Călătorie în timp la Luxor

TIPĂREȘTE

Ca să plecăm în excursie la Luxor, pe 25 mai, a trebuit să ne trezim la ora 4. Cu o zi înainte am comunicat la recepția resortului intenția noastră și numărul de înmatriculare a microbuzului de transfer, ca să i se permită accesul prin punctele de control. De la recepție am primit pachete cu micul dejun. Urma să ne întoarcem la resort pe la orele 22.

La alegerea locurilor de vizitat și a agenției de turism din Hurghada, ne-a fost de un real folos site-ul „Am fost acolo” De aceea excursia la Luxor a fost planificată din România. L-am contactat pe Medo Fateem pe whatsapp și am ținut permanent legătura cu el în Egipt, astfel că n-am mai trecut pe la sediul agenției, ci am plătit excursia, adică 55 euro/persoană, direct la autocar.

După ce microbuzul nostru a preluat și alți turiști români din stațiunea Makadi, am ieșit în autostradă, unde am găsit autocarul de Luxor care ne aștepta. Am avut o companie plăcută, formată din tineri civilizați și înțelegători, în ceea ce privește limitele mele fizice, de om mai în vîrstă, pe o căldură excesivă.

Am continuat traseul pe coasta mării Roșii pînă la portul Safaga, după care am schimbat direcția, pe autostrada 60 care străbate deșertul și în final am ajuns la orășelul Qina, situat pe malul fluviului Nil. Pentru securitatea turiștilor, pe traseu am sesizat multe puncte de control a circulației, cu polițiști înarmați.

Cînd am ieșit din deșert și am intrat în Qina am înțeles de ce egiptenii datorează hrana lor Nilului. Pur și simplu s-a produs o explozie de vegetație, brăzdată de canale de irigții. Luxor, tradus din arabă, însemnă orașul palatelor, dar în antichitate s-a numit Teba. Prin anul 2230 înaintea erei noastre, Teba a devenit capitala Egiptului. La Luxor ni s-a alăturat ghidul, un om cultivat și vesel, care emana bună dispoziție printre turiștii somnolenți.

Primul obiectiv vizitat a fost templul lui Amon-Ra din Karnak, la construcția căruia și-au adus contribuția treizeci de faraoni egipteni. Vă sfătuiesc să fiți cît se poate de flexibili, chiar dacă ați studiat teoretic amplasamentul și v-ați fixat de acasă țintele. Sunt multe grupuri de turiști, toate însoțite de ghizi versați și veți avea surpriza neplăcută că oamenii stau ciorchine exact acolo unde ați dori să intrați și să fotografiați. În plus, muzeul în aer liber este imens iar timpul destinat vizitării cu grupul este în jur de 2 ore.

Vizita noastră a început de pe o terasă folosită în trecut la procesiunile religioase. Urmează un coridor de sfincși cu trup de leu și cap de berbec, ținînd la piept statuia lui Ramses al II-lea. Aleea se continuă spre est pînă la intrarea în primul pilon, un adevărat zid de fortăreață. Construcția primului pilon nu este finalizată dar are o lungime de 113 m și o grosime de 15m și delimitează curtea interioară a templului.

O altă alee cu sfincși iese în afara templului Karnak și duce pînă la Templul Luxor, pe o lungime de trei km. În timpul Festivalului anual Opet, în ziua a 19-a a celei de-a doua luni a anului, în Egiptul Antic, statuile lui Amon, Mut și Khonsu erau duse de un cortegiu de preoți din Karnak, pe bulevardul sfincșilor până la Templul Luxor.

O primă și foarte mică incintă, din nordul curții interioare este împărțită în trei secțiuni dedicate lui Amon, soției sale Mut care simboliza razele soarelui și fiului lor Khonsu, zeul lunii. În partea opusă, tot în curtea interioară, dincolo de o movilă de cărămizi de pămînt sfărîmate și un rînd de sfincși, se află templul lui Ramses al II-lea, ale cărui statui tronează la intrare. Aici sunt o mulțime de coloane sub formă de statui, în spatele cărora se află o sală mică și îngustă. Într-un întuneric aproape total, se ascunde una din uimitoarele frescele pe care se mai disting culorile originale. Tot aici sunt expuse și picioare a două statui din granit negru.

Al doilea pilon este flancat de statui uriaşe reprezentându-l pe Ramses al II-lea. De la al doilea pilon începe marea sală hipostilă care are 134 de coloane aranjate pe 16 rânduri, de 10 și 21 metri înălțime și un diametru de 3 metri. Pe spatele celui de-al doilea pilon, faraonul Seti I a adăugat câteva imagini din viața tatălui său Ramses I, cel care a început construcția salii hipostile. Decorațiile de deasupra coloanelor care susțineau acoperișul s-au păstrat și sunt unice în lume, constituind partea cel mai bogat ornamentată a templului. Vă sfătuiesc să le descoperiți și să le priviți cu atenție.

După cel de-al treilea pilon, într-o curte îngustă, există mai multe obeliscuri construite dintr-un singur bloc de piatră. Unul este al faraonului Thutmes I, are o înălțime de 21 m și cântărește aproape 150 de tone. Obeliscul lui Hatshepsut, fiica lui Thutmes are o înălțime de aproape 30 m, iar obeliscul- pereche, rupt, se află așezat lângă lacul sacru.

Sanctuarul era cel mai venerat loc şi costituia punctul central al activităților zilnice din templu. Într-o încăpere ai căror perți erau pictacți, se afla odată o raclă încrustată cu aur şi pietre preţioase care conţinea statuia zeului Amon-Ra. Sanctuarul a fost făcut de faraonul Tutmes I la anul 1482 î. Hr. și ceea ce vizităm acum este o reconstrucție a lui Filip, fratele lui Alexandru cel Mare care a cucerit Egiptul, 1.150 de ani mai tîrziu.

Din păcate, la templul din Karnak vedem și urmele bătăliilor politice. După moarte reginei Hatshepsut, fiului ei vitreg, faraonul Tutmes al III-lea a luat decizia ca toate statuile, inscripţiile şi reprezentările ei să fie șterse. Numele lui Hatshepsut este înlocuit cu numele său, al tatălui ori al bunicului său. La finalul vizitării templului din Karnak, ghidul egiptean ne-a vorbit despre credința anticilor în puterile vindecătoare ale scarabeului, sfătuindu-ne să ne punem o dorință și să înconjurăm, in sensul acelor de ceasornic, statuia din granit a unui scarabeu magic.

Am părăsit templul din Karnak și ne-am dus să servim masa. Restaurantul era pe malul de vest al Nilului și am traversat fluviul cu o barcă cu motor într-o atmosferă veselă, întreținută de ghidul egiptean. După masă am plecat spre Valea Regilor, poposind mai întîi la atelierul” Imhotep Alabastre” . Ghidul ne-a vorbit despre o mică localitate Deir el-Medina, creată chiar în Valea Regilor pentru confecționarea de podoabe și articole destinate mormintelor faraonilor. Comunitatea artizanilor din Valea Regilor ar fi apărut în anul 1.550 înaintea erei noastre. Spre deosebire de artizanii antici, cei actuali lucrează pentru noii faraoni, adică turiștii care vizitează Egiptul.

După ce au renunțat să construiască piramide, începînd din secolul 16 înaintea erei noastre, faraonii au început să-și sape în stîncă mormintele, alegînd pentru aceasta Valea Regilor, foarte aproape de capitala de atunci a Egiptului, Teba. Aici există și minunatul templul al reginei Hatshepsut singura femeie faron care a condus 22 de ani Egiptul, în pace şi prosperitate. Revenind la mormintele faraonilor, acestea au forma unui coridor lung, în pantă, tăiat în stâncă, care trece prin una sau două săli, până ajunge la camera mortuară.

Afară soarele dogorește puternic și nici în interiorul mormintelor nu este mai bine. În camerele mortuare nu mai există niciun sarcofag sau alte obiecte, toate fiind transferate la muzeul din Cairo. În Valea Regilor au fost descoperite 68 de morminte ale faronilor dar și alte cîteva sute de morminte ale nobililor, soțiilor și copiilor faraonilor. Doar cîteva sunt deschise pentru turiști, accesul cu camere de filmat și fotografiat fiind interzis. Un telefon mobil cu cameră foto de rezeluție mare este de mare ajutor.

Oricît de bine a fost organizată excursia, expunerea îndelungtă la 40 de grade în vale m-a moleșit și am renunțat la următoarea etapă a excursiei, vizita cu barca la insula Banana de pe Nil. M-am odihnit în autocar, unde aerul condiționat era dat la maxim. Fiul meu Mihai a rămas impresionat de o fetiță de 9 ani din Luxor care vindea semne de carte și vorbea engleza foarte bine. La apusul soarelui am părăsit Luxorul, îndreptîndu-ne spre Hurghada.

Recunosc că sunt un împătimit al istoriei. Totuși, oricît ai citi și ai urmări la televizor, nu se compară cu a fi acolo, printre construcțiile faraonilor și a le atinge cu mîna. Pe timpul excursiei, preț de cîteva ore am avut senzația că am fost teleportat în timp, în urmă cu 4.000 de ani. Așadar, e păcat să ajungi în Egipt și să nu vizitezi măcar Luxorul.

Filmări din excursie: youtu.be/7iUgxOdPtX0

---

VIZUALIZĂRI: 1236 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI