”Roșul de Humor” - rubinul bucovinean din patrimoniul mondial UNESCO

TIPĂREȘTE

O dimineață petrecută la plimbare prin orașul Gura Humorului a fost un mod plăcut de a începe o zi de august în care soarele se mai ascundea uneori după câte un norișor apărut de pe te miri unde... Prânzul ne-a găsit destul de obosiți, astfel că ne-am retras pentru a servi masa și ulterior ne-am permis câteva clipe de odihnă, făcând ulterior planul de atac pentru vizitarea cât mai multor obiective în această zonă deosebită. Și următoarea noastră țintă a fost fixată – Mănăstirea Humor, lăcaș de cult aflat la aproximativ cinci kilometri de centrul localității Gura Humorului.

Chiar dacă afară plouase puțin după prânz și cerul era destul de întunecat, atât cât vremea să ne atenționeze că peste câteva săptămâni va sosi ”Doamna Toamnă”, nu ne-am descurajat și am plecat hotărâți spre obiectivul nostru. Calea de acces este una relativ simplă: din centrul localității Gura Humorului, pe lângă parcarea hotelului Best Western Bucovina – Club de munte (cea mai înaltă clădire din zonă), am urmat indicatorul către dreapta care ne anunța că până la Mănăstirea Humor, obiectivul nostru, mai sunt cinci kilometri. Am avansat pe DJ 177, asfaltul nefiind foarte bun, însă am intrat imediat în localitatea Mănăstirea Humorului, satul în care se află mănăstirea cu același nume, la care am ajuns în câteva minute. Întrucât seara se apropia tiptil, fiind trecut de ora 17.00, iar ploaia dorea să reînceapă, în zona lăcașului de cult erau suficiente locuri de parcare disponibile. Am coborât din mașină nerăbdători să descoperim frumusețea acestui obiectiv, am trecut pe lângă o zonă amenajată lângă parcare unde erau vândute diverse suveniruri și am ajuns la poarta lăcașului de cult.

Descrierea Mănăstirii Humor

La fel ca și în cazul Mănăstirii Voroneț (vezi impresii), accesul în curtea Mănăstirii Humor se face pe poarta aflată sub clopotniță. Lângă intrare este amplasat un panou informativ cuprinzând un scurt istoric al lăcașului de cult, însă aceste date le voi prezenta la final, extrase dintr-o broșură achiziționată de aici. Am deschis poarta din lemn și am găsit un micuț magazin cu diverse suveniruri religioase, în geamul căruia erau afișate și tarifele pentru vizitarea obiectivului: 5 lei adulți; 2 lei elevi; 10 lei taxă foto; 10 lei taxă video. Conform celor afișate, banii astfel încasați sunt utilizați pentru refacerea picturilor din Pronaos și Camera Mormintelor. Am achitat și am avansat pe alee, către biserica Mănăstirii Humor, capodoperă inclusă în patrimoniul mondial Unesco.

Biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în anul 1530, este îmbrăcată în fresce exterioare minunate, care au ca nuanță comună roșul închis, culoare pe care am remarcat-o privind de la oarecare depărtare, imediat ce am intrat în curte. Aleea pietruită ne-a călăuzit pașii printre tufele de trandafiri până în apropierea bisericii. Nu am intrat imediat, ci am înconjurat biserica de două ori pentru a admira cât mai bine picturile exterioare. La fel ca și în cazul Mănăstirii Voroneț, picturile exterioare au avut cel mai mult de suferit din cauza intemperiilor pe peretele nordic, unde se mai zăresc frânturi de pictură doar în partea superioară a zidului. Pe peretele opus, cel sudic, am admirat o multitudine de scene biblice, împletite cu motive istorice și populare, dintre care am reușit să recunoaștem pictura Asediul Constantinopulului. În această pictură realizată în partea de jos a zidului, perșii au fost înlocuiți de meșterii zugravi cu turci și tătari, dușmanii Moldovei în vremurile tulburi de demult. Către partea estică a bisericii am distins chipuri de apostoli, îngeri sau profeți.

Tot pe peretele sudic se află pisania bisericii, inscripționată în limba slavonă. Conform pliantului informativ achiziționat la plecare, pisania prezintă următoarele aspecte referitoare la ctitorirea lăcașului de cult: "Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voevod, fiul voievodului Ștefan cel Mare, s-a început și s-a zidit acest hram în numele cinstitei Adormiri a Prea Curatei și Prea Binecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu, Jupân Toader, mare logofăt și a soției sale Anastasia, în anul 1530, luna august 15 și când era egumen chir Paisie.”

Ne-am îndreptat încetișor spre intrare, aflată în partea vestică a bisericii. Am pătruns în pridvorul deschis cu arcade al bisericii, o particularitate de construcție a lăcașului de cult, și am descoperit pictura de mari dimensiuni ”Judecata de Apoi”, scenă realizată într-un mod asemănător celei pe care o admirasem cu două zile în urmă la Mănăstirea Voroneț. Am identificat și aici existența Sfântului Duh, redat sub forma unui porumbel alb, balanța care cântărește faptele oamenilor, dar și râul de foc destinat pedepsirii celor păcătoși. Accesul în biserică se face printr-o ușă săpată in zid, de inspirație gotică, ce se încheie în partea superioară aidoma unui arc frânt. Deasupra ușii este realizată o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, fondul acestei picturi respectând nuanța de roșu-cărămiziu specifică întregii picturi a bisericii.

În afară de pridvorul deschis, biserica este compartimentată în pronaos, încăperea mormintelor, naos și altar. În momentul vizitei noastre aici, în încăperea mormintelor erau instalate schele pentru refacerea picturilor, așa că nu am reținut multe amănunte, iar naosul era destul de aglomerat, aici fiind prezent un grup de turiști care a rămas în interior și după plecarea noastră. Am admirat totuși câteva icoane mai mici sau mai mari, unele dintre ele încadrate în rame sculptate în lemn cu mare măiestrie, dar și frumoasa catapeteasmă realizată în lemn de tisă. Referitor la interior, voi mai completa doar că în încăperea mormintelor își dorm somnul de veci ctitorii bisericii: logofătul Toader Bubuiog și soția sa Anastasia.

Am ieșit în curte, am inspirat aerul curat al serii împrospătat de ploaia căzută mai devreme și ne-am apropiat de turnul aflat în partea de nord-est a curții. Această fortificație, pe care am remarcat-o înainte de a intra în curtea mănăstirii, a fost ridicată de domnitorul moldovean Vasile Lupu în anul 1641, împreună cu un zid cu care a fost împrejmuită biserica. Turnul era folosit pentru apărare, aici putându-se refugia în cazul unui atac slujitorii bisericii împreună cu lucrurile de valoare ale lăcașului de cult. Turnul a fost restaurat în urmă cu câțiva ani, însă ușa de acces era încuiată, așa că nu știu dacă fortificația se poate vizita. Din vechiul zid de apărare ridicat o dată cu turnul se mai păstrează doar câteva fragmente.

În afara turnului de apărare, în curtea mănăstirii atenția ne-a fost atrasă de niște ruine aflate la câțiva metri de latura sudică a bisericii. La plecare am întrebat-o pe măicuța care încasa taxa de vizitare despre aceste ruine, iar dumneaei ne-a indicat că sunt rămășițe ale unor chilii construite în aceeași perioadă cu biserica, care au fost refăcute în trecut, dar care nu au rezistat trecerii timpului.

Chiar când ne pregăteam de plecare, am remarcat o altă particularitate a bisericii mănăstirii pe care era să nu o observăm: biserica Mănăstirii Humor nu are turlă, ci doar un acoperiș simplu, refăcut, terminat în patru cruci. Înainte de a ieși din curte, am privit pentru ultima oară silueta bisericii împresurată de jocul de umbre și lumini ale unei seri înnorate de vară și ne-am propus să revenim aici, cu voia Domnului, când se va mai putea.

Înainte de a încheia review-ul, voi prezenta un scurt istoric al acestui obiectiv: ”Începuturile lăcașului de cult se regăsesc în anul 1415, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, când Marele Vornic Ioan ridica aici o așezare mănăstirească, jefuită și distrusă apoi de tătari la începutul secolului al XVI-lea. În vremea domniei lui Petru Rareș, în 1530, lăcașul de cult este reconstruit pe alt amplasament de marele logofăt Toader Bubuiog, dreapta și credincioasa slugă a domnitorului.

Începând cu anul 1991, Mănăstirea Humor a fost readusă la statutul de așezământ monahal pentru maici, fiind inclusă ulterior în patrimoniul mondial Unesco, în secțiunea bisericilor pictate din nordul Moldovei. ” (Datele prezentate au fost preluate dintr-o broșură achiziționată de la magazinul de suveniruri religioase amplasat la intrarea în curtea Mănăstirii Humor.)

Ajuns la final de review, vă recomand să vizitați Mănăstirea Humor, dar și celălalt lăcaș de cult din apropiere, Mănăstirea Voroneț! Aflate la aproximativ zece kilometri distanță una de cealaltă, aceste mănăstiri sunt două obiective deosebite și vă pot oferi momente de relaxare sufletească, încărcându-vă cu energie pentru a răzbate printre problemele cotidiene ale vieții. Vă doresc vacanțe minunate în continuare! Doamne ajută!

---

VIZUALIZĂRI: 2830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI