Chichen Itza & Cenota Ik-Kil & Valladolid

TIPĂREȘTE

Pentru ziua ce a a urmat, am pregătit o excursie un pic mai departe de Tulum, dar un obiectiv de neratat al Peninsulei Yucatan, și anume ruinele de la Chichen Itza.

Chichen Itza se află la aproximativ 150 km de Tulum (vezi impresii) și pentru a ajunge acolo sunt 3 variante: o călătorie cu bus-urile ADO și vizitare pe cont propriu, cei de la compania ADO având 3 curse/zi din Tulum spre Chichen Itza, o excursie organizată de numeroasele agenții de turism din oraș sau închirierea unei mașini și vizitarea pe cont propriu.

Ținând cont de prețurile de transport, părerea mea e că cea mai bună și comodă variantă este cea cu închiriatul unei mașini. Orașul Tulum este plin de companii care închiriază mașini, am găsit o ofertă bună la American Car Rental pe site-ul companiei, și am închiriat pentru 48 H un mic Chevrolet Beat din 2019 la prețul de 56$. Ca și garanție, mi-a fost blocată suma de 300$ pe cardul de credit și spre deosebire de cei de la compania de scutere, aici mi-a fost deblocată după câteva zile. Predarea și primirea mașinii s-a facut foarte simplu, fără taxe ascunse, am fost mulțumit.

Cu o zi înainte de a pleca spre Chichen Itza am discutat cu Adrian și ne-a recomandat să ne luăm un ghid acolo pentru 1-2 ore deoarece nu o să găsim foarte multe informații la fața locului și ar fi păcat să nu aflăm mai multe despre aceste impresionante ruine. Așa că ne-a pus el în contact cu un ghid local care ne-a așteptat la intrarea sitului arheologic și 2 ore ne-a plimbat prin cele mai importante locuri și ne-a povestit istoria acestor ruine. Am plătit 20$ pentru serviciile lui.

Dar înainte de toate să vă povestesc despre drum. Mașina am preluat-o cu o seară înainte, așa că dimineața, în jur de ora 6 și un pic am luat-o din loc, de la hotelul nostru spre Chichen Itza. Am folosit Waze-ul pentru ghidare, drumul l-am parcurs în aproximatv 2 ore jumătate. Am făcut o mică pauză de cafea la o benzinărie pe la jumătatea drumului.

Drumul este destul de bun, era și destul de dimineață așa că nu a fost aglomerat, se trece doar prin câteva sate și orășele, dintre care aș aminti Coba, o localitate cunoscută pentru siturile arheologice mayașe și frumosul oraș Valladolid pe care l-am ocolit la dus pe centură, căci este înconjurat de un inel de centură, iar la întors am poposit câteva ore vizitând-l. Trebuia avută grijă la limita de viteză, în general. Drumul e bun, trece prin zone străjuite de copaci, a fost o plăcere.

Așa că în jur de 8.30-9.00 am ajuns în parcarea complexului arheologic Chichen Itza. Totul este foarte bine semnalizat și organizat, sunt persoane care te îndrumă spre parcare, aici se plătește o taxă de 40 pesos (2USD) /zi de mașină. Fiiind printre primele persoane ajunse, am găsit un loc de parcare la umbra unui copac, am parcat mașina și ne-am întâlnit cu ghidul Francisco care ne aștepta la intrare. Biletele ni le-a achiziționat el, prețul fiind 540 pesos (27$) /persoană, așa că nu am mai avut de așteptat la cozi.

Destul de multă securitate la intrare, se scanează bagajele, e interzis accesul cu drone sau camere profesionale (există locuri speciale unde poți să îți lași aparatura însă e contracost). Francisco a început să ne povestească un pic despre geografia locului, despre faună și arbori, și ne-a felicitat că am ales să venim la o oră așa matinală, căci după ora 12 ne zicea că nu e deloc plăcută plimbarea din cauza căldurii.

A început să ne vorbeasca în engleză, avea o engleză acceptabilă, dar am preferat să trecem pe spaniolă, căci de înțeles o înțelegem destul de bine, așa că a început să vorbească mai rar și ce nu înțelegeam ne mai zicea în engleză.

Cea mai reprezentativă “piesă” din tot acest complex de ruine, este piramida mayașă sau El Castello, cum îl numesc ei. După câteva sute de metri de la intrare, îți apare în față, impresionantă prin aspectul și grandoarea ei. Am profitat de faptul că încă era foarte puțină lume, așa că ne-am făcut poze în voie, iar Francisco ne explica despre cultura maya, cum totul este legat de astronomie, despre cunoștințele vaste de matematică și fizică ale acestei culturi. Greu de redat aici toate informațiile despre acest sit arheologic, dar dacă faceți o vizită recomand să luați un ghid căci altfel nu o să dati mare importanță acestor vestigii. Ni s-a explicat foarte fain despre tot ce vedeam și am simțit o conexiune cu acest ghid, chiar făcea asta cu pasiune. Ne-a povestit cum era mic și venea în acest complex și se juca de-a telefonia, căci într-o parte există niște construcții la o distanță de câteva sute de metri unde vorbești într-o parte și se aude în cealaltă, ingenioși și inteligenți oameni, mayașii.

Am petrecut aproximativ 2 ore cu Francisco în care ne-a plimbat la principalele vestigii din acest sit, apoi ne-am luat la revedere de la el, i-am dat suma plătită pe bilete, onorariul care ni l-a zis Adrian și un mic tips ca și mulțumire pentru amabilitate.

Noi am mai petrecut vreo 2 ore în care ne-am pozat în voie, am stat și am admirat piramida și am făcut o plimbare până la El Cenote Sagrado, o cenote destinată sacrificilor umane, tot în interiroul complexului, dar la o distanță de vreo 500 m.

Când a început căldura să fie mai puternică, în jur de ora 12, am plecat de la situl arheologic sprea al doilea obiectiv al zilei, aflat tot în apropiere, Cenota Ik Kil, la 6 km depărtare.

Am parcat mașina la intrare, erau foarte puține mașini, majoritatea turiștilor care vin la Chicken Itza ajung mai târziu și acest loc se aglomerează în jur de ora 14, așa că am avut la dispoziție 2 ore în care erau foarte puține persoane.

La prima vedere pare un complex foarte aranjat, parcare încăpătoare, se plătește taxa de intrare la un ghișeu 150 pesos / persoană (7.5 $) - e necesar să aveți cash căci nu acceptă cardul, un restaurant și câteva bungalow-uri am văzut că sunt după intrare apoi se vede un cerc mare acoperit de vegetație, iar când te apropii, pur și simplu rămâi impresionat de imagine. Deși ne-am uitat la fotografii înainte să ajungem, am rămas cu gura căscată cât e de fabuloasă această cenotă. Ca un cilindru perfect, înconjurat de vegetație, se deschide o gaură în pământ și la 30 de metri distanță apare apa, de un verde-turcoaz, culoare care din păcate nici în poze nu poate fi redată la adevărata valoare.

Am plecat repede la vestiare să ne schimbăm, se primește o cheie pentru dulăpioare unde să îți lași lucrurile de valoare, căci jos nu poți să duci nimic cu tine din lipsă de spațiu. Noi am dus telefonul căci am avut o husă waterproof, pentru a surprinde minunățiile de jos. Coborârea se face pe niște scări de piatră, și jos se deschide impresionanta cenote. Lumina care pătrunde prin vegetație, lianele care coboară de sus până aproape de apă, păsările și fluturașii care trec pe deasupra, greu de descris în cuvinte această minunăție a naturii, este speechless.

Iar faptul că era destul de puțină lume a fost ca totul să fie și mai frumos. Apa are o adâncime de 50 metri, intratul fără vestă de salvare e stric interzis și există tot timpul o persoană care se asigură că nu te prinzi de liană sau nu te urci pe stânci. O mică platformă se află la 4-5 metri deasupra apei și de acolo poți să sari dacă esti amator de sărituri în apa. După o balaceală bună, ședință foto și pur și simplu stat și admirat, deja ni se făcuse foame bine de tot, așa că am luat-o din loc, luându-se la revedere de la una dintre cele mai minunate cenote pe care le-am văzut în această excursie.

Planul a fost să vizităm și orașul Valladolid, despre care citisem că este unul dintre cele mai frumoase orașe din Yucatan și să găsim și un loc de luat masa, cu mâncare specifică zonei.

De la Ik-Kil am făcut cu mașina aproximativ 40 minute până în centrul orașului Valladolid. Orașul nu este aglomerat, însă toate străzile sunt cu sens unic, cel puțin în zona centrală, foarte strâmte, am dat câteva ture până să găsim un loc unde să putem parca în siguranță, știind că amenzile și sancțiunile pentru parcări neregulamentare nu sunt tocmai mici.

Orașul Valladolid, oraș care a preluat numele celui din Spania, este al 3-lea ca mărime al statului Yucatan, cu o populație de aproximativ 50.000 de persoane și a fost fondat de conquistadorii spanioli pe o veche cetate maya în anul 1543. Este un punct turistic important datorită culturii și arhitecturii bine păstrate, principalul punct de atracție fiind Piața Centrală Parque Principal Francisco Cantón Rosado precum și Catedrala San Servacio (deschisă doar localnicilor din prisma pandemiei).

Înfometați bine de tot, ne-am dus să mâncăm la restaurantul El Atrio del Mayab, aflat chiar în piața centrală a orașului. Restaurantul ne-a fost recomandat de Adrian, mâncarea a fost demențial de gustoasă, și nu doar din prisma faptului că eram lihniți. Acolo am mâncat cel mai bun guacamole, care se face chiar în fața ta, e atât de bun încât îți venea să lingi degetele, am mâncat pește și caracatiță, plus 2 limonade, am plătit aproximativ 1000 pesos (50$), cea mai scumpă masă luată în Mexic, dar a meritat toți banii.

După această masă copioasă am luat la pas orașul, un oraș foarte frumos, cu străzi și clădiri în stil tradițional Mexican, un parc și o piață centrală foarte bine pusă la punct, am mâncat un celebru desert, “Marquesitas” , un fel de clătită uriașă făcută dintr-un aluat ca de cornet de înghețată cu brânză și Nutella, o înghețată și am făcut câteva mii de pași pe străzile din Valladolid. Doar căldura ne-a dat ceva bătăi de cap, și la propriu și la figurat, căci temperaturile de 34-35 grade se simt mult mai tare în interiorul continentului decât la malul mării.

În jur de ora 19.00, după o zi lungă, dar încărcați de energie, am luat-o spre drumul către Tulum, am făcut aproximativ o oră jumătate, pe același drum ca și la dus, am ajuns la hotel, am parcat mașina și m-am putut bucura de o bere binemeritată.

Seara am încheiat-o în Tulum, am mâncat taco stradal foarte gustos și rememoram minunata zi și fabuloasele locuri văzute.

Cam aceasta a fost ziua noastră în interiorul Peninsulei Yucatan, cu multe obiective de acoperit într-o singură zi, dar care merită toate sacrificiile, căci până acum Mexicul a fost la cel mai înalt nivel și nu ne-a dezamăgit.

---

VIZUALIZĂRI: 1949 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI