Piramidele de pământ din Stob – un fel de Râpa Roșie a noastră

TIPĂREȘTE

Una din recomandările Valentinei, gazda noastră din Borovets, când planurile noastre cu Musala s-au dus pe apa sâmbetei (vezi impresii), a fost să vedem piramidele de pământ de la Stob. Se aflau la 80 de km distanță iar noi ne învârtim ca să vedem una-alta pe o rază de 50-70 de km față de locul în care ne așezăm. Dacă distanța este mai mare ne mutăm cortul.

80 de km depășea puțin zona de confort, dar nesemnificativ, așa că ne-am prelungit sejurul cu încă o noapte la Borovets și am hotărât să bifăm și piramidele de pământ, despre care habar nu am avut până la acest drum. Cum am tot zis, Bulgaria este un izvor nesecat de obiective.

Cum am ajuns

Noi am ajuns de la Borovets, dar drumul spre Sofia este destul de cunoscut. De acolo, urmărim indicatoarele de Blagoevgrad – Kulata, adică drumul de Grecia prin Kulata și înainte de Blagoevgrad este un indicator stânga către Mănăstirea Rila (31 km) dar și către Stob (7 km).

Spre Kulata am mers pe o super șosea, cu asfalt proaspăt, printre câmpuri de cartofi, ceea ce a făcut ca la plecare să trecem prin piața de la Samokov și să luăm 2 săculeți cu cartofi albi și roșii, care s-au dovedit a fi foarte buni. Încă mâncăm din ei…

Noi am fost la Mănăstirea Rila cu altă ocazie dar habar n-am avut de Stob și nici indicatorul nu mi-a atras atenția, dacă o fi existat la vremea aceea. Cred că 2008-2009. Piramidele din Stob ca și Mănăstirea Rila se pot combina cu o ieșire la greci prin Kulata, dar neapărat cu o noapte de cazare pentru că abaterea înseamnă câteva ore bune și este și un pic de efort la piramide.

Prin urmare, din șoseaua națională spre Kulata, în dreptul indicatorului către Mănăstirea Rila am făcut la stânga și după 7 km am făcut dreapta spre satul Stob. Am urmat drumul principal care s-a înfundat într-o parcare destul de încăpătoare. Cu toate că drumul este simplu sunt și suficiente indicatoare pentru piramide, așa că de ajuns chiar nu este o problemă.

În zona parcării erau tarabe cu miere și siropuri sau suveniruri, câteva mese pentru picnic dar și restaurantul tradițional Stobi la care ne-a fost gândul toată plimbarea pentru că era arătos.

Și parcarea și intrarea la Piramidele de Pământ din Stob au fost gratuite la data vizitei noastre. Era o barieră de lemn ponosită și o cabină la intrare, dar nu ne-a întrebat nimeni de sănătate. Traseul către piramide a fost amenajat cu fonduri europene, spun panourile, și acesta ar putea fi motivul pentru care nu există taxă o perioadă. Chiar la începutul potecii sunt două panouri informative în bulgară și engleză dar am mai găsit informații despre piramide și pe traseu.

Piramidele de pământ din Stob

Sunt situate la poalele Masivului Rila, la 600-750 m altitudine, se întind pe 7,4 hectare în apropierea satului Stob și sunt declarate atracție naturală încă din anul 1964. S-au format prin eroziune, datorită apei și a vântului și au forme diverse, cele mai multe fiind conic ascuțite sau tip ciupercă. Iar legenda spune că cele stil ciupercă ar reprezenta niște nuntași cu pălării pe cap.

Pe panourile informative am găsit mai multe legende legate de aceste piramide. Una dintre ele spune că în timpuri străvechi băieții nu aveau voie să-și aleagă miresele. Lucrul acesta era făcut de rudele mirelui. Alegeau și cumpărau mireasa și o duceau în fața mirelui cu un văl pe față. La una din nunți un cavaler al mirelui a ridicat vălul miresei și când a văzut cât era de frumoasă a sărutat-o. Legenda spune că socrul mare a fost atât de revoltat încât a împietrit pe loc, atât el cât și întreg alaiul și că ei ar fi formațiunile drepte care simbolizează o pălărie pe capul cuiva.

Sunt și alte forme de piramide și pentru fiecare s-a născut o legendă. Altă legendă spune că o tânără bulgăroaică îndrăgostită de un băiat turc s-a aruncat de sus, pentru că nu erau lăsați să se iubească din cauza religiilor diferite, iar acolo unde a căzut s-a format o piramidă numită Mireasa. Sunt și alte legende, vă las să le descoperiți pe panourile de la fața locului.

Puțin peste un km este de la parcare până sus la primul grup de piramide și sunt 3 secțiuni cu ciudatele formațiuni. Cred că aprox 1,5 km măsoară poteca de la parcare până la ultimul grup de piramide.

De la parcare am mers pe un drum lejer pe o potecă largă, pe la baza stâncii. Poteca este aproape în totalitate în plin soare și cum a fost o zi foarte călduroasă ne-a cam topit. Urmărește linia satului, pe deasupra lui și până ajungi sus, la piramide, ai vederi foarte frumoase asupra satului, asupra localității Rila și mai departe asupra munților Rila.

După aprox 20-30 de minute de mers am ajuns la ruinele fostei bisericuțe a satului construită în 1373, Sfântul Prokopie, se pare că singura cu acest nume din Bulgaria. Din bisericuța foarte veche a rămas un contur cu câteva pietre și un altar încropit pe locul celui vechi. Pe vremea când Bulgaria era sub ocupația otomană turcii au cerut ca această bisericuță să fie dărâmată pentru că, vezi Doamne, enoriașii care urcau la biserică se uitau în curțile lor.

Biserica a fost dărâmată și cu aprobare de la sultan s-a construit altă biserică jos, în sat, pe care, în mare parte, au făcut-o cu materialele de la biserica pe care au dărâmat-o. Inclusiv altarul a fost mutat.

După bisericuță începe urcușul mai susținut, pe o potecă pietros nisipoasă, pe care cam aluneci dacă nu ai încălțăminte bună, mai ales la coborâre. Poți să zici că de aici mergi printr-o pădurice dar nu a fost umbroasă deloc.

Și mai sus poteca se îngustează și devine protejată cu balustrade de lemn, dar nu aș zice că a ajuns urmă de fonduri europene pe acolo. Balustradele și băncuțele de pe traseu par vechi de când lumea și pământul. Pe tot traseul sunt băncuțe din loc în loc pentru odihnă dar și câteva chioșcuri. Turiștii cu care ne-am întâlnit, care nu erau puțini deloc, cred că erau în totalitate bulgari.

Sunt 3 secțiuni cu mai multe râpe cu piramide. Primele două sunt râpe protejate de balustrade de lemn pe marginea cărora oamenii stăteau aliniați ca să admire impresionantele formațiuni.

Ultima secțiune este precedată de un indicator pe care scrie “Danger” și aici m-am lămurit și de ce pe panourile de la intrare scria de două grupuri de piramide pe care deja le văzusem, iar eu număram 3 secțiuni. Pe această ultimă secțiune probabil că nu e voie să intri, dar poteca era bătătorită, semn că marea majoritate urcă totuși și pe acolo. Asta am făcut și eu dar nu recomand celor cu rău de înălțime sau vertij pentru că este râpă și pe o parte și pe alta, iar pe alocuri poteca se îngustează destul de mult. Până în capăt preț de 5-10 minute de mers, să zic, sunt alte formațiuni la fel de spectaculoase.

Panorama de sus de tot este însă incredibilă. Nu știi la ce să te uiți mai întâi. Mai multe zone de piramide dar și zona înconjurătoare cu Masivul Rila în depărtare. Și se vedea foarte frumos toată poteca pe care venisem. Am zăbovit pe deal destul de mult, ne-am așezat pe iarbă și am tot stat și admirat.

În această ultimă secțiune există o porțiune unde dealul s-a surpat destul de rău și nu cred că mai durează mult până se va surpa de tot dacă nu se iau măsuri de consolidare serioasă. Cel mai probabil generațiile viitoare nu vor mai avea posibilitatea să vadă parte din piramidele acestea.

Ca să vă faceți o idee, zona piramidelor aduce foarte mult cu Râpa Roșie a noastră. Cam același tip de formațiuni, diferit distribuite și cam aceeași culoare brun-roșcat.

Restaurantul Stobi din Stob

Ne-am întors de la piramide prin soare, mult mai repede decât am urcat și tot drumul ne-am gândit la restaurantul din parcare. Nu neapărat că ne era foame, că nu prea ne era, ci pentru că avea o intrare îmbietoare și o curte decorată cu tot felul de obiecte tradiționale, port popular, căruță, roți decorate cu flori multe dar și un mic iaz.

Am mâncat la Restaurantul Stobi o ceafă la grătar (12 leva), o salată bulgărească (6 leva) și am băut câte un sweps. Meniul nu era deloc stufos, aveau câteva feluri de mâncare, dar curtea a fost tot timpul plină, iar farfuriile care tot treceau pe sub nasul nostru la alte mese erau foarte apetisante. Chiar dacă am mâncat ceva simplu și nouă ne-a plăcut foarte mult ce am ales.

Prea multe nu sunt de spus despre piramidele acestea. Dar dacă vedeți pozele o să vă lămuriți imediat dacă merită să le puneți sau nu pe tapet. Noi am fost foarte încântați că am ascultat-o pe Valentina și vă recomand și vouă să le vedeți pentru că sunt la mâna vântului și a precipitațiilor, ceea ce face ca forma lor să fie într-o continuă schimbare, iar din cauza alunecărilor de teren nu se știe dacă vor fi veșnice.

Formațiunile create de natură sunt spectaculoase, mai trebuie puțină intervenție umană pentru a pune și mai bine în valoare zona.

Poate fi un traseu super relaxant cu condiția ca perioada să fie aleasă cu grijă. Dacă este prea cald nu e bine.

---

VIZUALIZĂRI: 570 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI