Un sejur plăcut la Vila Doina din Voroneț

TIPĂREȘTE

În prima decadă a lunii august am hotărât să petrecem un scurt sejur în Bucovina. Întrucât era prima dată când aveam să ajungem pe aceste frumoase meleaguri, nu am rezervat nimic anticipat, ci am întocmit doar o listă cu diverse locații de cazare și cu datele lor de contact, urmând să ne cazăm acolo unde ne va plăcea și în locul unde vom găsi câteva condiții pe care le căutam pentru acest sejur. Cam ce condiții? Păi, unele care să ne permită să ne odihnim bine noaptea, întrucât ziua urma să fim mai mult plecați: o locație curată, care să nu aibă mai mult de 10 camere întrucât acest lucru înseamnă, de obicei, aglomerație, să avem la dispoziție un frigider pentru păstrarea câtorva gustări și să existe un grătar... pentru că, nu-i așa, ce poate fi mai plăcut decât să te relaxezi seara în fața unei beri reci și a unei fripturi suculente, după ce toată ziua ai explorat frumusețile Bucovinei?! Zona în care ne propusesem să găsim cazare era formată din trei localități apropiate: Gura Humorului, Mănăstirea Humorului și Voroneț.

Am sunat la câteva dintre locațiile ale căror date de contact le aveam și am primit un răspuns pozitiv la Vila Doina din Voroneț. Deoarece seara se apropia cu repeziciune, nu am stat pe gânduri și am urmat indicațiile primite pentru a ajunge acolo. Vila Doina se află la aproximativ 300 de metri mai sus de Mănăstirea Voroneț, fiind amplasată pe partea dreaptă a drumului care străbate localitatea. Vila este oarecum retrasă, ascunsă după o perdea verde de brazi, fiind înfiptă parcă în coasta dealului din vecinătate. De la drumul principal am străbătut o alee abruptă și am ajuns la intrarea în curtea locației. Am fost întâmpinați de viitoarea noastră gazdă care ne-a arătat curtea vilei și ne-a dat cheile de la apartamentul pe care îl solicitasem (noi fiind trei adulți și un copil am preferat să închiriem un apartament; dacă nu găseam apartament am fi optat pentru două camere duble). Am urcat rapid scările pentru a a ajunge în cameră. În câteva clipe ne-am dat seama că am găsit ceea ce căutam: apartamentul era spațios, amenajat în stil rustic, existau frigider și baie proprie, dar și două balcoane, câte unul pentru fiecare cameră. Printre brăduții din curte se zăreau câteva băncuțe, dar și o zonă pentru grătar. Așadar - venit, văzut, plăcut, ce mai rămânea?! Plătit! Am coborât și i-am achitat doamnei prețul solicitat – 360 de lei pentru 3 nopți de cazare (120 lei/noapte), confirmându-i astfel că ne place și că vom rămâne aici.

Doamna ne-a precizat că în vilă există cinci spații de cazare, după cum urmează: o cameră dublă, două camere triple și două suite, noi cazându-ne într-una dintre aceste suite. Vila Doina este o construcție pe trei nivele, spațiile de cazare fiind amplasate la cele două nivele superioare, iar pe primul dintre acestea se aflau diverse anexe utilizate de proprietari. Accesul către spațiile de cazare se realizează pe o scară exterioară aflată în partea dreaptă, iar spre ultimul nivel scara intră în interiorul clădirii. Holul vilei este tapetat cu lambriu din lemn, iar atmosfera rustică este întregită de amplasarea pe un perete a două perechi de coarne de cerb.

Apartamentul în care noi ne-am cazat era amplasat la ultimul nivel al clădirii, având vedere atât către intrarea în curte, cât și către spatele clădirii. Apartamentul nostru era semidecomandat, intrându-se într-un hol micuț care se continua direct cu prima cameră. Aici se afla o canapea desfăcută (bineînțeles, aranjată atunci când am ajuns noi), un frigider micuț, o comodă pe care se afla televizorul, dar și o măsuță cu două scaune. Pe măsuță am găsit o tăviță cu două pahare. Pentru încălzirea camerelor în perioadele mai reci există două sobe din teracotă, câte una în fiecare dintre cele două camere. Din această primă cameră se putea ieși în balconul din spate, se intra în baia apartamentului, dar și în cea de-a doua cameră.

Cealaltă cameră era dotată cu un pat matrimonial încadrat de două dulapuri compartimentate. La capătul patului se aflau două veioze funcționale, pe care seara le-a folosit încântat juniorul. Ambele camere aveau lambriuri din lemn pe perete, iar tavanul era susținut de grinzi groase din lemn. În prima cameră pe jos exista o mochetă care prezenta pe alocuri urme vizibile de uzură, iar în a doua cameră peste dușumea erau așternute două carpete înflorate. Această amenajare rustică a camerelor, care erau efectiv îmbrăcate în lemn, s-a dovedit a fi extrem de călduroasă peste noapte, chiar dacă afară temperatura scădea simțitor.

În ceea ce privește baia apartamentului, aceasta nu era foarte spațioasă, dar ne-a oferit confortul necesar nouă în acest scurt sejur. În baie exista chiuveta cu oglindă, vasul de toaletă, dar și cabina de duș prevăzută cu o perdeluță din plastic. Am avut apă caldă permanent, oferită de boilerul electric instalat aici în baie, după ușă.

Cele două balcoane ale apartamentului sunt foarte spațioase, fiind utile pentru savurarea cafelei dimineața, sau pentru un pahar de suc/bere la ceas de seară. În balconul orientat către fața vilei am stat de obicei până seara mai târziu, întrucât îl puteam vedea pe cel mic dormind alături în cameră. În acest balcon aveam și semnal, destul de slab ce-i drept, la internetul wireless; aici stabileam planul de atac pentru următoarea zi :-). Toate balcoanele camerelor de pe această parte erau prevăzute cu balustrade sigure din lemn, iar din ghivecele atârnate se revărsau curcubee de flori.

Balconul de la cealaltă cameră oferea deschidere către povârnișul plin de iarbă din spatele vilei, care se vedea printr-o perdea veselă țesută din crenguțe tinere de brad. Acest balcon avea o formă pătrată, fiind practic o mică terasă, unde existau o masă și trei scaune din plastic. Aici ciuguleam câte ceva dimineața devreme, înainte de a pleca spre diversele obiective.

Curtea vilei este împărțită în trei zone: lângă poartă se află o căbănuță în care locuiau proprietarii, în fața vilei există parcarea (suficientă pentru cinci-șase mașini), iar în partea stângă a vilei se află o bucătărie de vară acoperită. Parcarea autoturismului nu se face foarte greu, deși urci destul de abrupt în curte, dar la ieșire e destul de dificil dacă parcarea este plină (trebuie să ieși cu spatele, iar spațiul este destul de îngust).

Bucătăria de vară din curte am utilizat-o în fiecare după-amiază. Motivul? Aici este amplasat grătarul, unde ne relaxam la o bere după kilometrii mulți petrecuți în fiecare zi în mașină, plimbându-ne de la un obiectiv la altul. Pentru prepararea fripturilor și a cârnaților la grătar am utilizat atât cărbunii noștri, dar și lemnele pe care le aveam la dispoziție ”din partea casei”. Lângă grătar se afla un dulap cu veselă, dar și o chiuvetă deservită de un mic bazin din tablă, pe care proprietarii îl umpleau cu apă în fiecare zi. Masa din lemn amplasată în acest spațiu era destul de mare, putând găzdui lesne opt adulți. Pe blatul dulapului cu veselă era instalat și un mic aragaz, conectat la o butelie, ascunsă în masca chiuvetei. L-am folosit de câteva ori ca să încălzim apă pentru ceai sau cafea.

În ceea ce privește servitul mesei la Vila Doina, acest lucru era posibil la cerere. Am discutat cu o familie cazată aici în aceeași perioadă cu noi și ne-au confirmat că au ales să servească micul dejun și prânzul la Vila Doina, fiind mulțumiți de alegerea făcută. Noi am optat să mâncăm câte ceva pe cont propriu la micul dejun, întrucât plecam dis-de-dimineață, iar ziua mâncam pe unde apucam; seara – grătar, așa cum am mai spus.

Accesul la internet se putea realiza prin intermediul conexiunii wireless. Totuși, în apartamentul în care ne-am cazat noi semnalul era slab, fiind ceva mai bun în balconul de pe față; semnal mai bun am avut și în zona grătarului.

Proprietarii erau destul de discreți, dar prietenoși; ne-am întîlnit de câteva ori pe perioada sejurului și ne-au întrebat dacă ne simțim bine, răspunzându-ne cu amabilitate la întrebări referitoare la obiectivele turistice din zonă. Tot proprietarii ne-au spus că Vila Doina oferă cazare din aprilie până la venirea iernii, iar pe perioada anotimpului rece dumnealor pleacă de acolo, unitatea fiind închisă.

La capitolul distracție și relaxare nota nu poate fi decât maximă, zona fiind extrem de ofertantă. Celebrele mănăstiri bucovinene, plimbările prin orașul Gura Humorului, vizitarea Salinei Cacica sau a numeroaselor muzee ori case memoriale bucovinene, toate acestea constituie motive suficiente pentru petrecerea unui sejur în această zonă. De fapt, Vila Doina este situată aproape de multe dintre aceste atracții turistice: la câteva sute de metri de Mănăstirea Voroneț (impresii aici), la aproximativ zece kilometri de surata sa la fel de cunoscută, Mănăstirea Humor (impresii aici) și la cinci kilometri de orașul Gura Humorului.

În ceea ce privește calitatea drumului din localitate, noi am nimerit într-o perioadă când se lucra intens la canalizarea localității, așa că drumul cu mașina prin sat era o adevărată aventură off-road. Deasemenea, din dreptul Mănăstirii Voroneț drumul nu mai este asfaltat, fiind doar pietruit, deși localitatea pare într-o continuă extindere. Cu timpul, probabil că se vor rezolva și aceste neajunsuri...

Ajuns la final de review, recomand cazarea la Vila Doina din Voroneț! Noi am fost acolo și ne amintim cu plăcere de acest sejur!

Călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 2395 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI