M-am îndrăgostit de Grecia

TIPĂREȘTE

Îmi este tot mai greu să-mi aștern gândurile și aminirile turistice pe o foaie în aceste vremuri de restriște, în aceste vremuri grele pentru țară. Țărișoara noastră este ca o corabie cu vele, căreia i s-a rupt cârma pe mare, în mijlocul furtunii.

Evident principalii vinovați pentru această situație sunt conducătorii statului. Abia am scăpat de dracul și am dat de taică-su. Așa oameni fără niciun pic de empatie pentru suferința oamenilor și fără dragoste de țară nu mi-a mai fost dat să întâlnesc. Și asta începând cu onor căpitanul vasului care este doar un roboțel stricat fără prea multă minte. De inimă nu poate fi vorba la un roboțel. Îl urmează cu brio secundul care este un fel de baron Munchausen. Un om care ne vorbește de cât de bine o ducem în plină pandemie, în plină criză. Nici maiștrii ori mateloții nu sunt mai breji se ceartă între ei pentru a primi posturi mai bune. Și în tot acest timp corabia se scufundă și mor din ce în ce mai mulți oameni.

Marinarii de rând nici nu mai știu ce să creadă. Sunt unii mai răsăriți care au simțit pericolul și și-au pus veste de salvare. Marea fiind foarte învolburată este clar că nici aceste veste de salvare nu le oferă supraviețuirea tuturor, dar au mult mai multe șanse ca restul. Printre marinari s-au strecurat o mulțime de provocatori. Nu se știe în solda cui sunt, nu se știe ce urmăresc, dar un lucru este cert sunt urmați în mod fanatic de restul marinarilor. Carențele în educație ies acum la suprafață ca uleiul în raport cu apa.

Furtuna are darul să curețe oceanul de tot ce-i rău. Toate mizeriile din el sunt aduse la mal. Dar cu ce preț?

Doctorul vasului se chinuie din răsputeri să facă față, dar este în mod clar depășit de situație. Asta mai ales că cel care ar trebui să fie mintea luminată de lângă el și anume preotul a decis să i se opună.

Ce-i de făcut în atare situație? Am cerut ajutorul altor vase să ne trimită niște bărcuțe de salvare, dar asta e tot insuficient. Se pare că suntem cumva lăsați în voia sorții. Unii vor scăpa, alții nu. Doar rechinii se pare că vor profita de această situație ingrată. E trist e dureros. Doar în situații din acestea de criză iese ce-i mai bun ori ce-i mai rău din oameni.

Apelul meu către marinarii de pe corabia numită România este: puneți-vă vesta de salvare măcar în al doișpelea ceas!!!

Offf m-am descărcat un pic. Acum o să vă povestesc despre un restaurant grecesc sau despre cum m-am îndrăgostit eu de Grecia.

Cei care mă urmăresc știu foarte bine că eu n-am rezonat deloc din nefericire cu această țară balcanică. Ei bine lucrurile încep să se schimbe.

Eram la mare la Năvodari și din multitudinea de restaurante din zonă am ales un restaurant grecesc Nikos Tavern. Mi-a plăcut că era aerisit, că avea o mulțime de chelneri și că bucătăria era deschisă și vedeai tot ce preparau.

În jurul prânzului pe un soare cald de septembrie ne-am așezat la terasa localului situat în fața complexului Alezzi din Mamaia Nord Năvodari.

Ospătărița a venit rapid cu meniurile și am comandat în deschidere câte o bere rece. Aceasta a venit rapid adusă de un ucenic din Bangladesh. Se pare că onor conducerea a acestui lanț de restaurante a mirosit rapid această oportunitate de a aduce muncitori străine din zone sărace din sud estul Asiei. Aceștia muncesc mult sunt serviabili nu fac mofturi și sunt mereu cu zâmbetul pe buze. Mai bine de zece muncitori de acest tip am numărat numai eu la acest local. Pentru mine este o inițiativă de lăudat.

Dar să revenim la potol! În prima zi am comandat un biftec de vită. Acesta consta dintr-o chiftea, de fapt un hamburger de vită, tzatziki, cartofi prăjiți, felii de roșii, ceapă roșie crudă plus lipii grecești. Soția a comandat un souflaki de pui cu bacon care consta în două frigărui de pui cu bacon la grătar restul garniturilor exact la fel ca la mine. Să mai spun că a fost delicios. Cred că se subînțelege.

Rapiditatea servirii, amabilitatea, berea rece și mâncarea gustoasă ne-au satisfăcut pe deplin. Pentru toate acestea am plătit 100 de lei un preț mai mult decât decent. Toate acestea ne-au făcut să ne reîntoarcem la această terasă de două ori și am mai fi făcut-o dacă am fi stat mai mult.

La următoarele vizite am mai încercat în afară de bere și un vin local, De papa am mai luat gyros de pui, salată grecească ori buiurdi. Toate au fost delicioase așa că pot spune cu mâna pe inimă că m-am îndrăgostit de Grecia prin mâncare. Deocamdată. Nu-mi săriți în cap avem dreptul să fim diferiți! ; -)

Închei acest articol într-o notă tristă, drum lin printre îngeri nea Traian. Ai fost un prieten bun și o să-ți simt lipsa!

Amabilitate, rapiditate, servitudine...

Felicitări bucătarului

O zonă super care promite mult

---

VIZUALIZĂRI: 1722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI