ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 22.11.2020
DE Mika
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.08.09
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
NOV-2020
DURATA: 1 zile
Prieteni
PREȚ 100 lei
incl. cost transp. (cu auto propriu)
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Redescoperă Masivul Bucegi

Vâlcelul Țițeica - prima mea tură de carpatism și primul atac de panică pe munte

TIPĂREȘTE

La începutul lunii noiembrie am primit invitația de a participa la o tură de carpatism pe Vâlcelul Țițeica, un traseu pentru începători din Munții Bucegi.

Ce înseamnă traseu de carpatism?

Carpatismul este un termen folosit de montaniarzii din România pentru trasee mai grele decât cele de drumeție montană, dar care, din cauza lipsei ghețarilor și a zăpezii, nu se încadrează in categoria de trasee de alpinism, fiind la granița dintre drumeție și cățărare pe stâncă. Majoritatea acestor trasee sunt pe văi de abrupt, brâuri și creste alpine, și sunt prezente in special in Munții Bucegi sau Piatra Craiului. Pentru parcurgerea unui traseu de carpatism de multe ori este necesară și traversarea unor pasaje expuse, a unor porțiuni de cățărare pe stâncă sau a unor zone cu jnepeniș des sau grohotiș. Pentru parcurgerea unui astfel de traseu sunt necesare cunoștințe minime de asigurare și cățărare pe stâncă, iar echipamentul obligatoriu constă in bocanci cu talpa aderentă pe stâncă și iarbă, cască, ham, coardă. Traseele de carpatism sunt încadrate pe grade de dificultate, asemănătoare cu cele de la alpinism. Cel mai ușor traseu este încadrat in categoria 1A, după care urmează 1B, 2 A și 2 B. Traseele de alpinism merg mult mai departe, până la 6A/B și 7A/B, care sunt trasee extrem de dificile.

Este bine ca parcurgerea unui astfel de traseu să fie făcută în compania unei persoane care cunoaște bine zona care urmează a fi parcursă și tehnicile de asigurare în acest gen de trasee.

La o astfel de tură am fost invitată de Ilinca S. și de Andrei B., ghizi montani, ambii buni cunoscători ai traseelor de carpatism, mari iubitori ai Munților Carpați.

Trebuie să recunosc că am stat puțin pe gânduri dacă să merg sau nu, dacă pot sau nu să parcurg un astfel de traseu. Dar, după ce am mai citit câteva impresii ale unor persoane care au parcurs acest traseu, am spus un da hotărât.

Iată-ne așadar în apropierea hotelului Silva din Bușteni, de unde grupul nostru format din patru fete și un băiat au pornit în cucerirea Munților Bucegi.

Am pornit spre traseul numit Jepii Mici, pe care am intrat in scurt timp, urmând marcajul” cruce albastră” . Vremea era foarte frumoasă, erau câtea grade peste zero, dar nu bătea vântul iar soarele strălucea și promitea că ne va încălzi ceva mai târziu.

Traseul Jepii Mici face legătura intre Bușteni și Platoul Bucegilor. Este un traseu dificil, cu multe porțiuni expuse dar care sunt bine asigurate cu lanțuri. Pentru parcurgerea acestui traseu in condiții de siguranță este bine să purtați ghete sau bocanci cu talpă aderentă, să fiți bine echipați, chiar dacă este vara și afară e cald. Din păcate foarte mulți turiști ignoră recomandările salavamontiștilor de a purta echipament adecvat acestui traseu, motiv pentru care se produc foarte des accidente pe Jepii Mici. Chiar când urcam noi, ne-au depășit doi tineri care erau pentru prima dată pe acest traseu și erau încălțați cu teniși cu o talpă ceva mai groasă. Inconștienți.

După aproximativ o oră și jumătate de urcat pe Jepii Mici am ajuns la intersecția cu Vâlcelul Țițeica. Vâlcelul a fost numit astfel de către Mircea Ordean in memoria fraților Radu și Șerban Țițeica, exploratori ai abruptului Bucegilor, autori a numeroase articole și cărți despre Bucegi și autorii primei hărți a abruptului prahovean.

La intrarea în Vâlcel, ne-am echipat cu căști și ham, am strâns bețele, și am pornit la drum. Am inceput cu o cățărare pe stânca rece și umedă pe alocuri. Trecem de prima săritoare, apoi de o fereastră îngustă prin care ne strecurăm cu ceva greutate după care ajungem la o a doua săritoare, care ne-a pus ceva probleme.

Aici Andrei a fost cap de coardă, a urcat ceva mai sus și a legat coarda cu care rând pe rând ne-am asigurat și am trecut de săritoare. A fost greu deoarece săritoarea era de fapt o stâncă mare și netedă deasupra căreia era un bolovan instabil. Practic nu prea aveai de ce să te prinzi ca să te cațeri, personal mi-a fost destul de greu, la prima încercare chiar am căzut dar fără să mă lovesc deoarece eram bine asigurată in coardă.

Am trecut de această săritoare, a urmat o porțiune înclinată de grohotiș apoi o nouă săritoare mai mică. Aici am făcut un pas greșit și am alunecat, pe o pantă mică. Nu eram legată, am căzut pe spate și rucsacul m-a frânat oarecum, reușind să mă opresc la timp. Cred că acea căzătură a provocat un declic, pentru că m-am blocat, nu mai eram in stare să urc, aveam impresia in permanență că alunec.

A urmat o porțiune foarte înclinată și inierbată, unde practic trebuia să urci in patru labe, ajutându-te de smocurile de iarbă. Am mai parcurs astfel de pante, dar acum mă blocasem. Ar fi trebuit să scot bețele, foarte utile pe acest fel de pante. Dar mintea mea nu mai funcționa, aveam impresia că orice pas voi face va însemna o alunecare fatală. Chiar am spus la un moment dat că eu nu mai merg și rămân acolo. Nu mi s-a mai întâmplat până acum să mă blochez de frică pe munte, chiar dacă am mai fost in situații dificile.

Ca să ieșim din impas Ilinca a intins iar coarda de care m-am legat șiu am mers așa până la o zonă ceva mai plată, unde ne așteptau de ceva vreme restul grupului.

Aici am stat puțin, am mâncat ceva dulce, am băut apă și, până la urmă, mi-am revenit. Mi-a fost rușine de momentul meu de slăbiciune și mai ales de faptul că am întârziat mult grupul. După scurta pauză am continuat urcușul, tot pe o pantă inierbată, dar de această dată momentul de panică trecuse.

Vâlcelul Țițeica se termină in Brâul Portiței, într-o mică șa unde am făcut o pauză pentru fotografii. Dacă nu am fi întârziat așa mult pe vâlcel am fi putut să mergem pe Brâul Portiței până la o fereastră intre stânci numită Portița Caraimanului. Din păcate nu mai aveam timp, in noiembrie ziua este scurtă și n u vroiam să ne prindă întunericul in zone foarte periculoase.

După pauza de fotografii am pornit tot pe Brâul Portiței, dar nu spre Portiță ci spre Jepii Mici. Această parte a Brâului Portiței este ușoară, chiar dacă este expusă. Priveliștea era in schimb una de excepție, soarele se ascundea încet încet după culmile stâncoase ale Caraimanului iar zadele colorau cu auriu pajiștile înclinate. Nu eram singuri pe munte. Un ciopor de capre negre ne-a întâmpinat pe o pantă înclinată, pășteau liniștite, nu s-au speriat de noi. Am pierdut minute bune ca să le fotografiem și să le filmăm, nu era o imagine pe care să o vezi foarte des.

După aproximativ jumătate de oră am ieșit in drum marcat, in Jepii Mici, dar mult mai sus față de locul in care am intrat in Vâlcelul Țițeica. Am inceput coborârea, nu foarte ușoară, expusă, cu câteva porțiuni cu lanțuri. In față se vedeau Munții Baiului iar undeva jos, Bușteniul. In ultima parte am mers la lumina frontalelor, și ne-a fost puțin frică să nu ne întâlnim cumva cu Moș Martin. Dar nu ne-am întâlnit cu ursul ci cu prietena lui, vulpea, care stătea in cărare parcă așteptându-ne. A mers puțin in fața noastră, ca un câine care iși însoțește stăpânii, . Se mai oprea să vadă ce facem, dacă venim după ea, apoi s-a plictisit de noi și a plecat la vale.

Trecuse de ora șase seara când am ieșit din pădure, și ne-am îndreptat spre mașini.

A fost o tură grea, fizic și psihic, dar, cu toate acestea, aș vrea să o mai repet. A doua oară nu îmi va mai fi frică, promit.

Câteva fotografii vă vor convinge de frumusețea acestor locuri mai puți cunoscute din Munții Bucegi.


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Munții Bucegi au foarte multe locuri foarte frumoase, puțin circulate și mai greu accesibile.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Adrenalină la maxim!


---
Trimis de Mika in 22.11.20 22:42:10
Validat / Publicat: 23.11.20 00:46:44
VIZUALIZĂRI: 286INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL BUCEGI.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 37100 PMA (din 39 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

12 ecouri scrise, până acum

Dan&Emascris / TELEFON [23.11.20 07:52:47] »

Ai trecut din nou la alt "level", felicitari!

Intamplarea cu blocajul psihic, ""eu nu mai urc, raman aici"", am patit-o si eu pe o poteca de oi din Muntii Parang, pe unde am considerat, din experienta mea de orientare, ca pot scurta si iesi intr-o sa. Acel traseu nemarcat si abrupt pe care urcam la un moment dat in 4 labe cu rucsac de 30 kg cu cadru, cum era pe vremuri, mi-a pus psihicul la incercare. Dupa niste minute bune de "eu aici raman", si altele de deconectare din blocaj, am primit ajutor in sensul concret, ""luam piciorul stang, ti-l ridic eu pana aici, apoi pui mana stanga in stanga in priza asta, acum iti pun eu dreptul aici, esti safe"", etc...

Cunosc panica sau blocajul pe munte, cu atat mai mult ca mi-e frica sa primesc in gol, si vreau sa nu mi se mai intample. Si sa nu se intample nici tie, nici altora. Chiar daca asemenea situatii nu se intampla neaparat in cel mai greu loc sau traseu, este de obicei picatura care umple paharul dupa ce aluneci, ratezi o priza, sau comiti o greseala, care iti da rapid perspectiva asupra unui pericol major pe care nu il poti depasi. ​​

E important sa judece din nou mintea proprie eliminata de stresul de moment aparut.

Felicitari pentru tura si atitudinea si hotarirea de a reveni.

Numai bine! 😃

Dana2008scris / TELEFON [23.11.20 09:32:22] »

@Mika:  Bravo @Mika! Felicitări!  

doinafil [23.11.20 12:44:24] »

Este pentru prima oară când citesc despre „atac de panică pe munte” !

Nu știam că poate apărea și la iubitori de munte încercați, cum ești tu și cum am citit în ecoul lui @Dan@Ema, care și el este un încercat​ montaniard.

Mie mi se pare că tu ești o curajoasă fără leac, dacă și acum, după acest „mini atac de panică” vrei să repeți traseul! Desigur, după ce ai mai făcut un traseu, a doua oară nu ți se va mai părea la fel de greu!

Felicitări și... ai grijă! ​​

Mika [23.11.20 14:51:17] »

@Dan&Ema:  E foarte important să ai pe cineva alături care să aibă mintea limpede și să te ajute in astfel de situații. Ajutor in momente dificile am mai primit, dar nu mă blocasem. Atunci parcă nici nu mai puteam să merg, parcă mă părăsiseră forțele. Dar totul era de la cap nu de la picioare.   Sper să mai revin, să mai aibă incredere Andrei să mă ia in ture de acest fel.

Mika [23.11.20 14:56:24] »

@doinafil:  Mulțumesc, nu sunt așa de curajoasă dar incerc să-mi depășesc limitele.   Nu știu dacă se cheamă chiar atac de panică dar a fost un blocaj psihic care a acționat asupra picioarelor.   O pot păți și cei mai incercați decât mine, am mai auzit de câteva cazuri. Sper să mai parcurg astfel de trasee și să nu mai am astfel de probleme.

Michi [23.11.20 14:58:29] »

@Mika:  Să-ţi mai spun felicitări? NU. Poate magna cum laudae. În antichitate, adică acum  cu cca. 60 de ani  în urmă am urcat cred că de vreo trei ori pe Jepii Mici (atunci nu erau lanţuri) şi o  singură dată pe Jepii Mari- Schiel, cu lanţuri, dar sus cu câini răi la stână. Înţeleg că nu aţi ajuns la cabana Caraiman aşa că de traseul vostru nu ştiam- probabil fiind atât de greu nu l-am fi încercat, fiind grăbiţi să ajungem pe platou că nu aveam liber în WE- plecam din Buc sâmbăta pe la ora 15 şi reveneam duminica seara. Mi-aduc aminte că fiind mică de înălţime, la săritori mă prindeau băieţii în braţe, aşa succes mai rar! După întâmplarea prin care ai trecut, la înălţimea înţelepciunii pe care am căpătat-o cu vârsta, aş zice că odată ajunge, doar ştii că pe munte e suficient să faci o singură greşeală.

Eu între Vistea şi Moldovanu, m-am aşezat lată pe cărare şi n-am mai vrut să merg. După 5 min, o gură de apă din gamelă şi două bucăţele de rahat, am continuat urcuşul.​

Mika [23.11.20 15:05:49] »

@Michi:  Jepii Mici așa cum am spus nu este un traseu ușor, chiar dificil pe alocuri, așa că vă felicit pentru parcurgerea lui chiar și fără ajutorul lanțurilor. Vâlcelul Țițeica pornește din lateralul traseului Jepii Mici, cam inainte de jumatatea lui. Daca il vezi nu ai crede că pe acolo se poate urca. Ajunge până la aproape 1900 m, de unde pornesc alte vâlcele până sus, la Crucea Caraiman. Sunt trasee spectaculoase și, bineințeles nemarcate. Eu sper totuși să mai merg și să nu imi mai fie frică. Panica poate duce la greșeli.

Michi [23.11.20 16:02:33] »

@Mika:  nu-ţi pot spune decât succes. La vârsta mea se ştie că se accentuează instinctul de conservare aşa că mai ai mulţi ani cu adrenalină.  

krisstinnascris / TELEFON [23.11.20 20:18:10] »

@Mika:  Doamne fer! Mi-ai dat emoții de-mi vine să te bat! ​​

​​Eu cred că a fost un semn, pe traseul ăsta să nu mai calci, mergi pe altele.  Al naibii "brâu"! Unde vedeți voi brâu eu văd doar stâncă și prăpastie​​​​

Plus că bolovanul ăla stătea intr-o rână, putea sa cada oricând, am studiat de doua ori poza

Culmea culmilor e că și plătiți bani frumoși ca să vă jucați cu viața voastră​​

​​In caz de Doamne fer, ghidul are vreo răspundere? Cred că nu, cred că va pune să semnați ca mergeți pe propria răspundere​​

Eu zic să ai și asigurare de viață, nu glumesc deloc​​

​​Nu mai bine mergi tu pe unde nu e hău și e mai ușor? Peisaje sunt și acolo unde nu-ți risti viața, eu așa zic. ​​​​

Ai grijă de tine, te rog. Viața e mai importantă decât peisajele. ​​

Sănătate și mult noroc

​​

​​

Mikascris / TELEFON [23.11.20 20:40:14] »

@krisstinna Ecoul tău m-a amuzat și m-a emoționat în egala măsură. E adevărat, am semnat înainte de tura dar asta nu prea cred ca i-ar absolvi în caz de accident. Oricum, fără ghid nu as fi mers pe acest traseu, mai ales ca rl avea toate accesoriile de asigurare. Andrei e unul din cei mai buni în acest fel de trasee, cunoaște Bucegii pe de rost. Nu știu dacă ma va mai lua în vreo tura după pățania asta. Bolovanul ala se mișcă zdravăn dim-a stresat maxim. Aveamimpresia ca o sa vina peste mine. Am urcat pe cealaltă parte a stâncii uriașe, pe unde până l urma mi s-a părut mai sigur. Urcat este un fel de a spune, ca pana la urma  pe jumătate am fost trasa în sus. Greu dar frumos. Am scăpat eu de altele, mai grele, boli etc. Nu ma doboara pe mine o stânca  

mishu [23.11.20 22:52:03] »

@Mika:  Un articol citit cu emotie, ne-ai cam supus la cazne si bine ca finalul a fost unul fericit. Am trecut si eu o saritoare in coarda, am urcat si in patru labe tinindu-ma de jnepanis, sunt amintiri placute, dar prefer ceva mai putina adrenalina chiar daca nu pot sa nu recunosc ca la final totul mi s-a parut extraordinar.

Cred ca la o adica adrenalina face parte din tine si te atrage de fiecare data, cred ca ti s-ar parea prea monoton daca ar fi altfel.

Felicitari, votat cu mare drag. ​​

Mika [24.11.20 11:13:53] »

@mishu Cred că ai dreptate, mă cam atrag provocările. Ai mai spus că ai făcut drumeții grele pe munte, nu pot decât să te felicit. Amintiri frumoase. Pe mine m-a lovit din nou acum la bătrânețe dorul de ducă pe munte.   Aș sta numai pe munte dacă m-ar lăsa consoarta . Mulțumesc pentru aprecieri!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, doinafil, Michi, Mika, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.102558135986 sec
ecranul dvs: 1 x 1