partea liniştită a golfului.

Înainte de a ajunge la îmbarcarea pe vas ne oprim la o fermă de creştere a scoicilor, acolo unde primim detalii despre minunatele podoabe, de la modalitatea de îngrijire şi până la prelucrarea lor.

Pe vremuri, perlele erau simbolul purităţii, castităţii şi farmecului feminin iar în unele state dovada declaraţiei de avere a purtătorului lor.

Industria perlelor de cultură are drept părinte un japonez, care sesizând afectarea în aprovizionare a comerţului cu cele naturale a fondat o industrie nouă, cea de creştere a perlelor, întâmpinată cu o oarecare reticenţă la început.

În ziua de astăzi perlele naturale sunt atât de rare încât majoritatea celor purtate provin din culturi artificiale. Valoarea unei perle este decisă de un cumul de caracteristici precum forma, culoarea, strălucirea, calitatea suprafeţei şi dimensiunea.

Cel mai indicat mod de a îngriji perlele este de a le purta des întrucât uleiurile naturale ale corpului uman le menţin strălucirea. Nu folosiţi parfum sau fixativ ori încercaţi să evitaţi, pe cât posibil, ca stropii acestora să intre în contact cu perlele deoarece substanţele chimice le vor afecta frumuseţea.

Bineînţeles că turul atelierului se încheie în magazin iar tentaţia achiziţionării este mare. Şi nu rezistă prea multe doamne…

Ajungem în port, aşteptăm chemarea căpitanului de vas, ne îmbarcăm şi pornim la ora 12.23, un grup de 25 persoane din România, Franţa, Japonia, Coreea de Sud, Puerto Rico şi India (care a dat grosul trupei). Imaginile şi activităţile la care am luat parte împreună îmi revin acum în memorie şi devin nostalgic. Şi le doresc retrăite.

Cu vloggerul japonez ce se strâmba şi scălămbăia pentru tinerii săi urmăritori, cu adolescentele sud-coreene ce se distrau mai din orice şi comentau cu glasurile lor aidoma unor triluri ascuţite, cu francezii nerăbdători să urmărească noaptea semifinala campionatului mondial de fotbal şi cu clanul indienilor (13 persoane) dintre care se detaşa cel mai vârstă, clar căpetenia clanului, dar şi cel mai mucalit. Şi acum râd amintindu-mi-l…

Şi, parcă, îmi e dor de toţi…

E prima oară când vom dormi pe un vas. Camera repartizată are în dotare cam strictul necesar unei nopţi, inclusiv veste de salvare în dulap. Nu debordează de metri pătraţi ca spaţiu, patul este comod, duşul poziţionat în dreptul geamului băii astfel încât de nu tragi storurile când te speli ai ocazia să oferi picanterii pasagerilor altor nave ce trec pe lângă noi.

Pe navă nu este wifi, internet ai doar de pe cartela telefonului.

Dacă priveşti pe geamul cabinei ai impresia că te afli în faţa unui tablou, într-o galerie de artă.

După cazare inspectăm nava şi ne bucurăm, pe punte, de soarele ce ne mângăie creştetul. Sau chiar tot trupul de te vei întinde comod pe şezlonguri.

Ne adunăm în sala de mese, ni se aduce la cunoştinţă programul amănunţit până la finalul escapadei marine apoi servim prima masă a sejurului. Dacă toate vor fi aşa, voi deveni pe veci fanul bucătăriei vietnameze.

Şi, într-adevăr, tot ce am mâncat acolo a fost delicios! Farfuriile mele au fost restituite întotdeauna goale. Nu pomenesc meniurile că îmi plouă în gură…

Programul întocmit de organizatori - cam acelaşi pentru majoritatea croazierelor – a debutat cu o sesiune de caiac care, pur şi simplu, m-a delectat. Să pluteşti pe coaja aceea pe apele liniştite, printre stâncile după care încearcă să se pitească soarele a reprezentat unul dintre cele mai frumoase momente din toate excursiile. Şi mă bucur că am dat ghes dorinţei de a mă urca pentru prima oară într-o asemenea ambarcaţiune şi să trag la vâsle, chit că la început eu apăsam mai mult pe stânga iar coechipierul meu francez pe dreapta. Şi ne roteam în cerc…

O senzaţie de plutire ca niciuna alta, ocazie de a ajunge şi pe o plajă pe care altcumva nu ai avea cum.

Lecţia de gătit tradiţional s-a ţinut pe punte. Lumea face vestitele pacheţele de primăvară pe care tot noi le mâncăm după care suntem serviţi cu vin de cocos.

La cină am avut parte de un mic moment artistic oferit de vloggerul japonez, cel care transmitea energie tuturor şi care a învăţat de unul singur limba vietnameză şi a devenit rapid vedeta grupului.

A urmat unul de magie oferit de ghidul care înfăşoară o scobitoare într-un şerveţel, o dă către trei pasageri să o rupă, apoi o dezveleşte întreagă. Primim din partea lui, drept suvenir, ceva vietnamez, o cutiuţă cu alifie ce alină durerile de orice fel şi, înainte de a desface pacheţelul, am avut revelaţia că ştiu că e de culoare roşie cu alifie maro iar mirosul resimţit m-a dus instant înapoi în copilărie când acest unguent îşi avea locul pe poliţa din baie, deasupra chiuvetei. La vremea aceea ştiam că e chinezească. Şi nu ştiam bine…

Cei interesaţi am putut participa la o sesiune de pescuit squid nocturn. Nu am prins nimic dar am stat la taclale până ne-a învăluit cumsecade frigul. Nu am mai ţinut în mână un băţ de pescuit de peste 35 ani.

Noaptea am avut privilegiul de a admira un superb cer înstelat şi o lună cu nimic mai prejos iar dimineaţa la 6 m-am trezit pentru sesiunea de Tai Chi, avându-l guru chiar pe ghid, îmbrăcat în costumul maeştrilor. Dacă Adriana are cunoştinţe şi deprinderi în domeniu, eu sunt novice însă m-am simţit foarte bine în timpul exerciţiilor.

Derulate calm până în momentul în care soarele se ridică din apă. Când toţi uită de Tai Chi şi se reped spre telefoane sau aparate de fotografiat pentru cadrele de neuitat.

După micul dejun ne îndreptăm către o peşteră descoperită într-una dintre stânci, unde ne sunt prezentați Romeo și Julieta, sculptați în urma erupțiilor. Ca mai peste tot în peșteri, fiecare are viziunea lui în ceea ce privește asemănările chipurilor formate de apă și calcar cu personaje sau alte plăsmuiri ale imaginației.

Cele ce reprezintă valurile unei mări spre țărm par mai realistă și chiar pare a fi așa ceva.

La ieșirea din peșteră avem o sesiune de poze cu grupul și vreun sfert de oră de relaxare pe o plajă. Apa mării este caldă, poți înota chiar dacă ne aflăm în 14 decembrie.

La ora 9 predăm cheia apoi urcăm pe punte și mă întind pe un șezlong. În mișcarea lină a navei pe apa calmă, prin fața ochilor se succed, aidoma unui documnetar, imaginile dăruite cu generozitate de natură.

E un peisaj atât de frumos! Ce minunății poate creea natura!

Cerul e albastru fără pată. Citisem că sunt zile cu ceață atât de densă încât nu se văd stâncile al căror număr e egal cu anul morții lui Ho Chi Minh.

Aproape de final am primit spre completare un chestionar de apreciere. L-am completat fără ochelari și l-am predat.

Surprins, ghidul revine la mine și mă întreabă dacă sunt calificativele reale. Le bifasem toate” foarte rău” și” rău” având certitudinea că de la stânga spre dreapta calificativele sunt trecute în ordine crescătoare.

Și, când colo, erau poziționate invers de cum mă așteptasem și, astfel, am bifat un neadevăr. Să fii văzut fețele membrilor echipajului când a mers ghidul și le-a arătat bifele mele...

Evident am reparat greșeala. Din convingere și nu la presiunea echipajului că am putea fi aruncați în apă...

---

VIZUALIZĂRI: 1760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI