Loc de mai bine. Mult mai bine!

TIPĂREȘTE

Trei persoane, două camere. Rezervarea a fost făcută rapid, fără probleme. Doamna Felicia a fost deschisă la dialog şi a acceptat plata prin transfer bancar, aşadar cazarea fiind asigurată, ne-am pus pe drum.

Am ajuns la vilă în jurul orelor 19.00, nimeni la recepţie (staţi, că nu există aşa ceva). Am sunat, a apărut domna, am primit cheile şi instrucţiunile de folosire (uşa dinspre curte trebuie închisă cu zăvorul, cea de la intrare, cu cheia... etc). A trebuit să scoatem maşinile din curte (insuficient spaţiu, doar 3 maşini pot sta, dar asta însemna să nu mai circule nici câinele :D) şi să le garăm peste stradă, pe un teren al nimănui. Nu a fost mare deranj, oricum nu ne-am folosit de autoturisme, doar am venit să facem mişcare, doar că, deh, simpla dorinţă de a-ţi ştii bunul în siguranţă...

Ne-am cazat la parter. Camerele sunt curate, sărăcăcios mobilate, dar curate (nu excelează, nu vă faceţi iluzii). Mobilier vechi şi neîngrijit. Televizor antic, dar îşi face treaba onorabil (am fost în locaţii cu pretenţii unde echipamentele audio-video erau de ultimă generaţie, dar semnalul prin cablu le transforma în decor). Saltea nouă, confortabilă (aici e după gustul fiecăruia). Aşternuturi curate. În una din camere, aerul era irespirabil când am ajuns. Uşi deschise, seara şi s-a remediat problema. Doar că nu trebuia să o facem noi, ca oaspeţi.

Baia este mică, mucegăită pe ici pe colo şi, dacă nu eşti atent, rişti să faci o baie în loc să te speli pe mâini, deoarece cabina de duş lipseşte, bateria fiind una de compromis: pipă pentru chiuvetă + pară pentru duş... Urât din partea lor! Dacă vrei să intri în baie, după ce ai făcut duş, trebuie să aştepţi să se usuce, altfel... Recomand folosirea propriilor prosoape, cele din vilă au un miros de... leşie (nu daţi cu pietre, este senzaţia dată de parfumul îmbătător).

Am plecat la plimbare prin staţiune şi am dat de încă o bubă. Sau două :) Trecem peste aspectul deplorabil al lemnului... Cele două uşi duble, de la balcon, se pot încuia cu cheie. Doar că prima, dinspre cameră, se încuie doar din exterior (yala stricată), cea de afară este inutilă, deoarece încuietoarea nu fixează nimic în toc, ci doar cele două rame de lemn, între ele. Vă puteţi imagina, astfel, care a fost principala mea cale de acces în cameră, nu? Eu am fost norocos, prietenii mei nici nu aveau yală la uşa de la balcon :) Dar ei au avut o molie în cameră, deci securitate a existat.

Păienjenii sunt în elementul lor. Nu neapărat în camere, dar între cele două uşi de la balcon sunt ţesute pânze de ţi-e mai mare dragul să le priveşti. Sau nu. La foişorul din curte le-am îndepărtat eu, dar nu m-am apucat să deretic prin toată vila. Mă scuzaţi pentru asta, n-o să se mai repete.

Grătar există, dar nu l-am folosit. Bucătăria e minim utilată, oalele zac într-un colţ (arată de parcă le-ar fi aruncat cineva acolo, "că trebuie").

A doua zi la pension am asistat la un eveniment neplăcut. Deşi check-out-ul se face la ora 11.00, o familie (doi adulţi şi un copil de 4 ani) a fost "expediată" din cameră la ora 09.00, deoarece "doamnele de la etaj vor să se mute acum". Inadmisibil! Cei în cauză nu au comentat, oricum plecau, dar i-am văzut că toată treaba asta le-a lăsat, ca şi nouă, un gust amar.

Păcat, cu un minim de efort, vila ar putea oferi mult mai multe.

---

VIZUALIZĂRI: 1741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI