Vila Wendy - O cazare la înălțime în orașul regal - Sinaia

TIPĂREȘTE

S-a întamplat ca trecerea dintre ani să ne prindă de data aceasta în Sinaia. Nu că ar fi fost ceva rău, dar perioada în care ne aflam, cu tot felul de restricții, de la cele de circulație peste noapte până la regimul de lucru al restaurantelor, fără petreceri în noaptea de revelion, au făcut să alegem o cazare care să ne permită să facem și o masă festivă, cât să simțim că am pășit bine în 2021.

Cum a început totul

Cândva prin luna septembrie, pe când nu se vorbea despre sfârșitul anului și nici nu ne notasem ceva în agendă despre asta, pe principiul că lasă să ajungem noi acolo și-om mai vedea, o voce blondă ne-a șoptit la ureche duios și foarte ademenitor, să ne alăturăm și noi micului grup care se formase deja și închiriase un loc de cazare la munte - pentru a petrece câteva zile, inclusiv revelionul – întrucât mai rămăsese o cameră liberă.

Am răspuns pozitiv, cu gândul că totuși nu se sție ce s-o mai întâmpla până la sfârșitul anului, dar măcar să fim cumva asigurați.

Rutina zilnică ne-a înghițit timpul și așa s-a făcut că nu ne-am mai gândit la vacanța de revelion până pe la mijloc de decembrie, când un telefon ne-a scos din starea noastră de nepăsare și ne-a trezit la realitate să facem ceva pregătiri că aveam cazare cheală, așa că trebuia să ne gospodărim singuri în ceea ce privește masa.

Eram cu toții 8 adulți și 4 adolescenți (de 15-17 ani), cazarea era pentru patru nopți, deci trebuia ceva mobilizare, așa că a revenit fiecăruia să ia câte ceva de mâncare și evident, ceva de băut.

Ne-am făcut dară băgăjelele, ne-am încărcat porbagajul mașinii și în după-amiaza zilei de 29 decembrie ne-am pornit la drum. Cum plecam din București, am ieșit pe autostrada A3 apoi am continuat pe binecunoscutul DN1, care din fericire pentru noi era liber, chiar și pe porțiunea în care de obicei se formează coada infernală la care unii au răbdarea să stea cu orele.

Vila Wendy

Drumul până la Vila Wendy este foarte descurcat, în sensul că poate fi parcurs de la oricare intrare în orașul Sinaia, dacă ești cu mașina:

- de la sud, venind dinspre Comarnic, cum am făcut noi, trebuie să treci de centrul orașului,

- de la nord, venind dinspre Poiana Țapului, după ce părăsești E60 și intri în oraș, trebuie să treci de Cazinou și sensul giratoriu cu benzinăria Petrom,

apoi la intersecția din capătul sudic al cunoscutul parc Dimitrie Ghica - în care se află și cazinoul, se intră pe strada cu sens unic ce poartă numele poetului Octavian Goga; după aproximativ 200 m, pe partea stângă se află această frumoasă vilă.

Chiar și pentru cei care ajung cu trenul este ușor să o găsescă. Scara din piatră care urcă de la gară în oraș, te scoate exact în dreptul hotelului Caraiman, apoi în mai puțin de 500 de metri către stânga, mergând tot pe lângă parc, se ajunge la această vilă.

Plecasem târziu de acasă, așa că se înserase bine când am parcat la Vila Wendy, unde ceilalți deja se instalaseră și chiar ne așteptau cu cina de deschidere a sejurului ????. Luminată de jos până sus, pensiunea arăta foarte caldă și primitoare. În plus, toate cele trei nivele erau ocupate de grupul nostru, așa că aveam să-i cunoaștem toate secretele.

La parterul pensiunii, sub spațiul locuibil al vilei, există 3 locuri de parcare închise într-un garaj comun, precum și un birou al administratorului pensiunii. Cum noi am ocupat toată pensiunea, am putut să parcăm cele patru mașini - cu care eram - în garaj și în spațiul din fața lui și nu ne-a deranjat acest lucru, pentru că eram toți” ai casei” și ne puteam bloca mașinile unul altuia fără nicio problemă.

La preluarea camerelor au fost doar prietenii noștri care au ajuns mai devreme așa că au primit ei cheia apartamentului de la Etajul 1, în care am stat și noi. Check-in a fost posibil de la ora 16:00, iar pentru că în ziua plecării noastre urma să vină altcineva, am fost rugați să facem check-out cel târziu la ora 11:00, iar noi ne-am conformat.

Pe toată șederea noastră am avut intimidate, în sensul că nimeni din administrație nu ne-a călcat pragul, dar având în vedere că în fiecare dimineață era cineva la biroul administratorului, puteam să solicităm orice, în caz de nevoie (de exemplu: noi am avut nevoie la un moment dat de un mop). De asemenea, aveam și telefonul doamnei cu care am ținut legătura de la momentul rezervării vilei.

Parola de la internet, ne-a fost comunicată la venire, iar conexiunea wireless a fost foarte bună, pe toată perioada sejurului nostru.

Vila Wendy are 3 apartamente, care se întind fiecare pe câte un etaj, ultimul fiind mansardat. Fiecare apartament are intrare separată, direct de afară. Pentru a ajunge la apartamente, accesul se face pe o scară cam îngustă de lemn până la nivelul 1, apoi pe scări din beton plasate pe lateralul clădirii, pentru celelalte două apartamente.

Toate apartamentele au living cu șemineu și TV, zonă de dining, două dormitoare, băi proprii, bucătărie utilată cu aparatură electrocasnică, mașini de spălat vase și tacâmuri, veselă. Fiecare apartament are o centrală termică proprie, așadar căldura se poate regla de către oaspeții unui apartament, în funcție de necesitate.

Apartamentul de la etajul 1 – pe care l-am împărțit cu o altă familie prietenă, dispune de un spațiu generos de 100 mp. Accesul în apartament se face la etajul 1, printr-un mic vestibul legat de o galerie lungă închisă cu geamuri, dispusă pe toată lungimea acestuia. În apartament se poate intra propriu-zis prin 2 uși separate, una din vestibul, alta din galeria cu geamuri.

Spațiul comun era împărțit interesant în 2 zone distincte, una de dining în care se afla o masa din lemn masiv și 6 scaune, iar alta cu o treaptă mai jos, de living, mobilat cu o canapea cu șezlong și TV, ambele despărțite de holul de intrare printr-un perete pe jumătate deschis și decorat cu piatră de râu.

Mobilierul este modern - arăta foarte bine, scaunele sunt asortate cu canapeaua. Un décor frumos, care de altfel este prezent și în celelalte apartamente, este un vitraliu viu colorat, care la noi în apartament se afla în zona de dining. Șemineul înglobat în peretele despărțitor dintre hol și living reprezintă și el un element extrem de atractiv, însă nu l-am văzut în funcțiune, pentru că ni s-a recomandat să nu-l folosim (era ceva în legătură cu conexiunea la gaz).

Pardoseala este din lemn, foarte bine întreținută și într-o culoare plăcută de roșcat închis.

Din holul de la intrare care este spațiu comun cu livingul, se ajunge în primul dormitor și în bucătărie, ambele aflate pe partea dreaptă, iar în capăt, în baia care deservește acest dormitor (o baie puțin cam îngustă).

În bucătărie, ca și în celelalte apartamente, există frigider mare cu congelator, cuptor electric și cuptor cu microunde, plită cu inducție, espressor de cafea (un model puțin cam învechit, așa că am preferat să facem cafeaua la ibric - pe plită), prăjitor de pâine, mașină de spălat vase. Prin dulapuri am găsit pahare și cesti, căni de ceai, farfurii si boluri, tacâmuri și alte ustensile de bucătărie; toate erau într-o stare foarte bună și sclipeau de curățenie.

Centrala termică (aflată tot în bucătărie), precum și frigiderul erau încorporate în mobilier. Exista și în bucătărie o masa și două scaune.

Accesul în living se poate face și prin ușa din capătul galeriei cu geamuri, pe care o și foloseam de altfel, pentru că era aproape de dormitorul nostru. În plus, dimineața nu deranjam celălalt cuplu dacă ieșeam afară din apartament mai devreme, pentru o plimbare matinală de înviorare.

Dormitorul nostru era o cameră înaltă cu pat dublu și cu acces într-o baie proprie, foarte încăpătoare. În dulapul aproape cât un dressing, de pe peretele din dreapta, am găsit ascuns un safe, uscătorul de păr, un fier de călcat, papuci de casă de unică folosință și câteva umerașe pentru haine.

De-o parte și de alta a patului existau două noptiere, iar în fața patului o comodă (pe care se afla TV-ul cu ecran plat). Tot mobilierul era proiectat în același stil și asortat cu parchetul. Pe peretele opus dulapului existau 2 uși duble din care se putea ieși pe un balcon deschis, cu vedere parțială către stradă și parc.

Salteaua a fost confortabilă și am dormit bine, lenjeria albă era foarte curată, o pilotă cu puf extrem de călduroasă și 4 perne cam de aceeași mărime.

Accesul din dormitor în baia noastră se făcea printr-o ușă structurată cu lemn și mici geamuri mătuite, care se glisa în peretele din spatele TV-ului. Baia era prevăzută cu cabină de duș, care se putea aerisi printr-un mic geam ce dădea în balconul deschis al camerei. Deasupra chiuvetei agățat pe perete se afla un dulap îngust dar pătrățos, cu oglinzi pe uși. Exista și în baie o fereastră care dădea spre exterior. Gresia și faianța erau în nuanțe calde de bej-crem. Din cauza mărimii dar și a gresiei, baia era puțin cam rece și poate ar fi fost bună o încălzire prin pardoseală.

Prosoapele impecabil de albe, au fost căte două de mai multe mărimi, inclusiv pentru pus pe jos în fața cabinei de duș.

Ca și consumabile nu erau foarte multe, ci doar un săpun lichid într-un recipient mai mare care ținea loc și de gel de duș/șampon și două săpunuri solide, hârtie igienică.

Apartamentul de la etajul 2 – tot de 100 mp; aici livingul, zona de dining și bucătăria sunt toate într-un spațiu deschis pe același nivel, departajate de un perete construit în mijloc, pe care sunt amenajate comoda pentru TV și masa în consolă care desparte bucătăria de dining. Livingul este mobilat cu o canapea de 3 locuri, una de 2 locuri și un fotoliu, dar spre deosebire de canapeaua din apartamentul nostru, păreau mai uzate.

Din living se trecea într-un mic hol cu acces la dormitoare, băi și balcon situat deasupra galeriei noastre cu geamuri, dar care la acest etaj era deschis și il foloseam pentru păstrat băutura la rece, dar și ca fumoar, întrucat acest apartament devenise cartierul general ????. Ne întâlneam aici să mâncăm și să facem activități comune, stând la un pahar și o vorbă.

Băile sunt proprii fiecărui dormitor, dar nu îmi mai amintesc dacă ambele aveau acces direct din hol sau nu. Unul dintre dormitoare are în locul ferestrei cărămidă de sticlă (gen Nevada ????) și ceea ce mi s-a părut interesant era faptul că unele dintre aceste cărămizi erau rabatabile pentru a se putea asigura aerisirea. Foarte ingenios!

Apartamentul de la mansardă – deși are tot 100 mp, pare un pic mai mic decât celelalte două, dar este cel mai cosy și a fost ocupat de cei patru adolescenți din grup.

De afară se intră direct într-un spațiu deschis în care se află livingul și bucătăria situată în partea dreaptă, apoi printr-un mic hol opus intrării se ajunge la dormitoare și băi. Bucătăria are un aer mult mai intim față de celelalte apartamente, fiind mobilată cu un colțar, o masa extensibilă și două scaune. De data aceasta, vitraliul se află în bucătărie, deasupra colțarului.

Toate cele 3 apartamente sunt amenajate cu bun gust, curățenia este prezentă peste tot, podelele sunt într-o stare excelentă, iar dotările din bucătării sunt moderne.

Au existat totuși câteva lucruri care nu îți strică neapărat vacanța, dar pe care eu le-am considerat dezavantaje și poate pentru unii chiar contează:

- sunt ceva trepte de urcat de la parcare, iar scara de lemn care duce la etajul 1 este un pic cam îngustă; pentru noi nu a reprezentat o problemă dar totuși, căratul bagajelor poate deveni o provocare.

- iluminatul este cam slab în toate apartamentele, deși există mai multe becuri, amplasate peste tot. În dormitoare nu este deranjant, dar în living sau bucătărie, este.

- mai multe consumabile la bucătărie, de genul detergent lichid, lavete, prosoape de hîrtie, ne-ar fi fost de ajutor. Am avut doar 2 pastile de detergent de vase în fiecare apartament pentru tot sejurul (care a fost de 4 nopți/5 zile) și acestea au fost insuficiente, având în vedere grupul și faptul că toate mesele le-am luat în vilă, constrânși de perioada de pandemie.

- posibil ca unora să le placă stilul minimalist și nu sunt deranjați să mănânce pe acele bucățele pătrate de plastic sau țesătură, dar mie îmi plac fețele de masă (poate sunt mai conservatoare, însă mi se pare mai elegant și de bun gust). Întrucât aici nu existau fețe de masă, noi am cumpărat una din supermarket.

- preșurile de șters de la intrări nu prea făceau față și rămâneau multe urme umede pe podelele de lemn, de altfel bine întreținute. N-am putut să nu mă întreb cum era dacă ar fi plouat mai abundent sau ar fi nins!?

V-am spus că ne-am mobilizat cu pregătirile de mâncare și băutură, iar telefonul primit în decembrie a contribuit la asta. Dar nu numai telefonul!

Tot în ziua aia mai pe seară, un mesaj pe whatsapp m-a atenționat că fac parte din grupul revelion 2021, în care se sheruiai ideile de organizare. Fetele să se îngrijească de mâncare, iar baieții de băutură! De altceva… nu se pomenise. N-a durat nicio zi până când unul dintre membrii grupului a făcut repede un tabel în Excel și l-a împrăștiat tuturor, să ne trecem acolo doleanțele, adică ce mâncăruri și băuturi urma să cumpărăm/aducem și cine de ce anume se va ocupa, că doar nu putea să ia unul singur, tot!

Excelul se umplea zi de zi pentru că fiecare voia să își materializeze dorințele în bitzișorii tabelului: un pic pentru de dimineață, alt pic pentru cină, pentru un grătar așa... dacă ne vine cheful, pentru masa festivă, că ne-o pregătim singuri (și doar nu stăm acolo să gătim, nu?!), pentru ronțăit că de, mai erau și niște adolescenți și ăștia ronțăie că sunt în creștere (de parcă mergeam în vacanță cu niște mici monștri care devorau totul doar ronțăind) și apoi mai stăm la un pahar de vorbă și la un joc de cărti, că deh… cu ce să-ți ucizi timpul în vreme de pandemie?

Ba ne mai trebuia și ceva dulce… cineva chiar a pus problema dacă nu luăm și un tort pentru masa festivă. De ce? … Ca să fie, scumpilor!!! Și fructe, daaa… cum să uităm de fructe? La munte avem nevoie de vitamine!

Uite așa curgeau argumentele pe mesaje și se materializau în tabel, până când cineva s-a trezit la realitate și a zis: Stop joc! Că nu plecăm la munte pentru o lună și nici nu suntem vreun batalion de infanterie.

Am stabilit până la urmă să luăm niște cantități minime, pentru toți câți eram, la care să mai adăugăm câte ceva de backup, iar cei care vor neapărat ceva special de mâncat sau băut, să-și aducă! Zis și făcut! N-a mai rămas decât să facem cumpărăturile și să le luăm cu noi în vacanță.

...

Sincer, la tortul festiv am renunțat și nu s-a supărat nimeni :D.

Nu s-a mai adus decât restul: o oală cu 300 de sarmale, carne crudă și cârnați pentru grătar – 2 ture, 1 bidonaș mic ???? cu murături de casă, 1 tablă de slănină, 3 suluri de babic, telemea de oaie si capră, cașcaval, 2 rulade de carne și 2 rulade de legume (făcute în casă), 2 vase imense de yena cu salată de boeuf, cam 1,5 kg de kaizer, 2 pachete de unt, 3 borcane de zacuscă de ghebe, 8 borcane de gemuri de casă, 1 tavă de tiramisu, 1 tavă de prăjitură ungurească cu blat și cremă – că nu mai știu cum o cheamă, vreo 6 cozonaci diferiți și ceva mini prăjituri de casă de la o cofetărie foarte bună, mai multe feluri de fructe, ceva brânzeturi maturate - specialități pentru vin, 3 kg de cafea, vreo 10 baxuri de apă, gin, aperol, prosecco, nu stiu câte baxuri de bere, vin alb, roze și roșu de vreo 2 feluri, 2 litri de pălincă ardelenească… și nu știu dacă am enumerat tot =)) !

Adolescenții, mâncau și ei din când în când cu noi, dar mergeau seara în oraș și le făceau cu ochiul clătitele și fast-food ul care se găsește din abundență și prin Sinaia. :-??

Ooh my God!... În final ne-am întors acasă cu mai mult de jumătate din mâncărurile neperisabile și foarte multă băutură…

Amplasată într-o zonă foarte liniștită din oraș, vis-à-vis de Parcul Dimitrie Ghica, vila este de fapt în al doilea rând de case. În vecinătatea proprietății se află Vila Carola cu o istorie încărcată și legată de vremurile în care Sinaia a fost atestat ca oraș.

Orașul Sinaia este unul dintre cele mai frumoase locuri de promenadă din ţară, care din 2004 a redevenit o destinație turistică de top. Are faima de oraș regal și este cunoscut și în străinătate.

Arhitectura inconfundabilă a caselor și hotelurilor, inspirată din cea a Castelului Peleș face din Sinaia o destinație turistică extraordinar de atractivă și căutată în toate anotimpurile.

Se pot vizita nenumărate obiective cum sunt Mânăstirea Sinaia, Castelul Peleș, parcul Dimitrie Ghica și Cazinoul, Casa Memorială George Enescu. În prima zi a anului am vizitat și noi mânăstirea și castelul. Castelul Peleș era închis, dar ne-am plimbat pe aleile din împrejurimi și curtea interioară.

De asemenea, poți să-ți petreci timpul pe pârtiile de ski la restaurante, terase si cafenele (la momentul acela șederea era permisă doar afară și era mai plăcut dacă prindeai loc lână un arzător de terasă). Alte moduri de a-ți petrece sejurul este să faci plimbări montane pe nenumărate trasee turistice mai grele sau mai ușoare ori să vizitezi stațiunile învecinate și obiectivele lor turistice.

În perioada sejurului nostru nu ne-am bucurat de zăpadă în stațiune, dar am urcat cu mașina, apoi cu gondola la cota 1400, întrucât pe pârtii era zăpadă (adolescenții noștri au skiat).

Într-una din zile noi am vizitat Brașovul, unde de asemenea vremea a fost blândă pentru sfârșit de decembrie, dar zăpada a lipsit și acolo.

Una peste alta, am petrecut o mini-vacanță foarte frumoasă, ne-am întâlnit cu prietenii, ne-am distrat și ne-am simțit foarte bine la Vila Wendy pe care o recomand din toată inima pentru confort, curățenia impecabilă, mobilierul de bun gust și designul foarte plăcut ochiului.

După ce ne-am împărțit tot în materie de mâncare și băutură, inclusiv cele vreo sută și ceva de sarmale =)) rămase, ne-am încărcat din nou mașinile și am părăsit acest loc drăguț de cazare, pe data de 2 ianuarie.

La vreo câteva zile după ce am ajuns acasă, telefonul meu a clacat și am pierdut o parte importantă din informațiile pe care cale aveam acolo, inclusiv pozele din această vacanță. Dar am rămas cu amintirile foarte plăcute și cu câteva poze de la mânăstirea Sinaia și Castelul Peleș pe care le-a făcut soțul meu. Pozele Vilei Wendy le-a luat de pe net, ca să vi le arăt și vouă!

---

VIZUALIZĂRI: 921 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI