Ruinele din Tulum & Cenote Dos Ojos

TIPĂREȘTE

După excursia de pe Insula Cozumel (vezi impresii), care a durat cu totul mai bine de 14 ore și ne-a lăsat cam “prăjiți” căci nu am folosit deloc cremă de plajă, ziua următoare am zis că o dedicăm plimbatului și excludem plaja. Obiectivele zilei au fost Situl Arheologic din Tulum și Rezervația Cenote dos Ojos, care se află la aproximativ 25 km de Tulum.

Ca și mijloc de transport, bicicleta a fost exclusă din start și am zis că o să închiriem un scuter pentru această zi, scuterele fiind un mijloc popular de transport în Tulum. Am întrebat pe recepționerul hotelului dacă recomandă sau are cunoștințe unde am putea închiria un scuter la preț bun, și ne-a îndrumat spre un birou din apropierea noastră, Easy Tours, o agenție care se ocupă atât cu vânzarea de excursii, cât și cu închiriatul mașinilor, scuterelor și bicicletelor. Oricum, sunt foarte multe locuri de unde poți închiria scuter și cam toate au același preț, mai ales dacă închiriezi doar pe o zi. Probabil negociatul funcționează la un număr mai mare de zile.

Prețul pentru închirierea unui scuter nu este deloc mic, 30 $/zi, chiar mai mult decât pentru mașină, noi următoarea zi am închiriat mașină la un preț mai mic (28$/zi). Probabil mai multă lume preferă scuterul și din cauza parcărilor, cel puțin dacă nu ai de parcurs distanțe lungi. Toate birourile de închiriat scutere cer și garanție, ori pașaportul, ori bani cash, ori credit card. Biroul de unde am închiriat noi cerea exclusiv credit card, suma pe care ne-a blocat-o nu a fost deloc mică, 600$ și am stat cu ceva emoții căci abia după 3 săptămâni am văzut banii înapoi în cont.

Cu scuterul preluat, cu poze făcute înainte să fim siguri că nu ne impută nicio garanție sau defecțiune, am mers într-o benzinărie să îi facem plinul și apoi să pornim la drum. Situl Arheologic din Tulum e relativ aproape, am trecut pe lângă el când am fost spre Playa Paraiso și știam că e interzis accesul cu scutere sau mașini, trebuie lăsate în parcări special amenajate. De cum intri pe stradă, agenții de la parcări sar pe tine, au veste reflectorizante, stegulețe, te fac să crezi că sunt ceva autoritate oficială și te îndrumă spre parcările lor. Am “căzut” să zic așa în plasa primului care ne-a sărit în față și ne-am dus spre parcarea lui deși probabil dacă înaintam, găseam la un preț mai bun. Tariful de parcare a fost de 100 pesos (5$) pe întreaga zi, chiar dacă noi am stat doar vreo 2 ore, nu au vrut să negocieze.

De aici am luat-o pe jos și în 5 minute am fost la poarta care ducea spre Situl Arheologic. Deși era doar ora 10.00, coada de la intrare număra pe puțin 50 de persoane, dar a mers extrem de repede. În prima fază se lua temperatura și se oferea dezinfectant fiecărui turist apoi se achitau biletele de intrare, în valoare de 80 pesos/persoană, acceptă doar cash.

Noi am optat pentru parcurgerea sitului fără ghid, informându-ne în prealabil puțin depsre istoria locului. Pot să vă spun însă că sunt destul de multe panouri de informare în interior, la principalele obiective și găsiți informații, în comparație cu ruinele de la Chichen Itza pe care le-am vizitat următoarea zi și despre care povestesc în următorul articol. Dacă doriți să aflați totuși mai multe aspecte isorice și vă pasionează, aș recomanda să optați pentru ghid, cred că dacă aș mai ajunge vreodată pe acolo așa aș proceda.

Așa că am pornit pe urmele mayașilor, prin complexul arheologic, pe o temperatură care tot creștea, și mai căutam ici și colo câte un petec de umbră. Ruinele sunt relativ “noi” , datând din ultima perioadă mayașă, din perioada conquistadorilor spanioli, sec. XV-XVI. Date istorice se găsesc din plin pe net, așa că nu o să plictisesc audiența de aici.

Pe lângă aspectul istoric al ruinelor, fiind situate pe malul mării, priveliștea e absolul minunată, majoritatea materialelor despre Mexic care promovează această țară au inclusă cel puțin o imagine cu Playa Ruinas din Tulum, o plajă aflată chiar la poalele ruinelor, absolut spectaculoasă.

Din păcate această plajă a fost închisă în această perioadă din cauza faptului că spațiul este mic și ar fi fost foarte aglomerată, însă priveliștea spre ea, cu ruinele în spate arată superb, după cum se poate vedea și în poze.

Am petrecut aproximativ 2 ore la situl arheologic, în care ne-am plimbat în voie. Recomand să mergeți cât mai dimineața, căci după ora 11 căldura poate crea un disconfort destul de mare. De asemenea să aveți apă la voi.

După site-ul arheologic ne-am îndreptat spre parcare, să ne recuperăm scuterul. Înainte de ruine, dacă tot aveam mijloc de transport rapid am mai dat o fugă la sculptura “Ven a la Luz” în speranța că la orele dimineții nu o să fie lume la coadă pentru poze. Ne-am înșelat, coada era și mai mare decât în ziua precedentă????, fiind cel puțin 50-60 de persoane care așteptau la rând. Nu am mai stat la coadă și am improvizat, nu era musai să fie făcută poza clasică din față, și din lateral era bun???? iar apoi am pornit spre obiectivele principale ale zilei, ruinele și Cenote Des Ojos.

Din timpul documentării despre excursia în Mexic, am observat că cenotele sunt în primele locuri ca și atracție turistică, și mă întrebam ce sunt oare cenotele? Termenul provine din cuvântul mayaş “dz’onot” , însemnând „fântână sacră “. Cum toată Peninsula Yucatan este formată pe roci calcaroase poroase, apa a săpat prin aceste roci și a creat o mulțime de râuri subterane.

Din loc în loc, datorită eroziunii, cutremurelor și alunecărilor de teren, tavenele acestor peșteri subterane s-au prăbușit, formându-se spectaculoasele cenote cu apă dulce, filtrată cu meticulozitate de pământ, făcându-le atât de limpezi și pure încât atunci când vedeam doar poze eram sigur că acestea sunt modificate în diferite programe de editare. Iar ca totul să fie și mai spectaculos, majoritatea cenotelor se află în interiorul junglei, fiind înconjurate de vegetație luxuriantă, o adevărată oază de răcoare cu apă dulce și clară.

Oraşele mayaşe, precum şi centrele ceremoniale au apărut în jurul acestor cenotes, care constituiau o sursă importantă de apă şi erau considerate casa Zeului Ploii, Chac. De asemenea unele cenote erau locuri de sacrificii umane, altele erau destinate aprovizionării cu apă, dar toate având o importanță divină în cultura maya, fiind adevarate porți spre celelalte lumi.

Așa că ne-am îndreptat curioși spre Cenote Dos Ojos, să descoperim aceste minunății ale lumii. Cenote Dos Ojos se află la 22 km distanță de Tulum, în direcția Playa Del Carmen, distanța pe care am parcurs-o cu scuterul în aproximativ 40 de minute. Intrarea fiind de pe autostradă și fiind și pe celălalt sens de mers, e nevoie să mai mergi aproximativ 2 km ca să poți întoarce. Sunt indicatoare destul de mari, așa că e imposibil de ratat. De pe autostradă se intră pe un drum secundar și ajungi la poarta complexului. E un complex, deoarece e compus din mai multe cenote, se poate cumpăra un bilet la un preț mai mare care să permită vizitarea tuturor, sau sunt prețuri individuale pe cenote.

Pe internet găsim informația că prețul e de 200 pesos/persoană, însă acesta era dacă se achiziționa întreg pachetul de cenote aflate în acest parc natural, adică trebuia să plătești 800 pesos/persoană (40 USD). Doar pentru Cenote Dos Ojos prețul a fost de 350 pesos (17 USD). Cu biletele achiziționate, se trece de barieră și se mai parcurg aproximativ 3 km pe un drum neasfaltat, prin junglă până într-o parcare amenajată unde am lăsat scuterul. La intrare e un mic restaurant, câțiva localnici cu suveniruri și punctul unde se controlează biletul și un panou mare cu reguli. E interzis accesul cu mâncare sau bautură (înafară de apă), dușul obligatoriu înainte de a intra în cenotă, purtarea vestei de salvare obligatorie în apă precum și interzicerea totală a folosirii cremei de plajă.

Numele Dos Ojos (literal "doi ochi") vine din faptul că cenote în sine este împărțită în două, ochiul luminos - jumătatea mai ușoară și mai mică, perfectă pentru snorkeling, în timp ce cealaltă jumătate, ochiul negru, este mai întunecată, mai adâncă și ideală pentru scafandri. Noi prima oprire am făcut-o la ochiul luminos, ne-am bucurat de răcoarea apei, de faptul că eram feriți de soarele puternic datorită vegetatiei luxuriante și că era relativ puțină lume.

Apa este destul de adâncă dar foarte clară, coborârea se face prin intermediul unor scări și e împărțită în 2 zone, una mai mare destinată snorkelingului și înotului și cealaltă mai mică destinată scufundărilor. Pentru cei pasionați de scufundări este un “must do” , sistemul de peșteri și caverne subacvatice este impresionant, se poate trece subacvativ dintr-un “ochi” în celălalt, deși distanța de la suprafață e de câteva sute de metri. Am văzut că este un sistem bine pus la punct de lumini și ghidaje precum și de linii subacvatice pentru a te scufunda în siguranță.

Al doilea ochi este mult mai mare și mai întunecat, îți poate da o ușoară senzație de “neliniște” mai ales că în zonele întunecate sunt numeroase cuiburi de lilieci, pești destul de mulți prin apa care uneori te și mai ating. Am și prins o ședință foto cu o mireasă în apă, “trash the dress” și a fost destul de ciudat să vezi cum din apă iese o femeie într-o rochie de mireasă, într-o peșteră subacvativă, parcă era o scenă de film horror :).

Am petrecut aproape 3 ore la acest complex, a fost o experiență inedită să descoperim aceste cenote, o oază de răcoare și apă dulce în arșița Yucatanului.

Fie și numai pentru experiența cenotelor merită să vezi Mexicul. Sunt niște locuri fabuloase pe care nu le mai găsești nicăieri, iar culoarea apei de un turcoaz incredibil, energia și liniștea pe care ți le oferă, sunt lucruri care te pot face tare fericit.

Fiind aproape ora 17.00, ora de închidere, am luat-o din nou cu scuterul spre Tulum, am mers să îl predăm și după o inspecție a nivelului de benzină și minuțioasă a eventualelor daune ne-a asigurat că suma de pe card se deblochează în 5 zile, în schimb am avut de așteptat aproape 3 săptămâni.

Seara am încheiat-o cu o cină la un restaurant local, pe care îl recomand, El Camello Jr., unde am mâncat pentru prima dată chevice, un fel Mexican pe bază de fructe de mare cu sos acrișor din lime, foarte gustos, o porție de nachos din partea casei și caracatiță cu usturoi care a fost demențial de bună, totul acompaniat de aqua fresca cu tamarind, un adevărat ospăț Mexican.

Cam asta a fost aventura cu scuterul în Tulum, în care am explorat locuri cu încărcătură istorică, minunății ale naturii și ne-am bucurat de delicioasa mâncare Mexicană.

---

VIZUALIZĂRI: 2011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI