Din nou la Alex

TIPĂREȘTE

La Alex am fost pe la începutul anului 2021, cred că prin februarie, nu mai știu [by webm - februarie era - vezi impresii]. N-am avut în viața mea așa o cazare. Așa mult mi-a plăcut că am ținut minte acel loc. Nu e toată pensiunea chiar așa impresionantă deși, totuși, cam este, pe ansamblu dar eu am făcut obsesie pe camera 9 care este cu totul altfel decât orice altceva am văzut vreodată. E triplă, la mansardă, are jacuzzi dar e compusă, practic, din 2 camere despărțite prin ușă care se închide, nu doar pasaj de trecere iar între astea două camere este diferență de nivel cam un metru deci, ca să intri, în dormitor, urci câteva trepte. Îmi place mult și configurația locului. Nu e apartament, deci, e cameră. Se intră direct în living unde sunt 3 fotolii imitație de piele care îmi plac maxim. La fel sunt și pe hol și canapele la fel.

În living e TV ul, fix în față fotoliilor și stai ca la cinema. Nu tre’ să-ți sucești gâtul după TV ca în alte locuri.

Mai e și fereastra aia din tavan, înclinată, pe care data trecută nu am știut să o închid. Am stat cu ea deschisă (puțin) jumate noapte până am găsit tija de metal în colț. Se răcise camera deja.

Când merg la Sinaia, nici nu-mi trebuie activități. Mă închid în cameră și nici n-am nevoie de nimic altceva, așa bine mă simt. Data trecută am intrat în cameră la 16:00 și am ieșit a 2-a zi la 12:00 (cu greu) – 20 de ore. Stând eu așa, îmi umbla prin minte că, de-ar fi să mă mut cu job-ul în alt oraș, o astfel de cazare mi-ar place să am.

Deși am vrut să văd restaurantul, mi-a fost lene să cobor. Drept îi că sunt 2 etaje, pe scări. Atunci am mâncat în cameră. A fost bun dar am rămas cu restaurantul nebifat. Trebuia să-l văd. Dar nu numai pentru asta m-am dus. Mi-era dor de camera 9.

Acum plănuisem să intru la ora 15:00 și să iau cina în restaurant, nu în cameră.

Ora 15:00 s-a făcut ora 18:00 că ne-a prins greva cfr în gara Predeal. Era un haos total și transportul auto bulversat, de-asemenea. Abia atunci am înțeles de ce ne întreba PRO TV ul despre întârzieri în gara Brașov. Un drum de o oră l-am făcut în 4 ore. Stăteam în tren înjurând și blestemând că trebuia să fiu la Alex și nu aici. Abia pe seară angajații cfr și-au primit 10% la salariu și trenul a pornit.

Am putut servi, totuși, cina. Asta a contat mult.

Restaurantul este mai mic decât îl știam eu din poze dar foarte primitor, l-am simțit eu. Mai erau vreo două mese ocupate cu familii care, la fel, aveau și cazare.

De bun-venit am primit ceva bonus din partea casei, aperitive: pâine cu unsoare și ceva slană, cum e tradiția. Mi-a plăcut mult. Pâinea asta rustică e delicioasă.

De nervi ce-aveam, mi-am dat un răsfăț de n-am putut mânca nici jumătate din ce am comandat. A picat maxim bine mbs-ul plus era de calitate și bine compusă farfuria dar ce mi-a plăcut din cale-afară a fost desertul cu care am și început pentru că eu mănânc haotic și chestiile alea dulci m-au atras cel mai mult. De fapt, jumate de desert că cealaltă jumătate a fost mic dejun a doua zi iar parte din tigaia picantă a fost gustare la 11:00 noaptea, în cameră, evident.

Desertul minunat era, de fapt, un fel de paste (eu cred că sunt făcute de casă) umplute, fierte apoi trase la tigaie într-o crustă ce seamănă cu aia de la KFC și cu un pic de dulceață peste. Se numesc dereje cu prune sau, în altă zonă a țării noastre sunt numite colțunați. Făcea și mama, în Bucovina, dar fără crustă de KFC. Le zicea kiroști. Sau să scriu chiroști?

Cealaltă parte de desert care a devenit mic dejun era, de fapt, Șomloi galuska. Am citit în meniu și am crezut că e o variantă de gălușcă cu prune. Nu! Era un soi de colivă foarte moale, dulce, însiropată (chiar nici nu știu din ce făcută, dacă din grâu sau nu) acoperită de o pălărie mare de frișcă. Data viitoare comand chestia asta cu cafea și folosesc frișcă la cafea. Plus, o să mai merg vara la Alex ca să încerc și terasa. Sigur are. Sau dacă nu, improvizăm noi ceva. Deja mi-e dor de locul ăla. Cât am călătorit, deja avem locuri fixate unde să mergem periodic.

Cel mai simplu a fost cu ciorba de burtă – foarte bună – adusă într-un ceaunel mic deși am mâncat-o rece că am avut ceva încurcături administrative, a trebuit să urcăm în cameră, să ne spălăm, am coborât iar.

De după fereastră, doi Saint Bernarzi aveau multe să ne spună.

Foarte mult îmi place că acolo-i treaba simplă. Dacă spun că vreau o ciorbă, interlocutorul înțelege că vreau o ciorbă și îmi aduce o ciorbă. Simplu și clar. Am avut multe locuri unde „vreau o ciorbă” însemna „oare ce a vrut să spună?” . Asta cauza mult deranj. Am avut multe situații, unele dintre ele devenind, în timp, foarte complicate, evident, nedorit, pur și simplu din nimic.

Ungurii-s mai taciturni din fire. Nu prea vorbesc ei mult. Dar când spun ei o vorbă, ăia îi. Te poți baza pe asta. Apreciez mult. Plus, nici nu e loc de dubii, asta e clar. Dar nici nu pierdem vremea cu multe amabilități gratuite și apreciez asta.

I re pro șa bil

Așa vreau să am parte de servicii.

E perfect.

Cazarea asta este absolut minunată.

Îmi place extrem.

Wow

De excepție,

Superb, deal, munte, pădure, peisaj, vile, Sinaia

Superb, de toate, blajin,

---

VIZUALIZĂRI: 923 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI