Sentimente Amestecate...

TIPĂREȘTE

Prea mult timp turismul românesc a fost asociat cu dezinteresul, impostura, cu țepe date turiștilor și proasta calitate a serviciilor turistice oferite pentru banii mulți pe care îi plătim comparativ cu “afară” .

Așa cum spuneam și în impresiile de la Mera Onix meteahna mioritică “Lasă bă că merge și așa” sau „Dacă nu-ți convine pleacă că am alți gușteri” a lăsat urme adânci în conștiința turistului român care s-a reorientat repede spre vecini sau spre “țările calde” în funcție de buget.

Pentru noi din cauza pandemiei Turcia a picat anul acesta.

Pentru că îmi place să mai acord din când în când o șansă celor care investesc în turismul românesc, am intrat pe net să văd cine și ce a mai deschis, a mai lansat.

Am văzut două stele, două nestemate răsărite din mare anul acesta.

Novum by The Sea și Phoenicia Blue View. Ambele în Olimp.

Cum la Novum nu aveam “Invitație” am ales variata a doua mai… S. E. (Sărac Edition).

Să vă povestesc despre mini vacanța noastră.

Povestesc atât de detaliat nu pentru a lovi în ei. Scopul este acela de a se corecta cumva.

Am căutat pe net să văd filmări, poze, review-uri pertinente sau poze făcute de amatori din resort, restaurant, camera, baie, etc. Nu prea am găsit ceva concludent.

Am gasit numai lăudaci și aplaudaci, oameni mulțumiți. Mă bucur pentru ei! Dacă lor le-a placut... Este parerea dumnealor și încerc să o respect dar... De parerea dumnealor am ținut cont și când am făcut această alegere deși eram un pic îngrijorați despre informațiile puține și incomplete.

Nici pe site-ul lor nu erau informații normale de altfel. Legate de băi sau suprafața camerei.

Precizez că am căutat să văd și părțile pozitive deși nu cred că alții ar fi făcut asta în locul meu.

Este posibil ca ei să fi adus ceva îmbunătățiri până am reușit să termin review-ul dar ceea ce vă prezint eu este ceea ce am primit noi de la ei și e ceea ce am găsit, văzut, fotografiat la 12 septembrie 2020.

De ce spun asta? O să puteți vedea în continuare.

Prima minciună!

Am sunat înainte de a face rezervare să întreb dacă piscinele de copii sunt încălzite.

Domnul de la rezervari se știe care este... A spus că din câte știe el piscinele de copii la Phoenicia Blue View Resort – Panoramic sunt încălzite.

Nu era nimic aberant ce am întrebat deoarece Mera Onix avea ambele piscine încălzite așa că la Phoenicia conform prestigiului nu părea a fi o problemă. Se știe că soarele nu poate încălzi suficient apa din piscine vara. Dar în septembrie?

Bucuros am făcut rezervarea online, o camera dublă standard la Phoenicia Blue View Resort – Panoramic pentru perioada 7 -12 septembrie 2020.

Am platit 3099,25 lei cu demipensiune. Micul dejun și masa de prânz.

Am primit factura proformă pe e-mail și am făcut transfer bancar. Se mai putea plăti și direct prin platforma lor de plăți de pe site. Plata tot online. Cu banii înainte ca la... Piața. Altfel nu puteai face rezervare.

Primul aspect frustrant...

Am confirmat plata trimițând O. P. -ul la ei și mi s-a spus că se va verifica. Asta numai după ce am sunat tot eu.

Apoi... Întuneric, liniște totală nu m-a mai contactat nimeni.

Probleme cu departamentul Rezervări au mai avut și alții din ce am văzut pe net.

Văzând că nu mă mai contactează nimeni am sunat preventiv în ziua plecării la Recepție ca să nu batem drumul degeaba și mi-au zis că dacă am făcut plata trebuie să se vadă. Șiii... Să venim totuși...

E clar! Nu ne-am facut bine și nu cred că ne vom face.

Reamintesc încă odată că povestesc atât de detaliat nu pentru a lovi în ei ci cu scopul de a se corecta cumva.

“Cineva” știe el cine, a investit niște bani, foarte mulți aș spune în această locație și aproape zilnic îl vedeam prin locație făcând ședințe cu angajații.

Bravo dumnealui si are tot respectul meu! A reușit să reînvie o legendă de mult uitată!

Ce discutau? Nu știu.

Dar trebuie sa-i spun dacă nu știe încă... Că "alți câțiva", adică unii angajați îl cam trag în piept. Dacă știe asta și se complace în această situație, îi reamintesc că această locație nu o să poată merge la nesfârșit din inerție.

Reclama bună și prestigiul trebuie susținute și de realitate.

Încrederea clientului, turistului călcată în picioare, batjocorită mereu nu poate fi reparată cu toți banii din lume!!!

Vedetelor prezente pe banii patronului în hotel pentru promovare poate le sunt indiferente aceste aspecte, detalii, dar mie dacă aș fi gazdă mi-ar fi jena să apar astfel mai ales la lansare și/sau imediat după, la nici 2-3 săptămani.

E ca și cum ți-ai întâmpina oaspeții în frac impecabil cu papion, fără chiloți și pantaloni dar cu șosetele și pantofii lăcuiți în picioare.

Aici, față de alte hoteluri nou inaugurate pe litoral s-au străduit să facă lucruri minunate, unele servicii, entertainment-ul (entertainment-ul a fost chiar peste multe resorturi de 5 stele din Turcia) acestea sunt net peste concurența de pe litoral dar în purul stil românesc își dau singuri și nepermis la gioale cu alte aspecte de bun simț făcând ca balanța să fie înclinată, stricată. Nici măcar un echilibru precar. Păcat!

Mai este un aspect…. Înainte de a face prezentarea propiuzisă cu bune și cu rele.

Trebuie vă întreb și pe dumneavoastră ce v-ar deranja cel mai mult și mai mult?

O tentativă de furt sau furtul în sine, tentativa cuiva de a vă înșela sau înșelatoria în sine?

Sau acțiunile de mai sus nu vă deranjează atâta timp cât nu există o valoare financiară semnificativă a pagubei? (Adică pentru 1 Leu nu vă deranjați să clipiți și vă activați doar de la o anumită sumă in sus...)

Nu mai spun de valoarea sentimentală sau de umilințe!

Am avut de ales între a strica vacanța celor dragi sau a mă complace și a fi părtaș la înșelătoria ce mi s-a bagăt sub nas în bunul stil românesc alături de călduroasa urare : Dacă nu vă convine plecați!

Una peste alta închei introducerea spunând că am reușit să mă simt bine datorită soției și a fiului meu.

Ei angajații hotelului nu au avut niciun merit.

Singurii care au reușit să mai destindă un pic atmosfera au fost artiștii invitați în fiecare seară și artiștii care se perindau pe la cele două baruri. Merituoși mi s-au părut și angajații străini de la baruri, debarasări, cofetărie.

Prompți, respectuoși și mereu cu zambetul pe buze.

Apropo... Angajații stăini de ce puteau să poarte masca de protecție corect pe nas toată ziua și colegii lor români nu o purtau deloc sau o aveau fie sub bărbie, fie sub nas?

Am ajuns cu bine la hotel pe la orele 16!

Fiul meu în varstă de 7 ani, soția însărcinată în 5 luni și eu, povestitorul.

Hotelul Panoramic căci despre el este vorba aparținând acum Phoenicia Blue View Resort, nu mai fac toată istoria lui o găsiți pe Sfântu’ Google, l-am găsit destul de ușor cu navigația pitit puțin după niște clădiri în construcție.

Parcarea mare, îngrijită, umbrită de plopi și destul de încăpătoare căci erau destule locuri libere când am ajuns noi.

Fațada hotelului arată bine, chiar foarte îngrijită, totul nou, cu bun gust și o aparență de lux.

Băieții de la bagaje absenți. Faceți un exercițiu de imaginație cu o femeie insărcinată târând de troller. Eu cu alte două trollere și cei de la recepție uitându-se la noi.

Recepția și holul principal, (spre care se putea merge fie la locația de luat masa, restaurant, fie în partea opusă spre scări și lifturi, fie pe terasă) arată glamour, chic, luxos.

S-au straduit să iasă din tipar și asta se vede peste tot în holurile și terasele hotelului dar mai ales în zona recepției.

Asta este de bine! Bravo!

Sunt și locuri în care au spart tiparul... Asta este de rău! N-am ce să fac trebuie taxate și aceste aspecte.

Amabili tinerii de la recepție cu masca de protecție sub nas.

Am așteptat puțin timp pentru check-in după alți turiști sosiți înaintea noastră fără mare înghesuială. Au manageriat destul bine situația cei de la recepție dată fiind situația COVID.

Am primit o cameră situată la unul din etajele de deasupra recepției. Adică etajul 6.

Hotelul are 7 etaje dispuse interesant în terase. Majoritatea camerelor din resort au vedere la mare.

4 etaje sub recepție dacă socotești și parterul și 3 etaje deasupra Recepției.

Receptia fiind nivelul 0 conform afisajului de la lift.

Ni s-a înmânat cheia. O cheie de ială turcească de pe vremuri de care era legată o greutate destul de mare ca o carămiduță pe care era scris numărul camerei.

Zic în gandul meu mergând către cameră cu cei dragi... Uite până și aici s-au străduit să facă totul altfel față de alte locații similare ca prestigiu. Nu au dat în nas cu tehnologia, cu cartele de acces la uși... Bravo lor! Originali!

Pâna când adevărul m-a lovit! După... Ce mai!? Peste tot!

Lifturile

Două la număr. Aveu uși de inox destul de bine lustruite, întreținute pe afară. Când intrai în oricare te întâmpina comitetul de primire:

Mizeria din cantul pragului de la ușile lifturilor, aceeași zi de zi că ajunsesem să ne cunoaștem deja;

Stropii împrăștiați pe pereți și neșterși de la zi la zi sub dozatorul de dezinfectant (chipurile ECOLAB). Se adunau mai mulți pe zi ce trecea și făceau ca lifturile să pară precum cutia milei.

Pereții lifturilor după ce s-a sprijinit copilul de unul din ei și au scârțâit, i-am ciocanit ușor și am constatat că erau dintr-un PFL subțire vopsit argintiu, bușit, zgariat, murdar și care îți crea profund impresia că dacă te sprijini puțin de ei se descentrează și că urci de fapt cu o cutie de carton nici decum cu un lift de hotel... Trebuie să admit că erau silențioase și rapide.

Și culmea lux-ului... Lifturile aveau pardoseala ceramică, adică gresie... Desigur. Era spartă!

Ajungem la etaj și ne întampină frumosul hol al liftului. Făcute cu bun gust aceste holuri.

Pe masuță între două fotolii se afla o sticlă cu pompiță pentru dezinfectant destul de murdară și…

Bineînțeles goală.

În plină pandemie nu am văzut decât un dozator automat cu senzor, restul manuale în acest resort. Știu că suntem un popor latin, cald și că atingerea și apropierea e în AND-ul nostru dar nici chiar așa.

Holurile lifturilor au culoarea turcoaz pe care o afișează ei pe site la toate camerele.

Îmi și dădeau câteva idei despre ce vacanță minunată o să avem aici.

Asta dacă trecem cu vederea “scăpările” de la liftul care ne-a dus.

Ar mai fi și faptul că pe ici, pe colo “pictorul” adică zugravul a mai scăpat “câteva” detalii la zugrăveală părând că a mai f... o dungă dam... pe ornamentele de marmură și pe tâmplăria termopan sau că chirurgul a scăpat bisturiul în pacient când au sos banda de mascare și au jupuit proaspăt vopsiții pereți. Sau că echipa de retușuri și curățenie a ratat mai toate zonele, toate detaliile!

Toate variantele sunt necâștigătoare și nepermise la această categorie de 4 *.

Mera Onix atât de criticată de mine în alt review la unele capitole e mult peste acest Phoenicia Blue View - Panoramic.

Am și eu o întrebare... O fi făcut cineva vreo verificare cu simț de răspundere înainte de marea deschidere?

Daca răspunsul este DA. La voi acasă la fel ați fi lăsat?

Dacă nici când e nou, deschis de 2-3 săptămâni nu arată impecapil!? Dupa 6 luni sau 1 an ce o să mai motivați?

Precis în bunul stil românesc mai faceți câte o mare deschidere, lansare în fiecare an!?

Trecem prin holul liftului și iesim pe un balcon lung care ducea la camere. Toate camerele la etajele de deasupra Recepției au ușile spre exterior, spre acel balcon.

Aproape toate camerele de la Panoramic și aproape toate de la Belvedere au vedere la mare ceea ce este superb. Excepție făcând unele camere unde vederea este parțial sau total blocată de Vila Egreta, de diferite construcții sau vegetație.

Mă uit de la oarecare distanță și văd uși de un albastru mediteranean cu mânere ceramice pictate cu motive florale și culori pastelate care dădeau un aer exotic. Aparent minunat și cu bun gust.

Ajung lângă prima ușa albastră (nu era camera noastră). Ce credeti că văd?

Ușa părea acoperită cu mucava sau autocolant prost, umflat pe alocuri, părea vopsită la pensulă iar vopseaua se prelinsese de ziceai că e vopsită de “un Dorel beat” .

Mă mai uit odată. Ușa nu era aliniată cu tocul și pe partea cu yala trona o urma de rangă sau de obiect folosit la spart ușa când ramâi fără cheie sau cu yala blocată.

Am trecut de acea ușă mirat. Dar și urmatoarea era la fel. Până am ajuns la a noastră. La fel pictată cu aceeași măiestrie de același meșter.

Mărturisesc că am verificat și camerele superioare de la nivelurile de sub recepție și la fel de rău stăteau.

Camera

Am optat pentru o camera dublă standard deoarece ei spuneau că hotelul era refăcut complet în 2020 chiar și pe site-ul lor la secțiunea “Descoperă camerele” , Camerele duble standard conform celor 3 poze postate atunci (Poza de la capul patului, poza cu aranjamentul floral si poza wide de ansamblu a camerei) nu erau diferite mult față de cele duble superioare sau celelalte mai scumpe d. p. d. v. a design-ului interior și al culorii tencuielii, ornamentelor de pe pereți.

Azi 8 octombrie 2020 mai sunt doar două poze pe site și o să vă spun mai încolo și de ce. E posibil ca până la anu’ să mai schimbe din poze.

Pe site aveau aceeași pereti, toți turcuaz, tapetul minunat la tăblia patului și pe peretele lateral pe care îl găsiți și azi 8 octombrie 2020 pe site-ul lor în poza de prezentare la Descopera camerele - Panoramic - Cameră dublă standard.

M-am gandit logic că diferă doar mărimea camerelor și a teraselor în funcție de preț... Că e un hotel de 4 stele și se respectă designul camerei, că e pe același stil, exact ca în poze. Pozele lor așa arătau camere turcoaz.

Pe site-ul lor nu am găsit nicio referire la mărimea camerelor în cifre sau poze cu băile. Suspect. Nu?

Am poza cu captura de pe site la 8 octomprie 2020 și o poză de comparație cu camera dată nouă. Nici nu m-am mai gândit la alte aspecte gen toaleta, mobilierul.

Nici nu știu cu ce să încep sau de unde să încep...

Fiul meu a insistat să deschidă el ușa la camera. Așa face la toate hotelurile unde mergem. A rotit cheia în yală și a încercat să deschidă ușa. Grena la față de efort a renunțat mititelul și am preluat eu.

Apucă-te și împinge. Ușa a căzut puțin în gol deoarece balamalele aveau joc, s-a deschis destul de greoi.

(La fel se și închidea. Foarte greu. Eram singurul care puteam să o închid fără zgomot deoarece ridicam ușa de clanță. Soția și copilul trebuiau să trântească puternic ușa ca să o poată închide.)

Tot la capitolul ușă de cameră... pe cant în dreptul broaștei vopseaua dată de Dorel nu a reușit să găsească ținta și binecuvântase și alte zone, feroneria lucru vizibil de cum intrai.

În interiorul camerei era și mai grav.

Când au dar cu lavabil au făcut economie până și la bandă de mascare. Tocul ușii era măzgălit iar ușa era stropită de zici că a zugravit cineva beat cu bidineaua sau “bieții” de ei n-au avut bani de trafalet.

Am pășit puțin în cameră și am rămas siderat. Am exclamat: “Asta nu e camera rezervată de noi!” .

Soția era dezamagită și mi-a spus: “Asta e acum… Mă așteptam să fie altfel.”

Am scos telefonul și am accesat site-ul să mai vedem odată camera pe site.

Turcoaz toată așa cum am spus doar pe site-ul lor.

Zic: “Așa ceva am avut la Costinești în studenție acum 20 de ani” Exceptând tv-ul lcd bineînțeles.

Am hotărât să merg la recepție și să le spun că au greșit camera.

A venit șeful de la recepție (după ecuson), se uită la pozele de pe site și apoi spune că nu înțelege nemulțumirea noastră. I-am mai explicat odată și apoi binevoitor ia încă două chei de la același etaj și mergem împreună să vedem alte camere.

E foarte surprins că nu e niciuna turcuaz. Chiar mi-a dat dreptate. Nu erau ca pe site. Oare ei nu știau ce vând?

Binevoitor mergem la recepție și ia alte chei de la un etaj mai jos.

După ce verificăm și acolo că nu sunt camere turcuaz ci camere tip Costinești, propune să mergem să vorbim cu doamna director al hotelului.

Ne întoarcem la recepție să vorbim cu doamna director.

După ce îi explicăm care e problema și că dorim remedierea situației, aceasta fără să stea pe gânduri, fără să verifice nimic ca și cum știa despre ce vorbim spune că nu e nicio greșeală și sec ne spune că dacă nu ne convine putem să plecăm.

Zic: “Soția e însărcinată, am un copil mic, venim de la distanță și suntem obosiți” .

Ne spune sec cu zâmbetul pe buze că asta e situația și că ori acceptăm ori plecăm.

Zic: “Plecăm de comun accord? Adică cu restituirea banilor deoarece nu e vina noastră? “

A dat din cap cam dezaprobator, nu a mai zis nimic dar a șters-o rapid.

Abia ce am ajuns în cameră ca să le spun dragilor ce opțiuni avem că am și aprins iar ecranul telefonului uitându-mă în gol la pozele de pe site.

Initial mi-au aparut toate cele 3 poze deoarece nu inchisesem browser-ul. Le-am arătat iar soției. Am dat refresh pentru că pagina se blocase și surprizăăă! Au mai apărut doar două poze la prezentarea camerei!

Au scos poza cu imaginea de ansamblu a camerei rămânând numai două poze. Cea cu capul patului și cea cu aranjamentul floral care zace și azi când scriu review-ul.

M-am frecat la ochi. Ce repede s-au mișcat să sustragă poza!

Dar doamna director nu s-a prins că nici așa nu ieșeau din culpă. Așa cum se va vedea pe poza comparativă a camerelor pe care o atașez review-ului plus print screen-ul de pe site-ul lor la 8 octombrie 2020.

Dumneavoastră domnule investitor și dumneavoastră cei care vă osteniți să citiți acestea câte am constatat, ce ați fi făcut în locul nostru?

Să fi făcut circ cu clopoței și să fi chemat presa?

M-am uitat în ochii dragilor. Soția era tristă și avea dureri de burtă de la oboseala drumului și a sarcinii iar cel mic era dejamăgit de ideea plecării știind că școala începe în 7 zile.

Am hotarât să accept tot ce mi s-a vârât sub nas ca să nu ne stricăm minivacanța.

Sincer! Nu m-am așteptat ca Phoenicia să fie așa praf pe partea de cazare. Restul, lucrurilor aveam să le constat pe parcursul șederii.

Camera era foarte, foarte mică ca suprafață, mobilier fără rost care aglomera camera, baie dezastruoasă.

Camera avea următorul mobilier :

- Un dulap gri șobo care nu se încadra în design-ul camerei. Era din pal ieftin. Preluat cred de la fostul proprietar pentru ca era bușit pe toate părțile. Hotelul era deschis de 2-3 săptămâni. Nu cred că a luat nimeni dulapul la bătaie.

- Două noptiere albe, înalte, una mai îngustă și una mai lată sub care este băgat frigiderul. Fiecare având câte o veioza pe ea.

- O canapeluță portocalie care se extindea. Nu știu unde ai fi putut să o extinzi fiindcă în față era o masă de cafea lungă ca și canapeaua și destul de lată. Și mai în față după culoarul de 50-60 de centimetri era piesa prezentată mai jos.

- O masă cu sertare și oglindă de curtuazie prinsă în perete. Pe ea erau o cană electrică, niște plicuri (ceai, zahăr), telecomanda de la aerul conditionat (Hyundai, răcește bine), un pahar de sticlă din două, două cesti cu farfuriuțe, o cutie de șervețele și niște maculatură. Sub măsuță un taburet tip leopard. Chicios.

- Piesa de rezistență a camerei este patul. Mare (180x200), confortabil, saltea bună, lenjerie de calitate, curată, imaculată. Singurul aspect ok.

- Panoul de la capul patului este dintr-un material plușat, colorat dar care nu cred că a fost vreodată aspirat sau curățat. A dat copilul cu mâna pe el în joacă și i s-a umplut mâna de vălătuci de praf și scame.

Ca fapt divers pe parcursul sejurului doamna de la curațenie a intrat în camera doar ca să schimbe prosoapele și să pună hârtie igienică.

Camera destul de zgomotoasă mai ales noaptea pe parcursul celor 5 zile petrecute și nu din cauza minunatelor spectacole de care am beneficiat sau a animației artiștilor de la baruri ci din cauza vecinului care sforăia de ne asurzea.

Când am făcut check-out-ul ne-am uitat și pe sub pat să vedem dacă nu am rătăcit ceva, spre stupefacția noastră camera comunica printr-o gaură rotundă neastupată de Dorei cu camera vecinului sforăitor.

Când am desfăcut cele 3 trolere a fost un efect de explozie. Nu aveam loc să ne mai mișcăm prin cameră.

Mi-era dor de camerele standard de la Mera Onix care îi spulberă la capitolul cazare. Mobilier de calitate făcut cu cap, ca să poți pune hainele. Chiar și cuier aveau. Panoramic nu avea nici măcar atât.

La Panoramic nu aveau nimic cu făcut cu cap.

Si la capitolul curățenie în camere și toaletă înainte de sosirea turiștilor cât și în timpul sejurului îi spulberau Mera Onix pe cei de la Phoenicia Blue View Resort - Panoramic.

La Panoramic cum am spus. Un singur dulap cu un raft sus unde era o pernă mare, o bară cu 4 umerașe și o poliță jos unde era o pilotă mareee și dedesubt un safe, uscator de păr și o perie.

Ca să încerci să pui ceva în dulap trebuia să scoți trențele lor și se umplea camera. Așa că am renunțat la dulap și ne-am desfășurat prin cameră. Parcă ziceai că ne mutăm… Nebunie cu ciucuri!

Televizorul lcd prindea multe posturi atât digitale cât și analogice și se afla pe peretele cu masa de curtuazie și oglinda chiar în dreptul patului. Știu asta fiidcă ne-am lovit frecvent de el din cauza spațiului mic pe parcursul celor 5 zile.

Camera noastră avea parchet laminat alb-gri, natur ce părea nou.

Tavanul avea un policarbonat alb lucios încadrat de niște scafe pe care erau încastrate niște spoturi cu led și un senzor de detecție fum.

Pe peretele cu patul și canapeluța era un tapet verde praz și unitatea interioară a aerului condiționat.

Camera avea perdea si draperii portocalii care atârnau, erau căzute din două locuri de pe șine când ne-am cazat noi. Adică lăsate de izbeliște.

Am ieșit la un moment dat pe balcon să mă răcoresc.

Balconul este făcut cu separatoare pentru intimidate între camere din panou alb si profil pvc alb iar balustrada modernă este din foi de sticlă securizată laminată cu o plintă de marmură.

Balconul are gresie gri pe jos iar ca mobilier două scaune și o masuță din plastic maro.

Era suficient de încăpător.

Chiar la prima verere mi-au sărit în ochi câteva pete de resturi de tencuială care se cojeau ușor cu degetul dar care confirmă ceea ce spuneam și anume ca echipa de curățenie și echipa care retușează sunt praf.

Când am vrut să intru în camera fără să vreau privirea mi-a zburat către peretele de deasupra ușii de la balcon. Parcă semnalizau să le văd… Murdăria și păienjenișul. Cred că au fost cuiburi de rândunici acolo. Nu mai am nimic de comentat aici. Rămâne cum am stabilit. Praf la capitolul curățenie.

Am intrat la baie să așezăm produsele de igienă pe care le folosim și mi-am dat seama instant de ce nu am găsit până la acel moment poze pe site-ul lor cu băile de la camere.

Așa ceva nu am vazut niciodată decăt la căminele studențești în Regie pe vremea mea (1996-2001).

Ușa de la baie este de culoare lemn natur părea nouă și avea un cuier ca să agăți un prosop dar ea părea singurul element de noutate.

Baia destul de mică ca și suprafață avea ca temă omniprezentă combinația sumbră alb-gri. Gusturile nu se discută dar mizeria din baie da.

Gresia gri cu rosturi albe între care se putea vedea mizeria maro de la “curățenia făcută” .

Faianța de la wc-ul suspendat și gresia din duș în carouri alb-gri iar faianța de la duș albă toată plină de exces de material folosit la încărcarea rosturilor neșters și necurățat de nimeni. La fel și carourile de la bazinul încastrat măzgălite de chit de rosturi neșters.

Scafa ce ascunde rezervorul wc-ului avea o plintă de marmură deasupra (pe care se aflau cosmetice brand-uite Phoenicia, sapunuri mici rotunde și 3 kit-uri de demachiere, de barbierit, de duș) și un ornament tip colțar cromat murdar si ruginit ca să nu zic împuțit.

Buleli făcute în baie în mare stil... Zici ca erau înscriși meșterii în programul “Baia de la țară” sau zici că au lucrat cu ce materiale le-a mai rămas pe acasă.

Ba chirpici (material de construcție făcut din bălegar de animale și pământ galben), ba ciment, ba chit de rosturi.

Ori sa-mi fie cu iertare a lucrat un nevazător și atunci e scuzabilă treaba!

Chiuveta. Mică, pătrată cu baterie monocomandă, încadrată de un fel de blat ce imită granitul.

Părea ștearsă, curată când am ajuns noi avea și bandă de hărtie cu dezinfectat pe ea dar inelul de supraplin ruginit semnaliza prin toți porii sa-i fac poză.

Elegant! Așa cum sta bine la români.

Au grija de noi. Ne dau suplimente de fier să nu ne anemiem.

Chiuveta era sprijinită pe o mască din pal care nu a fost poziționată bine de Dorel și la care se umflase materialul de la umezeală de zici că zâmbea la noi.

Deasupra chiuvetei o săpunieră și un pahar (model Stambul ’90 sau talcioc) erau suspendate împreună cu o oglindă cu TOUCH și iluminare led (chelului led si touch îi mai lipseau).

Deasupra săpunierei se afla o circărie de dozator cu cui și hublou gen nava spațială care era gol.

Model: Poporul Frate și Prieten China.

Din secolul trecut cred și care era peste tot prin hotel. Exceptie lifturile și la intrare în restaurant.

Același model de excepție zăcea și în duș... bineînțeles tot gol.

De ce l-au pus peste tot? Probabil ca să facă economie de săpun deoarece nu prea spârcâia nimic, te plictiseai să tot insiști și te spălai doar cu apă.

Puțin în lateral dreapta era suspendată o oglindă de curtuazie cu braț pliabil.

În stânga chiuvetei un suport de prosop în formă de L care se mișca, bâțâia în perete, neinspirat așezat chiar lângă vasul de wc și coșul de gunoi.

Sub chiuvetă aveam cântar de baie... Plin de praf și câlți.

Colțurile băii și rosturile de la scurgerea dușului... Ziceai că se adunase pămantul de la măturat și s-a cimentat acolo. Nu mai spun că vasul de wc deși avea banda, sigiliul de dezinfectat pe el purta semnele “luptelor” pierdute.

Despre cabina de duș ce să zic? Că e mic geamul și destul de multă apa trecea pe lângă geam făcând lac în baie? La ei totul e mic!

Că mesterul n-a nimerit-o la taiatul materialelor nici aici?

Că m-am putut bucura în duș de același minunat dozator gol, cu celebrul cui și hublou de cosmonaut?

Că era murdărie și aici?

Măcar apa caldă venea destul de repede și nu trebuia să stai în duș să aștepți prea mult.

Slavă Domnului!

Horror!

Cred cu tărie că nu te costa nimic când deții o astfel de investiție să o iei la pas prin toate ungherele ascunse ale resortului, culoare, coridoare, lifturi să-ți mai verifici din când în când personal angajații!

Chiar și pe cei mai nesemnificativi. Și ei au o “poveste” de spus.

Să faci o verificare ca de “Soacră Mare” adică să mai dai cu degetul peste „LUX” să vezi care e starea prafului, cum stai la producția de mătase adică plasă de păianjen de la ultima ședință de curățenie, să intri pe la bucătărie și să te uiți la veselă, tacâmuri, fronturi de lucru cât sunt de curate, toalete măcar în lobby, rosturi, ornamente, sisteme de iluminat, ventilatie, pe scări, sub scări.

Astfel îți dai seama cum stai. Dacă în față stai rău, unde întâmpini toți oaspeții, turișii... În spate... Sigur e jale.

Restaurantul și locul de luat masa.

Restaurantul lor se cheamă Mandaloun este în grădina din dreapta intrării în hotel și arată bine. Trebuie făcută zic ei programare la recepție înainte de a merge.

Am studiat meniul este tipic libanez. Doar libanez. Neatrăgător pentru noi.

Locul de luat masa se află așa cum am spus pe holul cu Recepția în partea opusă lifturilor.

La intrare te aștepta singurul dozator automat de alcool dezinfectant din resort.

Destul de aerisit restaurantul. Mă rog locul de luat masa. Servire stil bufet suedez.

De la intrare te întâmpina un culoar principal cu două ramificații. Ieșirea pe terasă și culoarul spre care era bucataria open space, salatele, aperitivele și se putea ajunge afară la locația preparatelor la grătar.

Pe culoarul principal erau în dreapta dulciurile (preparate cu specific oriental gustoase, aspectuoase și prăjituri de mat, luate la kil neaspectuase, insipide, inodore cu aspect de ieftineală).

Putin mai încolo cam la doi metri era frigiderul cu iaurturi de fructe sau normale și la încă doi metri vitrina frigorifică cu fructe (pepene rosu, galben, banane, struguri rosii si albi, mere, pere) și prăjituri de cofetarie din acelea la kil. Unele gustoase altele nu.

Tot pe dreapta în continuare se găseau felurile principale.

Pe partea stângă se găseau dozatoarele de cafea și băuturi calde, după ele era congelatorul cu înghețată vrac, apoi, locatia supelor (cremă sau normale) iar dupa acea masă zona crutoanelor, cerealelor, semintelor, ronțăielilor.

Pe spatele liniei dozatoarelor se găseau nouă separeuri drăguțe cu mese pătrate și patru locuri pe scaune. Scaune plușate, colorate, mobilier de calitate.

La fiecare masă era o cutie cu șervețele, solnițele tip râjniță cu piper, sare, sticluțe cu ulei de masline și oțet balsamic precum și suportul de scobitori ambalate individual.

Dincolo de bar era o altă sală de mese cu mobilier de calitate cu scaune plușate colorate iar mesele erau dispuse cât mai distanțat, foarte aerisit.

Pe terasă puteau să ia masa destul de multe familii, distanțarea era în limite optime, terasa mare cu multe mese orientată către mare oferea o vedere superbă. Problema mare o constituiau viespile care te agasau.

Paranteza care curentează...

Deși cele trei aspecte prezente în această paranteză nu au legatură cu prezentarea zonei de luat masa chiar dacă problemele sunt și în acea zonă, ele au legătură cu întretinerea curățeniei generale și administrarea hotelului. Vreau să prezint și aceste aspecte.

De la balustrada terasei locului de luat masa am mai putut observa și alt aspect. “Băgat gunoiul sub preș” la propriu. Când am lăsat capul în jos am văzut gunoaie mari și multe, aruncate și dosite de mult timp, în putrefacție cred chiar sub nasul camerelor de vip-uri. E posibil așa ceva? Se pare că da.

Toaleta de la locul de luat masa care ca și alte toalete (exceptând cele din camere) din resort este aranjată, dichisită cu gust, curațică beneficiază de aceleași dozatoare “minunate” care sunt și în camere.

Dozatoare ponosite care pe lângă funcționarea defectuoasă (Nu mai zic că în pandemie aici la Phoenicia totul e pe bază de atingere, de luat microbi, nimic automat. De la bateriile de chiuvetă, dozatoarele de săpun și până ladozatoarele de hârtie) mai sunt și poziționate prea sus și copii nu pot ajunge la ele ca lumea iar săpunul li se prelinge până la coate de sus ce sunt poziționate... Constat acest aspect la băiatul meu de 7 ani și înălțime 1.32m.

Să mai spun că peste tot, la toate băile din resort de la Recepție până la cea mai îndepărtată baie toate dispenserele de hârtie TORK erau blocate de când am ajuns noi și până am plecat. Prosoapele erau lăsate pe marginea chiuvete în culmea pandemiei?

Am revenit!

Nu te puteai servi tu cu mâncare sau băutură. Erai servit prompt, politicos și cu zâmbetul mereu pe buze de tineri binevoitori cu mănuși în mâini și cu masca purtată regulamentar peste nas. Un mare atu al resortului.

Mâncarea prezentată și preparată astfel face cinste locației și dă un plus de prestigiu serviciilor oferite de resort. Chiar dacă acest protocol este făcut doar pentru situația și pe perioada pandemiei. Sau poate nu. Cine știe?

Oricât de rapizi erau ei, pe perioada meselor românașii tot se ghiorlăneau și stăteau lipiți unul de altul.

Ca la noi!

Disperați după mâncare, să prindă de toate, își dădeau coate, să nu cumva să rămână nemâncați mititeii.

Mâncarea era destulă și am văzut că nu au închis restaurantul pentru întârziați chiar dacă trecuse ora de masă. Un plus aici.

Debarasarea de la mese...

Ce am văzut eu cel puțin sau cât am văzut eu. Ge-ni-a-lă!

Imediat tinerii străini ridicau vesela pe care nu o mai foloseai de pe masă dar nu înainte de a cere permisiunea respectuors și cu zâmbetul pe buze.

Tinerii aduși din străinătate erau mereu cu masca regulamentar pusă, cu zâmbetul pe buze și mereu respectuoși fie la bar, fie la debarasare și/sau servire.

Aceștia sunt un mare plus adus serviciilor acestui resort.

Așa da! Vedeți că se poate?

Singura exceptie de la regulile pandemiei o făceau doar angajații români. Unul din bucătari și doamnele de la salate, aperitive în zona bucatăriei deschise.

Era un domn bucătar care nu avea ecuson dar care era mereu binevoitor săracul deși se opărea, transpira acolo pentru noi, era răbdator cu toți cei nehotărâți. El purta mereu masca până peste nas.

Dar mai era un bucătăraș... Parfum de Dobra... Care avea culmea ecuson iar numele lui începea cu C...

Ziceai că ai venit să-i faci pagubă acasă. Mai să-ți dea cu tigaia în cap și afișa mereu o scârbă dureroasă ca un rictus.

L-am prins tot timpul celor 5 zile ba fară mască, ba o ținea sub barbă, ba cu masca sub nas. Fix în zona în care ne putea “sufla” tuturor în mâncare ca să mă exprim mai plastic.

La fel și unele doamne de la salate și aperitive. Unele purtau masca corect altele sub nas.

Unele din ele mai aveau o problemă.

Nu știau ce sunt preparatele respective. Dacă sunt cu maioneză, iaurt sau smântănă preparatele, etc.

Am mai prins într-o zi la masa de prânz un aspect legat de farfuriile neclătite sau spălate klumea.

Am anunțat șef-ul de sală, un tinerel cu barbă parcă... S-a rezolvat. Dar astea sunt cam singurele lor scăpări.

Mancare gustoasă și aspectuoasă, variată atât dimineața cât si la prânz.

Omlete făcute în fața turistului, paste, risotto, fructe de mare și midii de Marea Neagră cu sos alb de vin făcute “în direct” sau grătare apetisante afară lângă restaurant.

Parcă un pic înclinat meniul spre preparate arăbești și este posibil să nu fie pe placul tuturor.

Dar chiar și așa aveai ce și de unde să alegi.

Ciorbele, supele cu o tonă de grăsime dar foarte gustoase după ce dădeai grăsimea la o parte.

De la bar se puteau servi la discreție pe perioada meselor în pahare de sticlă specifice fiecărei băuturi următoarele licori:

Bere Starop... n îmbuteliată la sticlă de 0,33L;

Răcoritoare îmbuteliate de la Pe... i (cola, portocale, apă tonică) la sticlă de 0,25l

Vinuri măiastre alb, rose, roșu demiseci de la Cra_a Opri... r îmbuteliat la sticle de 0,75L.

Apa plată și carbogazoasă parcă Bucov... a la sticla de plastic de 0,5L.

Aici nu s-a mai facut economie paguboasă dusă la extremul sărăciei cum am vazut la concurență.

Bravo!

Echipa de la bar destinsă, eficientă, cu zâmbetul pe buze și respectând regulile de pandemie.

Ce nu mi-a plăcut la baruri în general, la toate barurile... Că în această perioada de pandemie nu găseai paie ambalate individual ci doar vrac.

Piscinele

Pentru a merge la piscine coborai cu liftul.

Înainte de a ieși din hotel treceai pe lângă lifturi spre spatele unei scări unde tencuiala era scrijelită. Probabil e noul trend în design-ul interior și unde își parca fomeia de servici mopul, priponit de o coloană (acoperită cu scânduri de copârșeu) pentru că obosise mititelu’ de atâta treabă.

Treceai prin fața tejghelei cu prosoape unde lăsai cardurile date la recepție și primeai prosoape curate de plajă. Ieseai din resort pentru a coborâ pe niște scări către piscină.

Hotelul Panoramic are două piscine în dreptul său. Una de adulți și una de copii. Iar Hotelul Belvedere nedeschis încă tot două piscine are în dreptul său.

Piscinele sunt amplasate fericit pe o terasa mai sus decât nivelul mării și au o vedere de ansambu draguță, au și zonă umbrită natural de la niște conifere.

Toate patru piscinele neîncălzite, apa fiind gheață. (Vă amintiți minciuna celui de la Rezervări... Apa încălzită!!!)

Aveai nevoie de mult curaj să te poți băga unul sau două minute. Ieșeai din apă vânăt de frig.

Piscinele mari sunt cu adâncime variabilă 1,6-2,2m.

Piscinele copiilor 60cm parcă peste tot și au tobogane drăguțe, noi și bine întreținute. Apa foarte rece le face să fie practic nefolositoare copiilor.

Langă piscina de la Panoramic se afla o terasă frumos amenajată, cu bancute de lemn și frumos iluminată seara. Cu jocuri de lumini și de jeturi de apă ce ieșeau aleator din pardoseală. Bucuria copiilor...

Piscinele sunt cu șezlonguri, măsuțe și umbrele distanțate. Destul de bine îngrijite și curate. Aveau dușuri să poți da nisipul jos de pe picioare, toalete curate, frumos amenajate și baruri bine aprovizionate.

Un plus... paharele erau de sticlă foarte aspectuoase și curate. Bravo lor!

La baruri totul era contra cost. Prețuri ca pe litoralul românesc. Foarte mari.

Paie pentru băuturi vrac lăsate în bătaia vântului pe tejghea.

Dalele de la piscină erau din granit roșu neșlefuite și neîngrijite arătau gri pământii acum.

Cred că așa le-au preluat și așa au murit.

Materiale de construcție ca niste mămăligi, spumă poliuretanică sau ca o gumă de mestecat scuipată, toate nerăzuite cam peste tot.

Unul din Proiectoarele de la piscina de la Panoramic exact la intrarea în apă mică era crăpat și ruginit iar pata de rugină se întinsese destul de rău pe gresie.

Sigur piscinele au fost preluate așa și nu au mai făcut altceva decât să pună apă.

La una din piscinele de copii erau resturi negre în apă care au rămas toate cele 5 zile.

Există aspiratoare de piscină ieftine nu trebuie să golești toată piscina.

Exact ce spuneam... Lipsa de atenție la detalii!!!

Lipsa de atenție la detalii este prezentă peste tot în acest resort, lucruri făcute pe jumătate deci incomplete, urâțenii și buleli grave care nu au ce să caute la un hotel de 4 *.

Resortul în ansamblu

Aici o să vă spun despre terasele de la nivelul mării și terasele de la nivelul recepției.

La nivelul mării totul avea un aspect îngrijit, ordonat, asta dacă nu te deranjează faptul că drumul de acces din mijlocul resortului era circulat de tot felul de mașini.

Fiecare se duceau inexplicabil la niște construcții bombă care erau amplasate cam ca niște găinați trântiți pe o cămașă albă imaculată abia pusă la uscat.

Tot traficul ușor sau greu, se făcea pe acel drum exact prin buricul resortului.

Exemple:

Mașina de gunoi cu mirosul și zgomotul specific venea exact la ora 12 în miezul zilei și sub privirea mirată a tuturor turișilor de la plajă sau ambele piscine ca să ridice gunoiul. Parfum!

Mașinile de aprovizionare atât pentru resort cât și la cele două terase inestetice care nu erau ale resortului dar care erau poziționate chiar în mijloc, treceau nestingherite pe aleea din granit.

Mașinile mici care se duceau la stabilimentele Egreta A si B parcă așa se numeau, ce ofereau cazare, așezate exact în fața Hotelurilor Panoramic și Belvedere (Dex : BELVEDERE = Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște.) luându-le fața și destul de mult din priveliștea către mare.

Tot pe acea alee au fost făcute frumos busturile a 3 mari români (Poetul Național Mihai Eminescu în centru, Domnitorul Mihai Viteazul și Omul politic Mihail Kogalniceanu) din marmură exact în zona amenajată ca acces la plajă. Ce nu mi-a plăcut și nu mi s-a părut potrivită e ideea de iluminare în culoarea roz a grupurilor statuare pe perioada nopții. Părea a bătaie de joc, a neseriozitate sau lipsă de respect.

Scările sunt de marmură lustruită aproape peste tot cu iluminare led la trepte dar beneficiază de neatenția celor de la întreținere și curățenie. Iluminarea led atârna pe ici pe colo a nepăsare.

Tot resortul este minunat iluminat cu led noaptea.

Aveau și niște felinare stradale drăguțe și unice cam peste tot prin resort. Luminau frumos ca niște lampioane.

Pe scări puteai urca spre sau coborâ dinspre terasa de la nivelul Recepției.

Foarte frumos amenajată toată terasa cu mobilier frumos, variat, cu flori multe peste tot. Deosebit aranjamentul locației. Face cinste resortului.

Pe această terasă erau două baruri proprii, ale resortului (un bar la Panoramic și unul la Belvedere), o piațetă unde erau spectacole bune în fiecare seară cu fotolii pentru vizionare, o cofetărie chic (cu macarons și prăjituri delicioase).

Tot pe această terasă era un restaurant destul de chic cu burgeri și pizza aparținând resortului având mese și canapele cu tapiserie plușată elegantă.

Mai puteai găsi tot la acest nivel un magazin de suveniruri și blănuri, tarabe cu obiecte de manufactură, un magazin alimentar care nu aparține resortului după prețurile normale, unde găseai aproape orice și un local care la fel nu cred că aparținea resortului tot după prețurile mai lumești dar și după amenajarea care era mai slăbuță.

Un nivel mai jos de piațetă era locul de narghilea care arăta chic și avea alături o făntână arteziană.

Piesa de rezistență a piațetei o reprezintă un pasaj frumos restaurat și amenajat care unește Panoramic cu Belvedere iar pe acest pasaj există și o scară frumos aranjată pe care se poate ajunge la zona de narghilea.

Piațeta cât am fost noi cazați a găzduit spectacole minunate în fiecare seară.

Amfitrion a fost Andrei Duban.

Prezența artiștilor ca Gabriel Cotabiță, Direcția 5 și o trupă de casă căreia din păcate nu-i mai știu numele, alături de echipa de entertainment și dansatori profesioniști au reușit să încălzească atmosfera seară de seară cu spectacole minunate, asemanatoare sau chiar peste cele din resorturile de 5* de afară.

Frumoase focuri de artificii au luminat cerul în seara când au concertat Direcția 5.

Seară de seară la cele două baruri veneau prin rotație artiști care interpretau la pian, vioară, saxofon repertorii ce creau o atmosferă gen Cafe del Mar...

Se auzea seara de la ambele baruri muzica suavă care împreună cu zgomotul valurilor creau o atmosferă romantică ce te duceau cu gândul la visare și răsfăț.

Servirea la aceste baruri promptă facută de oameni draguți, mereu zâmbitori.

Două probleme am sesizat.

Paiele vrac și faptul ca deși aveau aparatele acelea magnifice, expresoarele de cafea, nu puteai servi nicicum la niciun bar o ciocolată caldă ca să te încalzești seara pe terasă. Mai ales pentru copil.

Serveau doar expresso sau alte tipuri de cafele. Seara... !?

Plaja

Accesul pe plaja se făcea pe la grupul statuar pe sub o arcadă dublă de lemn pe care era o pancartă pe care se spunea că este plaja dedicată numai clienților Phoenicia.

Mai bine scoteau pancarta aia că nu-i avantaja.

Era arcada pastrată cred ca de pe vremea lu’ Nea Nicu.

Monument arheologic cu vopseaua originală cred și cu o scândura prinsă aiurea pe post de cârjă, pentru a ura bun venit sau să arate că au tras și ei o tușă design...

Te simteai unic... Ce mai... Răsfățat... Fară comentarii.

Și acea arcadă nu era singură.

Avea frați și surori. Se aveau ca frații erau chiar împreună. Unii lângă alții ca un câmp minat.

O rampă de acces pentru persoanele cu dizabilități și traverse de lemn cred că din aceeași era.

Toate din lemn... Putred.

Ici-colo câte o scăndură lipsă sau câte un cui ruginit răsărit din putregai îți dădea încredere să lași copilul să umble pe ele.

Pe plajă găseai umbrele mici de stuf cu două șezlonguri și o masă cu distanțarea de rigoare dar și umbrele mai mari textile de formă pătrată cu 3 sau 4 sezlonguri și măsuță. Destul de îngrijite și curățele.

Nisipul destul de curat dar nu cred că de la turiștii romăni care plecau fără să-și strângă mizeria făcută chiar de ei ci mai degrabă de la angajații străini care se ocupau de curățenie și de plajă.

Intrarea în apă se face într-un golf făcut din stabilopozi și e destul de bolovănoasă în stânga golfului dar nisipoasă și lină pe dreapta.

Marea agitată aducea din larg alge pe care angajații se străduiau să le mai strângă.

Nu mi-a plăcut prezența celor două bombe.

Terasa Bicaz și terasa din lemn de lângă locul de joacă.

Nu cred că aveau ce să caute în mijlocul resortului la felul cum se prezentau, arătau.

Locul de joacă pentru copii.

“Amenajat” în dreapta arcadei de mai sus și în același stil. Bombă.

Panouri desprinse, rupte, lăsate în paragină care puneau sănătatea copiilor în pericol, căsuțe de plastic insalubre, schelete metalice în paragină, rogojini putrezite, vegetație în putrefacție, gunoi aruncat după vegetație, umbrele ruginite, rupte și abandonate fix lăngă locul de joacă.

Să tot ai încredere să lași copilul la joacă. Îi doare în bașcheți de noi.

La ce or fi lăsat bomba aia acolo? Doar să fie la număr?

Mai bine nu faci ceva decât să-l faci prost! Te expui negativ pe tine și pui în peicol pe alții!

Concluzie.

Deși am văzut toate câte v-am relatat trebuie să recunosc că am avut parte de o minivacanță relaxantă în care am încercat să ne simțim cât mai bine.

Meritul pentru acest lucru l-am avut noi.

Decizia mai departe o ia fiecare după gustul și bunul plac.

Eu am relatat ceea ce nu mi-a plăcut și cred că trebuia făcut altfel. Ce vor face ei e altă poveste.

De ei depinde ca ceea ce am văzut, trăit, fotografiat și mai apoi scris să devină uitare.

Asta spre binele celor dornici să le fie oaspeți.

Trebuie sa precizez ca nu am putut posta decat 45 de poze. Foarte putin pentru cate nereguli am gasit.

---

VIZUALIZĂRI: 12530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI